Am indragit muntii. Amintiri despre alpinism si drumetie. Editie revizuita si adaugita.
Autor: Ionel Coman
Editura: Romania pitoreasca
Seria: Verde
Format: 14,5x20,5 cm
Nr. pagini: 304 + 30 planse
Coperta: brosata
ISBN: 978-606-93217-3-7
Anul aparitiei: 2013
DESPRE CARTE
„Colectia verde” aduce alpinistilor, pasionatilor de drumetii montane, iubitorilor de frumusete subpamantene si nu numai una dintre cele mai frumoase carti inchinate inaltimilor alpine, ca si adancurilor romanesti: „Am indragit muntii. Amintiri despre alpinism si drumetie” de Ionel Coman. Este o editie revazuta si adaugita, care vede lumina tiparului dupa exact o jumatate de veac.
Ce adaugiri contine? Mai intai de toate, un lung interviu cu doamna Anca Coman, sotia celebrului alpinist si scriitor de literatura montana, daca putem uzita o asemenea formula, poate incompleta sau, mai bine zis, saracuta in materie de cuprindere semantica. Venerabila doamna Coman, ea insasi alpinista - desigur, cum singura recunoaste, nu de talia celor mari - ofera, in ceea ce se numeste postfata cartii, informatii inedite atat despre Ionel Coman, cat si, mai larg privind lucrurile, pentru istoria alpinismului romanesc. Sunt dezvaluite atat momente dramatice, cu adevarat tragice cand este vorba de moartea lui Dorel Coman, fratele alpinistului, sau a lui Andrei Ghitescu, dar si, intre altele, o interesanta „cheie” a cartii: misteriosul domn Mati, faimosul geolog si speolog, nu este, nu putea fi altcineva decat domnul Marcian Bleahu, drag prieten al familiei Coman.
Tot la aparitii in premiera sunt de socotit si numeroasele fotografii care se incoloneaza alaturi de cele publicate in prima editie, petrecuta in vara anului 1963, sau reproducerea unei dedicatii acordata bunului sau prieten Walter Kargel, alta celebritate a alpinismului romanesc. Merita cu prisosinta sa o reproducem: „Draga Walter, Ne vedem rareori, dar gandurile noastre se intalnesc pe munte. Suntem prieteni, pentru ca realizarile noastre ne bucura pe amandoi. Am indragit muntii, avem ce povesti si putem scrie cu pasiune pentru cei care ne inteleg sau pot sa ne inteleaga. Prea putini se straduiesc sa manuiasca la fel de bine creionul, ca ciocanul. Cat de saraci sunt cei care urca mai bine ca noi, dar simt mai putin. Sa-i ajutam sa iubeasca muntii. I. Coman, 22 - XII - 1963...”
O adevarata profesiune de credinta pe care o regasim, de asemenea, si intr-o scrisoare trimisa lui Dinu Mititeanu, in anul 1976: „Draga Dle Dr. Mititeanu (+ salutari Dlui Vl. Craciun) ...Va multumesc pentru aprecierile Dv., le inregistrez cu mult calm si modestie, insa cu multa bucurie. Acestea, ca si altele in ultimii ani, compenseaza ceea ce alpinismul „oficial” nu poate oferi. Am fost si raman alpinist amator, si scriitor prin bunavointa. Am incercat totdeauna sa-mi impart timpul liber intre familie si pasiunea mea, de aceea nu am facut cate mi-ar fi placut. Am incercat sa astern pe hartie ceea ce simti si traiesti pe munte, dar te asigur ca pretinde foarte multa munca de finisare. Am incercat sa urnesc initiative sau cel putin sa creez o atmosfera favorabila expeditiilor romanesti, deoarece cred in talentul si hotararea alpinistilor romani. I. Coman”. Dinu Mititeanu este minunatul prefatator al acestei editii.
Tot la categoria noutati putem situa si... omisiunile. Este vorba, mai exact, de unele pasaje, vizibil straine in corpul cartii, prin care se platea vama ideologica in acei cumpliti ani. Problema se discutata si astazi. Probabil, sunt destuicei care scarmana cu fervoare acest „compromis”. E foarte bine! Ce era de preferat: sa fie refuzate acele mici „tamaieri”, specifice epocii comuniste, si „Am indragit muntii” sa nu fie tiparita? Optiunea autorului a fost mai mult decat salutara! Din nefericire, nu exista, pentru o carte cu adevarat valoroasa, decat solutia acestei concesii...
De data asta, noi am suprimat „impuritatile” fara a semnala gestul, in paginile respective, prin diverse semne specifice operatiunii. O vorba veche spune, mai ales in randul linotipistilor si paginatorilor de odinioara - ce-a mai dat tehnologia peste noi... -, ca „ce se tai nu se fluiera”. Si nici nu provoaca dureri! Am mai eliminat, tacit, si alte mici inadvertente. Iar Dinu Mititeanu, prin cateva note de subsol, a adus si el o serie de lamuriri extrem de utile. Pana si blandul Homer mai atipea uneori...
Si fara modestele noastre interventii, „Am indragit muntii” ramanea si ramane o carte de capatai pentru literatura domeniului. Intr-adevar, plin de har, Ionel Coman a facut o veritabila literatura, captivanta si incitanta deopotriva, din escaladari si explorarea pesterilor, din trairi, revelatii, incercari, popasuri, intoarceri in timp si pe diverse trasee. Fire curioasa, inarmat in permanenta cu un umor fin, bun stapanitor al suspanasului, dar si al lirismului (ponderat), Ionel Coman inlantuie pasteluri si povestiri (cu cap si coada), mici poeme in proza si... trasee de-o rigoare imbatabila, fandari in timp si in spatiu, toate la un loc alcatuind o „arhitectura” rafinata, bine echilibrata, in care dimensiunea momentului ramane in termeni bine controlati logic. Exista, in toata aceasta carte, o febrila aventura a cunoasterii, a premierii; nu insa si o aventura a improvizatei, a instinctului necontrolat, muntele in sine fiind un ispititor deopotriva de lacom si de fermecator. Nu stiu cum sa spun, dar cand Ionel Coman se aburca in coarda pe peretii de piatra ai senzatia, uneori, ca merge in picioare...
Am descoperit aceasta carte cu o nespusa bucurie si am asezat-o fara nici o rezerva alaturi de cartile de reper ale literaturii noastre turistice, fie ca este vorba de „Pe carari de munte” (fabuloase descrierile si pataniile, adesea de dimensiuni cosmice,traite si narate de Calistrat Hogas) sau „Romania pitoreasca” a lui Al. Vlahuta, carte cu totul admirabila, citita insa tot mai putin, din pacate...
„Am indragit muntii” nu trebuie sa lipseasca din biblioteca nici unui admirator al drumetiilor alpine, a elevilor si studentilor, a Ministerului Mediului si a Autoritatii Nationale de Turism. N-ar avea cusur nici prin biblioteci mai evghenicoase, insa am rezerve pentru apetitul intru lectura al stapanilor acestora. Dar asta este alta poveste.
Dupa „Alpinism. Inaltimi, riscuri, bucurii” (Walter Kargel), „Jurnalul unui alpinist si aviator” (Niculae Baticu), „Vulcani, fluvii sacre si zei de piatra” cei care vor tine in mana „Am indragit muntii” (Ionel Coman) vor putea afla si urmatoarele carti ce vor vedea lumina tiparului in „Colectia verde” a editurii „Romania pitoreasca”. Alpinismul romanesc merita sa aiba o biblioteca a lui.
Scrie Dinu Mititeanu in finalul prefetei: „Daca aveti in mana si ati deschis aceasta carte, e dovada ca puteti spune „am indragit muntii!”. Iar daca unii o veti citi din curiozitate, cred ca ea va va da impulsul de a va imprieteni cu muntii. Eu, om cu parul „inchiciurat de gerurile din Carpati”, va asigur ca nu veti regreta. Daca va veti apropia de Maria Sa Muntele cu respectul cuvenit, va va primi cu prietenie si nu va va dezamagi niciodata.”
Perfect adevarat!
Mihai OGRINJI
(sursa: www.presadeturism.ro)