Academicianul Gheorghe Buzdugan si Scoala Politehnica de Rezistenta Materialelor din Bucuresti

PREFATA

Rezistenta materialelor este o disciplina specific inginereasca cu ale carei cunostinte inginerul pleaca de pe bancile facultatii, convins fiind ca aplicarea lor la realizarea unor masini, utilaje, instalatii sau constructii asigura durabilitatea acestora. Pentru oricine, preocuparile Rezistentei materialelor sunt usor de definit, inchipuindu-si dimensionarea piramidelor construite in Egipt sau in alte parti ale lumii, a canalelor si podurilor din perioada romana sau a unor realizari tehnice din perioade mai recente: a podului peste Dunare de la Cernavoda, a navetelor spatiale, a trenurilor de mare viteza etc., astfel incat acestea sa reziste un timp indelungat.

In lucrare se prezinta modul in care a luat nastere Scoala de inginerie de la Bucuresti, in context european, cine au fost inaintasii nostri in domeniul Rezistentei materialelor si unde se plaseaza aceasta in cadrul Scolii. Este evocata evolutia Scolii de la inceputurile sale cand, in cateva chilii la Manastirea Sfantul Sava, profesori inimosi pregateau topografi si geodezi care sa masoare terenurile, la Universitatea Politehnica de azi cu 15 facultati si zeci de specializari, situata intr-un campus unde se pregatesc peste 28 000 de studenti in cadrul programelor de licenta, masterat sau doctorat. Sunt prezentate personalitatile catedrei, profesorii de Rezistenta materialelor si cartile pe care le-au elaborat, lucrarile importante la realizarea carora au contribuit, evolutia laboratorului de la infiintare pana in zilele noastre, etapele importante care au marcat existenta catedrei.

Fata de editia din 2014 lucrarea aparuta sub titlul „Scoala Politehnica de Rezistenta materialelor din Bucuresti” a suferit urmatoarele imbunatatiri si adaugiri:
- structurarea lucrarii in doua parti:

Partea I - introducerea unui capitol privind viata si activitatea didactica, stiintifica si manageriala a academicianului Gheorghe Buzdugan, continuatorul traditiilor Scolii de Rezistenta materialelor in Politehnica bucuresteana, de la nasterea caruia se implinesc 100 de ani la 11 decembrie 2016;

Partea a II-a constituita din 5 capitole: C. Navier si S. Timoshenko, intemeietorii rezistentei materialelor moderne; Scoala de inginerie de la Bucuresti in context european; Catedra de rezistenta materialelor; Laboratorul catedrei; Personalitati ale catedrei si laboratorului;
- dezvoltarea capitolului 2 din Partea a II-a, prin aprofundarea contributiilor lui Claude Navier la dezvoltarea Teoriei elasticitatii si Rezistentei materialelor;
- adaugarea la capitolul 3 din Partea a II-a, a unui subcapitol (3.3) referitor la studentii romani din universitati europene;
- includerea la capitolul 4 din Partea a II-a, referitor la personalitatile catedrei, a profesorilor Oliviu Rusu, Mihail Buga si Augustin Petre, fosti sefi de catedra;
- alcatuirea unei bibliografii generale a lucrarii, care inlocuieste bibliografia pe capitole,
- adaugiri, completari si imbunatatiri ale textului lucrarii.

La elaborarea lucrarii mi-au fost deosebit de utile articolele aparute in publicatiile vremii, indeosebi in Buletinul Societatii Politehnice, care reflectau activitatea Scolii si a dascalilor sai.
De asemenea, Istoria Rezistentei materialelor scrisa de unul din titanii acesteia, Stephen Timoshenko, tradusa si in limba romana prin stradaniile prof. dr. ing. Garabet Kumbetlian, a reprezentat una din sursele cele mai valoroase privind progresele Rezistentei materialelor si ale Teoriei elasticitatii in stransa legatura cu dezvoltarea economica a societatii. Prezentarea Scolii, a catedrei si laboratorului se opreste in anii nostri. Am cautat ca in paralel cu aceasta, sa includ in lucrare si scurte biografii ale unor profesori, pionieri si formatori de scoli, care reprezinta repere in dezvoltarea Rezistentei materialelor in tara noastra.

Lucrarea se adreseaza celor interesati de istoria stiintei si tehnicii in Romania, de contributiile Rezistentei materialelor la procesul cunoasterii si de mostenirea primita de la inaintasii nostri, dar mai ales studentilor in inginerie si licentiatilor universitatilor politehnice curiosi sa stie ce este si dincolo de un manual.

AUTORUL

CUPRINS

Partea I
1. Academicianul Gheorghe Buzdugan 3
1.1. Note biografice 3
1.2. Opera didactica si stiintifica 6
1.3. Gheorghe Buzdugan - managerul 15
1.4. Gheorghe Buzdugan si Scoala Politehnica de Rezistenta materialelor 17
1.5. Gheorghe Buzdugan - omul 20
1.6. Manuale, tratate, monografii stiintifice publicate 23
1.7. Tratate traduse 28

Partea a II-a
2. C. Navier si D. Timoshenko, intemeietorii rezistentei materialelor moderne 31
2.1. Introducere 31
2.2. Claude Louis Marie Henri Navier 32
2.2.1. Note biografice 32
2.2.2. Activitatea didactica 32
2.2.3. Cariera inginereasca 35
2.2.4. C. Navier, intemeietorul Rezistentei materialelor moderne 37
2.2.5. Lucrari publicate 39
2.2.6. Concluzii 40
2.3. Stephen P. Timoshenko 41
2.3.1. Note biografice, studii 41
2.3.2. Functii didactice si in cercetare 41
2.3.3. Carti publicate 42
2.3.4. Contributii stiintifice 43
2.3.5. Distinctii 44

3. Scoala de inginerie de la Bucuresti in context european 45
3.1. Aparitia universitatilor tehnice in Europa 45
3.2. Cronica invatamantului tehnic superior din Bucuresti 46
3.3. Studenti romani in universitati europene 54

4. Catedra de Rezistenta materialelor 59
4.1. Constituirea catedrei, componenta si evolutia acesteia 59
4.2. Activitati didactice, profesori, manuale si continutul lor 64
4.3. Manifestari si activitati stiintifice, lucrari importante efectuate 77
4.4. Doctorat, asociatii profesionale, cursuri postuniversitare 82
5. Laboratorul catedrei 85
5.1. Dezvoltarea laboratorului 85
5.2. Dotarea laboratorului 89
5.3. Activitatea de cercetare in laborator 92

6. Personalitati ale catedrei si laboratorului 95
6.1. Introducere 95
6.2. Constantin Olanescu (1845-1928) 96
6.3. Constantin Manescu (1852-1922) 97
6.4. Hermann O. Schlawe 98
6.5. Alfons Oscar Saligny (1853-1903) 98
6.6. Gheorghe Em. Filipescu (1882-1937) 100
6.7. Constantin C. Teodorescu (1892-1972) 101
6.8. Oliviu Rusu (1919-2003) 108
6.9. Mihail Buga (1923-1991) 111
6.10. Augustin Petre (1923-1999) 115

In loc de epilog 118

Bibliografie 120

DESPRE AUTOR

Atanasiu, Costica (n. 17.06.1939, Marasesti, Vrancea), profesor universitar emerit, doctor inginer, membru corespondent al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania (ASTR).

Studii: absolvent al liceului Unirea din Focsani (1956); Institutul Politehnic din Bucuresti, Facultatea de Transporturi, specializarea „Material rulant de cale ferata”; Diploma de inginer (1961), „Doctor inginer in stiinte tehnice“ (1976) cu lucrarea „Studiul eforturilor si deformatiilor in placi perforate“, conducatori stiintifici: prof. emerit Constantin C. Teodorescu, acad. Gheorghe Buzdugan.

Specializari: L`Universite Libre de Bruxelles (1974); Bauman University (1965); University of Patras (2004, 2005).

Activitatea didactica: Cadru didactic in invatamantul superior: sef de laborator (1961), asistent (1968), sef de lucrari (1976), conferentiar (1982) si profesor universitar (1990) la Institutul Politehnic din Bucuresti (Universitatea Politehnica din Bucuresti), Departamentul de Rezistenta materialelor, unde a desfasurat activitati de seminar, laborator si a tinut cursuri de Rezistenta materialelor, Resistance des materiaux, Mecanique appliquee des materiaux, Mecanica si rezistenta materialelor, Elasticitate si plasticitate, Metode interferometrice, la cursuri de licenta, de masterat si postuniversitare. In perioada 2004-2008 a fost sef al Catedrei de Rezistenta materialelor din Universitatea Politehnica din Bucuresti. A fost membru al Senatului Universitatii Politehnica din Bucuresti si in Consiliile facultatilor de Transporturi, Stiinta materialelor si Ingineria si managementul sistemelor tehnologice.

Activitatea tehnica si profesionala: prin lucrarile de cercetare efectuate pentru unitati economice, a contribuit la rezolvarea problemelor de rezistenta la o serie de produse noi: locomotiva LDH 2400, autobuze articulate, vagoane cu destinatie speciala, tester pentru incercarea autovehiculelor, ascensoare, utilaje de proces, masini de prelucrat solul etc.

Activitatea stiintifica si publicistica: cercetarile efectuate au contribuit la elaborarea de metodologii bazate pe analiza numerica cu elemente finite si experimentala prin metode tensometrice pentru calculul de rezistenta a unor structuri mecanice, energetice, metalurgice. A organizat si condus ca presedinte 25 de conferinte internationale sau sectiuni ale acestora; a publicat in reviste stiintifice unele cotate ISI si a prezentat la conferinte internationale de specialitate peste 150 de articole din domeniul de cercetare, a publicat ca autor sau coautor 23 de tratate, monografii si cursuri universitare, in limbile romana si franceza, dintre care: Analiza experimentala a tensiunilor, Incercarea materialelor, Rezistenta materialelor si elemente de teoria elasticitatii, Metode moderne in mecanica experimentala, Notions fondamentales de la theorie de l’elasticite, Metode tensometrice in inginerie, Dictionar terminologic roman - englez - francez de Rezistenta materialelor, Scoala politehnica de Rezistenta materialelor din Bucuresti. A condus si a participat la rezolvarea a peste 160 de granturi si contracte de cercetare. A infiintat Centrul de cercetari de mecanica aplicata din Universitatea Politehnica din Bucuresti(2004), iar in perioada 2004 - 2009 a fost presedintele Consiliului de administratie al acestuia.

Afilieri: membru (c) al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania (2006); Membru in: Asociatia Romana de Tensometrie (1977); Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (AGIR), (2010); Coalitia Romana pentru Educatie in Inginerie CREDING (2013); Societatea Romana de Mecanica Teoretica si Aplicata (2014).

Distinctii: Premiul „Aurel Vlaicu” al Academiei Romane (1976) pentru lucrarea: „Analiza experimentala a tensiunilor”.