Cu titlu provizoriu

DESPRE CARTE:

Psihiatru de formatie si in exercitiu, «autoarea» Levantini stie perfect ce are de facut: sa recupereze prin toate simturile, sa caute sens prin amintiri, analogii si ipoteze, sa mascheze pentru a spune si sa spuna pentru a masca, sa construiasca o autofictiune reprezentativa nu doar pentru ea, ci si pentru noi. Asa se face ca in acest text scris cu nerv si sange traiesc, mai exemplar decat intr-o vitrina de cristal, cele mai importante piese ale dramei romanesti de azi: tara fosta comunista, cu minimala ei schimbare din 89 cu tot, caldura familiei, a copilariei si a tineretii, splendida adoratie pentru sublimi maestri, exilul hurducat si planetele diverse ale exilatilor, medalioane vesnic comparative ale intalnirilor cu traditii, sisteme, practici si figuri din Europa si din SUA, adormiri de confort si treziri de thriller, intoarceri acasa de fiu risipitor care sunt, de fapt, tot atatea piruete, fandari si retrageri tactice epuizante, ca in cazul tuturor celor deopotriva onesti si inteligenti (un blestem). [...] Interogatia e, poate, telul ultim al acestei scriituri. Caci ea povesteste indelung si declara sub juramant, in fond, pentru a interpela mai bine. Ca toti romanii care pleaca din tara, Maia Levantini ar vrea sa stie cui trebuie sa-i adreseze actul de acuzare pentru frangerea obligatorie a destinului ei, fie el si aparent implinit, cu o intreaga «lume noua» descoperita si cucerita in buzunar. Sa fie oare de-ajuns vinovatul «Ceasca»? Vai, ce gluma buna ! Sa traga cu prastia doar in burtaverzimea perpetua, pentru care si exilul, devenit recent si oportun «diaspora», e la nevoie tot o colectie de «our assets», de preferinta sub eticheta «exceptionalii nostri conationali din strainatate», «fiii gliei», «icoane ale neamului» etc.? Are oare rost ca un eminent psihiatru, dintr-un lung sir de eminenti «copii ai tarii», purtator si el, ca si ei, de multiple rani in inima, in creier si in suflet, sa spere ca mica lui tragedie si marea lui revolta sa gaseasca ecou la o noua elita romaneasca, alta decat cea vinovata de-a fi facut din milioane de oameni cu cel putin 16 ani de scoala ostatici, migranti, bolnavi si eroi? Poate ca da. Atunci cand n-o mai «merge si asa». Cine stie cand... Cu titlu provizoriu e, printre altele, si victoria unei femei curajoase asupra hrubei impuse, conformismului, complacerii, indoielii. O fireasca victorie pentru un om onest si inteligent.

Adina Keneres

CUPRINS:

1. Despre asteptare 7

2. Despre amnezie 27

3. Despre Chevo si morminte 51

4. Balada internului buimac 72

5. Despre vederea in tunel 103

6. Draga Irinel 131

7. Povesti nemuritoare 157

8. Pasarea maiastra 186

9. Despre noi sau arta fictiunii 207

DESPRE AUTOARE:

Maia Levantini s-a nascut si a crescut in Bucuresti. A absolvit Facultatea de Medicina si Farmacie «Carol Davila». Dupa aproape zece ani de practica in Romania, a plecat in Statele Unite ale Americii, unde locuieste - cu titlu provizoriu - de peste cincisprezece ani.