Dictionar de proverbe, maxime si reflectii

Motto:

Putine alte lucruri pot spune atat de mult, despre atat de multe, in atat de putin.

Alexandru Marculescu

Dedic aceasta lucrare - ca implinire a unui vis drag de al meu, (poate prea) mult amanat - tuturor celor care se mai apleaca uneori cu gandul la istorie, filozofie, morala, drept, literatura, arta, la chintesenta experientei de viata si a inteligentei colective ale unor popoare si epoci, la cultura, in general, tuturor celor pe care nu i-a subjugat inca in intregime actualul Imperiu Mondial al Banului.

Alexandru Marculescu

DESPRE CARTE

In cele 582 de pagini ale sale, Dictionarul cuprinde:

- peste 9500 de citate, clasificate pe 705 cuvinte-cheie, ordonate alfabetic dupa prima litera; de asemenea, sub fiecare cuvant-cheie, citatele sunt ordonate alfabetic dupa prima litera;

- lista de Cuvinte-cheie, ordonata alfabetic;

- trimitere la unele dintre citate si de la alte 262 de cuvinte-cheie secundare, prin lista de Cuvinte-cheie multiple, ordonata si ea alfabetic dupa toate cuvintele-cheie secundare existente in toate cuvintele-cheie multiple;

- peste 850 de autori sau surse primare mentionate;

- alte 305 citate neclasificate pe cuvinte-cheie si, deci, neincluse in dictionarul propriu-zis, listate in Apendice;

- Bibliografie selectiva;

- Anexa, continand poemul lui Alexandru Marculescu „Invata de la viata”, din volumul de versuri „Bomboana cu pelin”.

CUVANT INAINTE

Prima editie a acestui dictionar a aparut in anul 2016, la Editura ARCA din Oradea, prin suportul financiar sine qua non al domnului bancher Ioan Degau din Oradea. Desi am avut multe ecouri frumoase, sunt perfect constient ca, din cauza tirajului foarte mic, dictionarul meu a ramas practic necunoscut pentru majoritatea celor potential interesati de astfel de lucrari.

Asa cum mentionasem in volum, eu il consideram doar ca pe un inceput, desi nu speram prea mult ca voi putea continua sa lucrez substantial la el, sa-l aduc la o forma mai elaborata, mai matura. Acum, cand stau in fata cu un exemplar din prima editie si cu manuscrisul celei de a doua, pot sa afirm ca am reusit, totusi, sa fac un mare pas inainte. Da, editia a doua este revazuta (as zice, chiar, revizuita) din multe puncte de vedere si semnificativ adaugita in continut.

In precedentul Cuvant inainte am inserat si o scurta poveste referitoare la geneza acestei lucrari. Nu o reneg catusi de putin, dar n-am s-o repet aici, din considerente de spatiu. Voi relua, insa, intr-o forma revizuita, consideratiile de acolo referitoare la continutul si structura dictionarului, pe care le socotesc nu numai utile, ci chiar strict necesare unui potential utilizator al lui.

Continutul propriu-zis al dictionarului il reprezinta cele peste 9500 de proverbe, maxime, reflectii, citate celebre, alte citate care mi-au placut mie, preluate din cele mai diverse surse - chiar si cateva reflectii personale - pe care, pentru comoditatea de exprimare, le voi numi in cele ce urmeaza citate.

Selectarea acestor citate din materialul documentar avut la dispozitie a fost, desigur, foarte subiectiva. Vorba aceea (a mea, cred, pentru ca nu tin minte sa o mai fi intalnit pe undeva), subiectivitatea este umbra fidela a oricarei alegeri. Chiar primul meu criteriu in acest sens a fost sa nu includ in dictionar decat citate care mie mi-au placut, pe care le-am considerat valoroase, semnificative, instructive, evitand pe cat posibil pe cele banale, nesemnificative sau confuze - umpluturi, adica. Recunosc, insa, ca in situatii de cumpana am facut si cateva rabaturi de la acest criteriu, gandindu-ma si la subiectivitatea proprie a viitorilor utilizatori.

Continutul propriu-zis al dictionarului l-am repartizat pe 705 capitole, ale caror titluri le-am denumit, asa cum se obisnuieste, cuvinte-cheie. In majoritatea cazurilor, cuvintele-cheie sunt constituite dintr-un singur cuvant, dar foarte multe, totusi, sunt alcatuite din doua sau mai multe cuvinte diferite, separate intre ele prin cratime (liniute mai lungi), liniute de unire (mai scurte) sau sageti bidirectionale, toate acestea incadrate intre cate doua blancuri (spatii libere). Capitolele au fost introduse in dictionar cu ordonare alfabetica dupa prima litera din cuvantul-cheie titlu, respectiv prima litera din primul cuvant, cand sunt mai multe. In fiecare capitol - adica sub fiecare cuvant-cheie - citatele aferente au fost listate cu ordonare alfabetica dupa prima litera. La randul lor, toate cuvintele-cheie au fost listate separat, cu ordonare alfabetica dupa prima litera, rezultand astfel Lista de cuvinte-cheie, pe care am inserat-o la sfarsit, dupa dictionarul propriu-zis. Voi reveni la acest subiect ceva mai departe.

Alegerea cuvintelor-cheie mi-a fost dictata in primul rand de continutul citatelor selectate, de domeniile/tematicile la care se refera ele, ca si de cuvintele mai semnificative care figureaza expres in textul lor. Din respect pentru eventualii utilizatori mai exigenti ai dictionarului, mi-am mai autoimpus un criteriu, care a influentat si el in buna masura alegerea cuvintelor-cheie: anume, de a face posibila regasirea cat mai usoara a unui anumit citat (cunoscut aproximativ), pe o anumita tematica. Acest criteriu m-a determinat sa ingustez mult domeniile definite prin cuvintelecheie, implicit sa m aresc numarul acestora. Rezultatul benefic este ca sub fiecare cuvant-cheie figureaza, in medie, mai putine citate, deci regasirea celui cautat este mai usoara. Apare insa si nelipsitul revers al medaliei: crescand numarul cuvintelor-cheie, care vor patrona subdomenii tematice tot mai inguste, va deveni tot mai greu de gasit (de intuit) cuvantul-cheie desemnat pentru respectivul citat cautat. Mi s-a intamplat si mie, in unele cazuri, sa regasesc cu greu citate pe care stiam sigur ca le-am inclus in dictionar, pentru ca n-am ghicit prea usor cuvintele-cheie sub care le listasem. Am ameliorat multe asemenea situatii, dar sunt constient ca exista inca loc pentru mai bine.

Trebuie sa mentionez aici un alt criteriu care a stat la baza alcatuirii dictionarului, si anume criteriul unui citat - un singur cuvant-cheie. Aceasta inseamna ca niciun citat n-ar trebui sa se regaseasca in dictionar in alta parte decat sub cuvantul-cheie care ia fost atribuit. Este nu numai firesc, dar chiar obligatoriu sa fie asa, pentru ca in caz contrar lucrarea ar fi sufocata de repetitii, ar fi o varza, nu un dictionar. Am subliniat n-ar trebui, pentru ca in realitate exista totusi un risc destul de mare sa scape unele repetitii. Iar printre motive se afla nu numai numarul foarte mare de citate si intervalele mari de timp dintre diversele etape de redactare. E si unul mai parsiv, pe care nici ordonarea alfabetica, nici alte facilitati de cautare din softul calculatorului nu-l pot inlatura complet. Este vorba despre unele citate care sunt aproape identice in continut/fond, dar care au fost preluate din surse diferite, avand astfel forme usor diferite (traduceri, stilizari, adaptari etc. diferite). Pentru depistarea unor astfel de repetitii ai nevoie intr-adevar de timp. Pe multe dintre ele le-am prins cu ocazia reviziilor periodice, dar introducerea de material nou a continuat de fiecare data si dupa revizie, asa ca s-a perpetuat si acest risc amintit.

Voi reveni acum, asa cum am promis, cu unele precizari necesare privind cuvintele-cheie. De departe, alegerea (alcatuirea) cuvintelor-cheie si atribuirea lor pe citatele selectate au fost cele mai laborioase operatii pe parcursul elaborarii acestui dictionar. Dar si cele mai labile. Mentionez, in treacat, ca ma aflu acum la cea de-a 51-a varianta de redactare, iar pentru vreo zece dintre ele am realizat si cate un print de lucru, cu ocazia reviziilor succesive. Iar modificarile cele mai multe - cu exceptia introducerii de material nou - le-au suferit tocmai cuvintele-cheie, respectiv reformularea lor si reatribuirea lor pe diverse citate. Si sunt convins ca daca ar fi sa mai fac o revizie generala, as mai gasi inca multe de optimizat.

Desigur, pentru alegerea cuvintelor-cheie a trebuit sa analizez fiecare citat in parte, inainte de includerea lui in dictionar. Situatiile constatate au fost foarte diferite, dar cele mai multe dintre ele pot fi grupate in cateva categorii generale, pe care le voi aminti in continuare pe scurt.

1. Sunt multe citate care se refera la o tematica unica, iar cuvantul care defineste aceasta tematica figureaza explicit in textul lor. Este evident ca pentru astfel de citate am ales chiar acel cuvant drept cuvant-cheie.

Exemple: Carte; Istorie; Proverbe.

2. Alte multe citate se refera tot la o tematica unica, dar cuvintele din textele lor care precizeaza aceasta tematica sunt usor diferite, avand toate aceeasi radacina lexicala, dar forme morfologice diferite (verb, substantiv, adjectiv etc.). In cele mai multe astfel de cazuri am neglijat aceste diferente neesentiale, alegand drept cuvant-cheie una dintre aceste forme morfologice. Alteori, totusi (de asemenea, subiectiv), am optat pentru a include in cuvantul-cheie doua sau chiar trei forme morfologice diferite. Au rezultat astfel cuvinte-cheie alcatuite din doua sau mai multe cuvinte, pe care le-am separat intre ele prin cate o liniuta de unire/despartire (mai scurta).

Exemple: Cersi (a) - Cersetor; Munci (a) - Munca.

3. O alta categorie este aceea a citatelor care se refera, in linii mari, tot la o aceeasi tematica, dar in textele carora respectiva tematica este precizata prin diferite cuvinte sinonime sau foarte apropiate semantic. In multe cazuri (mai ales atunci cand volumul lor nu era prea mare), am ales sa listez laolalta citatele dintr-o astfel de categorie. In acest scop am constituit niste cuvinte-cheie multiple, formate prin alaturarea a doua sau mai multe astfel de cuvinte (aproximativ) sinonime, pe care le-am separat intre ele prin cate o cratima. Pe primul dintre cuvintele constituente l-am denumit cuvant-cheie principal si, pentru a marca aceasta, i-am subliniat initiala, iar pe toate celelalte le-am numit cuvinte-cheie secundare. Cuvantul-cheie multiplu l-am plasat in dictionar cu ordonare alfabetica dupa prima litera a primului cuvant constituent (adica a cuvantului-cheie principal), urmat de lisarea in ordonare alfabetica a citatelor aferente. De asemenea, cuvantul-cheie multiplu a fost inclus in Lista de cuvinte-cheie, in pozitia alfabetic corespunzatoare primei litere a cuvantului-cheie principal.

Exemple: Pericol - Primejdie; Avertiza (a) - Preveni (a); Folosi (a) - Intrebuinta (a) - Utiliza (a).

Aceasta gaselnita s-a dovedit foarte utila, dar ea m-a obligat sa apelez la inca un artificiu la fel de putin uzitat. Anume, am procedat la intocmirea unei noi liste, pe care am numit-o Lista de cuvinte-cheie multiple. In ea am introdus, in ordonare alfabetica dupa prima litera, toate combinatiile posibile ale cuvintelor constituente ale fiecarui cuvant-cheie multiplu, care incep cu cate un cuvant-cheie secundar, nu insa si combinatiile care incep cu cuvintele-cheie principale.

Pentru exemplele date mai sus, in Lista de cuvinte-cheie multiple vom regasi: Primejdie - Pericol; Preveni (a) - Avertiza (a); Intrebuinta (a) - Folosi (a) - Utiliza (a); Utiliza (a) - Folosi (a) - Intrebuinta (a).

Am apelat la acest artificiu pentru a respecta un alt criteriu pe care mi l-am impus in elaborarea dictionarului, anume acela de a asigura cautarea/gasirea cat mai usoara a (majoritatii) citatelor existente pe o anumita tematica. Ceva mai departe voi explica si de ce am facut precizarea majoritatii. Intr-adevar, daca un utilizator al dictionarului ar fi dorit, de exemplu, sa caute citatele existente pe tematica Primejdie, el n-ar fi gasit acest cuvant-cheie nici in dictionarul propriu-zis si nici in Lista de cuvinte-cheie, pentru simplul motiv ca el nu a fost desemnat ca atare drept cuvant-cheie. In schimb, cu noul artificiu, el va putea consulta rapid si Lista de cuvinte-cheie multiple, unde va gasi cuvantul-cheie multiplu Primejdie - Pericol, care il trimite imediat la cuvantul-cheie principal, Pericol, iar de aici la cuvantul-cheie propriu-zis, Pericol - Primejdie, sub care sunt listate in dictionar citatele cautate.

4. Exista citate care se refera la o anumita tematica/notiune, precizata in text printr-un cuvant uzual, semnificativ, iar altele care se refera la notiunea opusa, contrara, precizata printr-un cuvant antonimic in raport cu primul. In multe cazuri am optat sa grupez aceste citate sub un cuvant-cheie comun, apeland din nou la procedeul descris mai sus, mai precis constituind cate un cuvantcheie multiplu pentru fiecare astfel de pereche, prin alaturarea celor doua sau mai multe cuvinte antonimice. Pe primul cuvant lam numit tot cuvant-cheie principal si i-am subliniat initiala, pentru a preciza ca in raport cu el a fost plasat in dictionar cuvantul-cheie multiplu, urmat de lista citatelor aferente, dar si respectivul cuvant-cheie multiplu in Lista de cuvinte-cheie. In rest, am procedat exact la fel ca la punctul precedent, asa ca nu mai e nevoie de alte comentarii.

Exemple: Aproape - Departe; Plin - Gol; Usor - Greu; Vinovat - Nevinovat. Pentru aceste exemple, in Lista de cuvintecheie multiple figureaza, respectiv: Departe - Aproape; Gol - Plin; Greu - Usor; Nevinovat - Vinovat.

5. In unele cazuri corespunzatoare celor expuse la punctele 3 si 4 (dar nu numai), am optat sa mai strecor in componenta cuvantului-cheie multiplu si una-doua variatiuni morfologice ale unora dintre cuvintele componente. Pentru a preciza acest lucru, am separat intre ele respectivele variatiuni morfologice prin liniute de unire, nu prin cratime. Si asta nu din vreun moft, ci pentru ca utilizatorul dictionarului sa fie avertizat ca nu le va gasi pe toate in Lista de cuvinte-cheie multiple, ca incepand un astfel de cuvant, decat pe primul dintre ele. Avand radacina lexicala comuna, aceste variatiuni sunt insa usor de depistat si asa.

Exemple: Promite (a) - Promisiune - Fagaduinta; Bun - Bunatate - Rau - Rautate. Corespunzator lor, in Lista de cuvinte cheie multiple figureaza: Fagaduinta - Promite (a) - Promisiune; Rau - Rautate - Bun - Bunatate.

6. Mai exista o categorie aparte de citate - eu le-am zis in gluma bicefale - care contin doua cuvinte semnificative, fara nicio legatura semantica intre ele, fiecare putand fi la fel de bine desemnat drept cuvant-cheie. Dau chiar acum un exemplu, pentru a usura analiza: Forta merge inaintea dreptului. Lipsa oricarei legaturi semantice intre cele doua cuvinte - aici Forta si Drept - m-a determinat sa refuz desemnarea unui cuvant-cheie multiplu alcatuit prin alaturarea celor doua cuvinte, pentru ca ar fi sunat ca o... strutocamila. In consecinta, am desemnat drept cuvant-cheie pe unul dintre cele doua cuvinte eligibile, in exemplul de mai sus cuvantul Forta. Cum in dictionar aveam deja cuvantul-cheie Forta - Forta (a), acesta a ramas cuvantul-cheie si pentru citatul din exemplu.

Neajunsul acestei alegeri este ca respectivul citat nu poate fi gasit usor de catre un utilizator interesat de cealalta tematica, a cuvantului nedesemnat drept cuvant-cheie pentru el - in exemplul dat, Drept. Chiar daca in dictionar exista un astfel de cuvant-cheie (si in exemplul dat exista, sub forma Drept - Nedtept), citatul amintit nu va fi gasit si acolo, pentru ca lui i-am desemnat alt cuvant-cheie. De aceea, cand m-am referit mai inainte la criteriul cautarii/gasirii usoare, am specificat ca este vorba de majoritatea citatelor.

Si atunci, ce sa faca utilizatorul interesat de toate citatele existente pe tematica Drept: s a frunzareasca dictionarul, in speranta ca va gasi din intamplare citatul amintit, eventual si altele ascunse in mod asemanator? Ori, sa citeasca in intregime dictionarul?! Desigur, nu, daca va fi implementata o prima metoda de cautare incrucisata, pe care o voi descrie foarte pe scurt in continuare, tot cu referire la exemplul dat, generalizarea ei fiind foarte usoara. Anume, sub lista de citate aferente cuvantului-cheie Drept - Nedrept vom adauga o trimitere de forma: [Vezi si: Forta - Forta (a)]. De fapt, in aceasta trimitere vor fi specificate toate cuvintele-cheie sub care se mai gasesc eventual citate ce se refera si la tematica Drept - Nedrept, fireste, cu exceptia lui Drept - Nedrept.

Exemplul dat mai sus a fost unul fericit, deoarece in dictionar exista drept cuvant-cheie si celalalt cuvant semnificativ din textul citatului bicefal, neales cuvant-cheie pentru acest citat. Dar daca nu ar fi fost asa? Unde am fi putut strecura acea trimitere salvatoare? Solutia exista, iar ea consta in a se implementa o a doua metoda de cautare/gasire incrucisata, mai laborioasa dar si mai elaborata, pe care o voi descrie pe scurt ceva mai departe.

Mentionez ca aceasta prima metoda de cautare/gasire incrucisata nu se aplica doar citatelor bicefale, ci pentru toate categoriile de citate, atunci cand unele dintre acestea nu pot fi regasite usor pe baza cuvintelor constituente ale cuvintelor-cheie atribuite lor, dar cand in dictionar figureaza deja alte cuvintecheie sub care ar putea fi regasite unele dintre ele.

Eu nu am apucat inca sa introduc in dictionar aceasta prima metoda de cautare/gasire incrucisata, dar am operat-o, totusi, in cateva situatii (unde am apreciat ca este strict necesar chiar si in aceasta etapa de redactare) pentru ca utilizatorul sa inteleaga mai bine despre ce este vorba.

7. Exista numeroase citate pentru care nu atat cuvintele continute de ele in mod expres sunt semnificative, cat mai ales ideile sau notiunile generalizatoare la care fac trimitere indirect (adeseori metaforic) afirmatiile din acele citate. De exemplu, pentru citatul Orice port, pe furtuna! am apreciat ca ar fi mai potrivita alegerea cuvantului-cheie Pericol - Primejdie, decat a vreunuia dintre cuvintele Port sau Furtuna. Recunosc, totusi, ca in multe alte cazuri asemanatoare am renuntat la cautarea notiunii generalizatoare si am desemnat drept cuvant-cheie pe unul dintre cuvintele continute in mod expres de citat, nu foarte semnificativ, cum spuneam, si asta pentru simplul motiv ca nu am reusit pe moment sa identific notiunea/ideea generalizatoare cea mai potrivita. O amanare, de fapt, ca multe altele.

8. Exista iarasi multe citate, mai ales reflectii, care se refera - prin asemanare, prin antiteza, prin comparatie, in general - la mai multe notiuni/cuvinte semnificative, total diferite intre ele. In astfel de cazuri, cu atat mai mult am incercat sa identific ideea/notiunea generalizatoare cea mai potrivita, iar acolo unde nu am fost multumit de solutiile gasite pe moment, am... dat cu banul si am ales drept cuvinte-cheie pe unele dintre acelea mentionate in texte. De fapt, am amanat deciziile pentru o viitoare etapa redactionala, constient fiind ca multe asemenea situatii vor putea fi rezolvate ca lumea doar prin introducerea acelor metode de cautare/regasire incrucisata.

9. Mai trebuie sa amintesc ca in cateva cazuri particulare am optat pentru introducerea unui nou tip de cuvant-cheie multiplu, in care cuvintele constituente sunt separate intre ele printr-o sageata bidirectionala (?). In loc de o explicatie generala, care ar fi mult mai greoaie si ar necesita, oricum, un exemplu concret, voi da direct un asfel de exemplu, si anume cuvantul-cheie multiplu Viata ? Moarte. Ambele lui cuvinte constituente figureaza in dictionar drept cuvinte-cheie, avand cate un volum considerabil de citate sub ele. De aceea, sub noul cuvant-cheie multiplu am grupat doar citatele care se refera expres la ambele cuvinte, Viata si Moarte, citate pe care, evident, le-am eliminat din listele aferente cuvintelor-cheie Viata, respectiv, Moarte, conform criteriului de unicitate. Asadar, cand utilizatorul dictionarului intalneste acest cuvant-cheie multiplu, va sti din capul locului - daca este interesat - sa caute si la cele doua cuvinte-cheie Viata si, respectiv, Moarte, pentru a explora separat aceste tematici.

10. In fine, o alta categorie este aceea a citatelor selectate de mine provizoriu, dar carora nu le-am atribuit deocamdata cuvintecheie, ori care au cuvinte-cheie certe, dar ar fi singulare pe o eventuala lista. Ca urmare, la sfarsitul dictionarului am atasat din nou o lista (reactualizata, fireste) cu aceste citate, pe care am denumit-o tot Apendice. In ea am mai inclus si cateva citate care figurasera initial in dictionar, dar pe care am optat sa le elimin provizoriu, din considerente de paginatie.

Asa cum am mentionat deja, modul in care au fost desemnate cuvintele-cheie pentru citatele existente in dictionar lasa ascunse sau greu de gasit pe multe dintre ele, atunci cand sunt cautate dinspre o alta tematica, precizata printr-un alt cuvant, care nu face parte consituenta din cuvintele-cheie desemnate pentru ele. Pentru astfel de situatii - previzibile si chiar inevitabile, as zice - am avut in vedere implementarea celor doua metode de cautare/gasire incrucisata. Pe prima, aceea cu trimiterile la alte cuvinte-cheie deja existente, am prezentat-o pe scurt mai inainte.

Cea de a doua metoda consta in a vana, in toate citatele cuprinse in volum, toate posibilele cuvinte-cheie nealese drept cuvinte-cheie (deci, necuprinse in dictionarul propriu-zis si, prin urmare, nici in Lista de cuvinte-cheie), iar apoi de a insera la urma inca o lista (numita, de exemplu, Referinte incrucisate), in care sa fie cuprinse in ordine alfabetica toate aceste posibile cuvinte-cheie nealese, sub fiecare dintre ele fiind listate, iarasi in ordine alfabetica, toate cuvintele-cheie alese, carora le-au fost asertate citate cu referire directa la respectivul cuvant-cheie neales. Un nou exemplu concret mi se pare aici nu numai util, ci si necesar. Astfel, sub cuvantul-cheie ales Neglijenta (deci, cuprins in lucrare si in Lista de cuvinte-cheie) se afla si citatul Nu buruienile sufoca granele, ci neglijenta cultivatorului. Acest citat mai contine, in afara cuvantului Neglijenta, ales drept cuvant-cheie, si cuvintele semnificative Buruiana, Grane, Cultivator. Prin urmare, un utilizator al dictionarului, interesat, sa zicem, de cuvantul Buruiana (care nu a fost inclus in Lista de cuvinte-cheie), nu va putea regasi decat cu totul intamplator citatul din exemplu. Solutia amintita mai sus consta, in acest caz concret, in a include in lista de Referinte incrucisate si cuvintele Buruiana, Cultivator, Grane, sub fiecare dintre ele fiind listat (eventual, printre altele) si cuvantul-cheie Neglijenta. Daca, insa, vreunul dintre celelalte doua cuvinte (Cultivator, Grane), de exemplu, cuvantul Cultivator, ar fi, sa zicem, existent deja in Lista de cuvinte-cheie, acesta nu va mai fi inclus in lista de Referinte incrucisate, deoarece in dictionar, sub setul sau de citate asertate va figura deja - conform primei metode de cautare incrucisata, pe care o presupunem implementata - si cuvantul-cheie Neglijenta, ceea ce permite regasirea usoara a citatului din exemplu, atunci cand este cautat ca referire la cuvantul Cultivator.

Asadar, remedierea acestui neajuns implica un foarte mare volum de munca, dar mai ales ea este posibila numai dupa definitivarea lucrarii (sau macar a unei etape, a unei editii). Cum eu mai lucrez inca la completarea dictionarului, operatie pe care o consider mult mai importanta, nu mi-am propus deocamdata sa abordez aceasta implementare.

Atunci cand am inceput sa lucrez efectiv la dictionar, eu aveam deja adunate, prin diversele mele carnetele vademecum, peste 2500 de citate care imi placusera mult in tinerete. Din pacate, nu numai spatiul redus din acele carnetele, dar si lipsa mea de viziune, pe atunci, m-au determinat sa nu-mi notez nicaieri nici sursele bibliografice din care le preluasem, nici autorii sau sursele primare care le vor fi fost atribuite respectivelor citate. Cum pe cele mai multe dintre ele le-am selectionat si pentru dictionar, m-am straduit cat am putut sa repar acea greseala initiala, si in buna masura am reusit, pe partea de autori/surse primare, dar sursele bibliografice folosite de mine atunci nu le-am mai putut reconstitui.

In legatura cu autorii citatelor selectionate, m-am confruntat frecvent si cu alte doua mari probleme: pe de o parte, am intalnit autori ale caror nume (si/sau prenume, initiale, particule nobiliare) erau scrise diferit in diverse lucrari, iar pe de alta parte, am intalnit citate identice (sau foarte asemanatoare) cu autori diferiti in sursele consultate. In ceea ce priveste scrierea numelui, m-am ajutat cat s-a putut cu Dictionarul enciclopedic, dar nu toti autorii din lista mea figureaza acolo; din pacate, nici chiar unele nume celebre, precum Publilius Syrus (citat in aproape toate dictionarele de acest gen). Asa ca, in multe cazuri am fost nevoit sa optez pentru varianta existenta intr-un dictionar de prestigiu - precum cel Larousse, de exemplu - iar cand nici acest lucru nu a fost posibil, am ales varianta cel mai frecvent intalnita de mine.

Cat priveste autorii diferiti, lucrurile sunt si mai profunde si, ca atare, mai greu de transat. Ba chiar ai zice ca toti realizatorii de astfel de dictionare au dreptate, in felul lor. De pilda, cand citesti o piesa sau un sonet de William Shakespeare, iti place foarte mult o reflectie de acolo si decizi sa o selectionezi pentru colectia ta, este foarte firesc sa-i atribui ca autor pe William Shakespeare, de vreme ce respectiva reflectie nu era intre ghilimele in textul original. Dar nu este deloc exclus ca batranul Will sa fi preluat el insusi aceasta reflectie - cum era obiceiul si pe vremea lui - de altundeva, de pilda din cartile contemporanului sau Giovanni Florio (nenumarate traduceri in engleza din latina, greaca, italiana si franceza), care realizase, intre multe altele, si un Dictionar de proverbe (in doua volume) intitulat Fructe. Si atunci, sa te mai miri daca intr-un alt dictionar intalnesti reflectia cu pricina sub semnatura unui Aurelius Marcus, Cicero, Seneca, Vergiliu? Sau, de ce nu, sub semnatura vreunui grec, precum Esop, Platon, Eschil, ori chiar a vreunui mare ganditor din China antica? Asa ca tu, realizator de dictionar, procedezi, de la caz la caz, cum crezi ca este mai corect, asa cum de altfel am procedat si eu. Dar recunosc ca in mod intentionat am permis sa se strecoare in dictionar si cateva mostre de acest gen.

Revenind la continutul dictionarului, as vrea sa subliniez si eu ca, intr-adevar, proverbele, maximele si reflectiile celebre ofera explicatie, descriere sintetica, definire concisa, sfat, sugestie, solutie etc. practic pentru orice eveniment individual din viata noastra, pentru orice fapt, stare, simtamant, dilema, notiune si asa mai departe. Dar - caci intotdeauna exista cate-un dar - solutiile pe care le dau acestea sunt adeseori nuantate, diferite, contradictorii chiar. In acest sens, este foarte amuzanta ( si in buna masura adevarata) acea Lege a lui Murphy care postuleaza ca: Pentru fiecare proverb care-si afirma intelepciunea, exista un proverb egal si opus care sa-l contrazica.

Este firesc sa fie asa, pentru ca ele au provenit fie direct (citatele propriu-zise din autori cunoscuti), fie indirect (concluzii slefuite si sintetizate in timp prin creatie colectiva) tocmai din problemele concrete cu care s-a confruntat in viata creatorul lor, iar aceste probleme au fost privite de catre fiecare din unghiul sau de vedere. Privita insa din alt unghi, de exemplu, acela al unui individ neimplicat personal in respectiva problema, al culturii, al scolii, moralei, filozofiei, religiei etc., problema poate sa aiba o cu totul alta interpretare, o cu totul alta solutie.

Cand am constientizat si eu aceasta aparenta contradictie si am analizat-o cu modestele mele mijloace, am ajuns la concluzia ca, intr-adevar, totul pleaca de la unghiul de vedere. Iar in principal, acesta poate fi fie dinspre viata, fie dinspre carte. Evident, prin carte inteleg aici toata invatatura scrisa - literatura, inclusiv dictionare, scoala, morala, religie, filozofie etc. - incorsetata de-a lungul timpului in tot felul de norme si dogme, afectata permanent de un oarecare grad de cenzura sau chiar autocenzura.

Intr-un moment de mare cumpana al vietii mele, aceasta constientizare pasiva a rabufnit intr-un poem, intitulat - cu aluzie directa la subiectul in discutie - Invata de la viata. Si pentru ca poemul este, in fond, o insiruire (haotica) de proverbe, maxime si reflectii - multe dintre ele rastalmacite, rasturnate sau chiar inventate - am indraznit sa inserez acest poem ca o Anexa la volumul de fata, lansand astfel o provocare pentru cititorul cu adevarat pasionat de domeniu.

Se cuvine sa fac aici o precizare si in legatura cu nota bibliografica inserata la urma si intitulata, pro forma, Bibliografie selectiva. Si anume, ca ea nu este decat un final de bibliografie, incluzand doar lucrarile pe care le-am consultat - si din care am preluat unele citate - dupa ce am inceput redactarea prezentului dictionar, adica de prin anul 2009, iar pe acestea le-am mentionat pe toate, deci nici acest final de bibliografie nu este deloc selectiv. Celelalte multe lucrari pe profil si mult mai multe carti de beletristica din care am preluat citate pe parcursul a vreo patruzeci si cinci de ani de carnetele, nu le-am putut lista, din motivul mentionat deja: pur si simplu, nu mi le-am notat nicaieri.

Ajuns aici, am reflectat ceva mai profund la semnificatia butadei Cartile din carti se scriu, iar o prima concluzie a mea a fost ca in cazul unor dictionare, ea contine mai mult decat un sambure de adevar. As zice chiar ca ea indica singura cale posibila, cvasiuniversala, pentru realizarea unor dictionare propriu-zise. Desigur, elegant si corect ar fi ca in bibliografie sa fie cuprinse toate cartile din care au fost preluate unele elemente constitutive ale dictionarului (in cazul de fata, citate). Dar acest lucru nu este intotdeauna posibil sau nu este de dorit (de pilda, din cauza volumului suplimentar exagerat de mare), asa ca se apeleaza adeseori la solutia cu bibliografie selectiva (desigur, subiectiva), sau se renunta cu totul la includerea in volum a unei bibliografii, asa cum am intalnit la unele dictionare de anvergura, realizate de catre prestigioase case editoriale, inclusiv academice.

O a doua concluzie, evidenta de altfel, este ca realizatorul unui dictionar nu poate fi considerat (decat eventual cu rarisime exceptii) drept autor al dictionarului, al continutului acestuia. El este pur si simplu realizator, putandu-si revendica, de la caz la caz, alte contributii personale, precum: adunarea si/sau selectarea materialului, adaptarea si/sau traducerea unora dintre elemente, clasificarea pe capitole sau cuvinte-cheie, ordonarea alfabetica, realizarea unor liste sau a altor mijloace pentru o regasire usoara, introducerea textului pe calculator, corectura, tehnoredactarea computerizata etc. Nici eu, fireste, nu am vreo alta pretentie in ceea ce priveste dictionarul meu.

Alexandru Marculescu

CUPRINS

Cuvant inainte 7
Prescurtari folosite 21
Dictionar A-Z 23
Apendice 542
Anexa 557
Bibliografie selectiva 561
Cuvinte-cheie 565
Cuvinte-cheie multiple 578

DESPRE AUTOR

Alexandru Marculescu (zis Bubu) s-a nascut la Beius in anul 1945, a absolvit Liceul Emanuil Gojdu din Oradea in 1964 si Facultatea de Fizica a Universitatii Bucuresti, in 1969. A activat cinci ani in cercetarea stiintifica, dupa care s-a transferat definitiv pe taramul gazetariei. In anul 1981 a fost atestat ca ziarist de catre Consiliul Ziaristilor. Cea mai mare parte a perioadei sale active a consacrat-o revistelor Stiinta si tehnica - Tehnium, cotidianului Vocea Romaniei, bilunarului Univers ingineresc (AGIR), revistei Stiinta, industrie, tehnologie. A fost redactor-sef (o perioada de timp simultan) la revistele Tehnium, Stiinta, industrie, tehnologie si la bilunarul Univers ingineresc. A publicat doua volume personale de versuri, Bomboana cu pelin (1998) si Iar votezi, iar castigi... (2000). Dupa pensionare (2009), s-a dedicat implinirii unui vis drag de al sau, (poate prea) mult amanat - cum singur ne marturiseste: realizarea acestui Dictionar, in speranta ca el va fi util tuturor celor care se mai apleaca uneori cu gandul la istorie, filozofie, morala, drept, literatura, arta, la chintesenta experientei de viata si a inteligentei colective ale unor popoare si epoci, la cultura, in general, tuturor celor pe care nu i-a subjugat inca in intregime actualul Imperiu Mondial al Banului.