Drama noastra demografica. Populatia Romaniei la recensamantul din octombrie 2011. Reprofesionalizarea Romaniei IV
Autor: Vasile Ghetau - Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare
Editura: Compania
Format: 15,5x23,5 cm
Nr. pagini: 80
Coperta: brosata
ISBN: 978-970-1960-93-7
Anul aparitiei: 2012
CUPRINS:
Prefata (Calin Georgescu) 5
Introducere 8
I. Numarul populatiei si componentele schimbarilor in profil teritorial 10
II. A fost migratia externa mai mare in urban sau in rural? 18
III. Structura etnica a populatiei 23
IV. Semne de intrebare 26
V. O populatie de 19 milioane de romani in anul 2011: ce perspective pentru mijlocul secolului? 44
VI. Remarci finale 56
Addendum. Inertia si dinamica interna a constructiei demografice 59
Referinte 65
Lista tabelelor 69
Lista figurilor 71
Our Demographic Drama. Romanian population census of October 2011 73
Contents 73
Summary 74
List of tables 75
List of graphs 77
FRAGMENT:
Publicarea rezultatelor recensamantului din octombrie 2011 si consemnarea unei populatii de numai 19 milioane de locuitori indeamna specialistul la plasarea acestui numar in timp, pentru a-i discerne mai bine semnificatia in istoria demografica a tarii. Exista o istorie demografica trecuta si se poate construi o istorie demografica viitoare. Va trebui sa ne intoarcem cu 46 de ani in urma, in 1965, pentru a gasi o populatie de 19 milioane de locuitori in Romania. Diferenta dintre caracteristicile situatiei demografice in acesti doi ani este majora: populatia Romaniei a avut in anul 1965 o crestere naturala de 115 mii persoane; datele provizorii pe anul 2011 (INS, 2011-2012) indica o scadere naturala de 55 mii persoane.
Pentru a putea plasa populatia de la recensamant intr-o viziune prospectiva, a dezvoltarilor potentiale, este nevoie de elaborarea unei proiectari demografice. Structura pe varste a populatiei este indispensabila unei astfel de abordari. Distributia pe sexe si varste a celor 19 milioane de locuitori din octombrie 2011 urmeaza a fi cunoscuta abia la mijlocul anului 2013, ceea ce inseamna ca ne aflam si ne vom afla intr-o necunoastere a acestei structuri demografice fundamentale pe intinderea a doi ani si jumatate - 2011, 2012, prima jumatate a anului 2013. In Polonia, tara care a efectuat recensamantul populatiei in aprilie-iunie 2011, numarul populatiei in varsta de munca (18- 64 ani la barbati si 18-59 ani la femei) si ponderea acestei populatii, ca si rata somajului, au fost publicate in martie 2011 (Polish News Bulletin, 2012). In contextul unei populatii cu 2,4 milioane mai mica si cu o structura pe varste afectata semnificativ de masiva migratie, ma intreb ce fel de programe s-au elaborat in anul 2011 si ce fel de programe se elaboreaza in acest an si pentru anul 2013 in ministerele si in celelalte institutii in care cunoasterea structurii pe varste a populatiei, a unor subpopulatii este indispensabila. Este vorba de sanatate, educatie, pregatirea si utilizarea fortei de munca, dezvoltare regionala.
Estimarea structurii pe varste a populatiei stabile la recensamantul din octombrie 2011 este o intreprindere dificila si delicata, dar nu imposibila. Cred ca intre a nu avea o estimatie a acestei structuri fundamentale pana la mijlocul anului 2013 si a avansa prudent o distributie pe varste a celor 19 milioane de locuitori, investigand astfel contururi posibile ale noii populatii a Romaniei in deceniile urmatoare, cea de-a doua optiune se impune.
Din punct de vedere tehnic, problema care a impus solutie a fost «extragerea» din populatia pe varste la inceputul anului 2011 a unei subpopulatii de 2,4 milioane persoane reprezentand migrantii pe o perioada indelungata. Am folosit structura pe grupe de varsta a celor aproape 1 milion de migranti dintre recensamintele anterioare - 1992 si 2002 -, apreciind ca, la dimensiuni atat de mari ale migratiei, nu ar trebui sa existe diferente radicale intre structura pe varste a migrantilor 2002-2011 si cea a migrantilor 1992-2002. Odata astfel estimate efectivele migrantilor pe sexe si grupe de varsta, la detalierea distributiei pe ani de varsta s-a recurs la structura populatiei de la inceputul anului 2011 (in interiorul fiecarei grupe). S-ar putea sa existe unele diferente intre cele doua structuri, pe care insa le vom putea cunoaste doar la publicarea structurii pe varste a celor 910 mii persoane plecate pe o perioada indelungata. Avem insa in fata o constructie prospectiva exploratorie si prudenta este implicita. Distributia pe varste la inceputul anului 2011 si cea de la recensamant sunt semnificativ prezentate, prin suprapunere, in piramidele varstelor din figura 5. Suprafata de culoare neagra neacoperita de liniile albe este tocmai populatia « extrasa » din cea de la inceputul anului. Populatia pe varste astfel estimata a fost proiectata pentru anii 2012-2050 in varianta-reper Fertilitate constanta. Nu s-a adoptat nici o ipoteza asupra migratiei externe, iar ipoteza asupra mortalitatii este similara cu cea din proiectari anterioare ale autorului, admitand continuarea trendului descendent al mortalitatii pe varste si ascensiunea sperantei de viata la nastere (Ghetau, 2010). Ipoteza nu difera, de altfel, de cea adoptata in Seria 2010 a proiectarilor Diviziei de Populatie ONU (United Nations Population Division, 2011). Neincluderea unei ipoteze asupra migratiei externe este motivata de imposibilitatea prevederii dezvoltarilor pe care le-ar putea avea migratia externa in viitor, mai ales in contextul economic international generat de criza economica si financiara. O remarca se impune in privinta ipotezei adoptate asupra fertilitatii. O populatie feminina de 15-49 ani mai mica la recensamant inseamna, cu acelasi numar de nascuti in anul 2011, rate de fertilitate pe varste ceva mai mari fata de cele calculate cu populatia dinainte de recensamant. In determinarea ratei fertilitatii totale si a ratelor de fertilitate pe varste, folosite la proiectare, am inclus schimbarile pe care le determina noua populatie si estimarea distributiei sale pe varste. Rata estimata a fertilitatii totale pentru anul 2011 este de 1,6 nascuti la o femeie, cu putin peste cea din anul 2010 (1,4 nascuti la o femeie).
RECENSAMANTUL UNEI FICTIUNI
In octombrie 2011 am fost cu totii martori la zarva din jurul recensamantului. Atmosfera in tara era proasta si oamenii credeau ca li se noteaza CNP-ul ca sa li se fure votul la alegerile viitoare, raspundeau din doi in doi despre cei plecati in strainatate sau refuzau pur si simplu sa-i deschida usa recenzorului, considerandu-l un nou trimis monstruos al unor autoritati de la care nu-i veneau decat nedreptati si amenintari. Autoritatile, deloc mai breze, s-au ocupat de ce vrei si ce nu vrei, dar nu de recensamant: i-au aprobat bugetul cu intarziere, au neglijat cartografierea care ar fi trebuit refacuta, au trimis pe teren oameni slab pregatiti si prost platiti, s-au dezinteresat de introducerea si tratarea datelor. Toata lumea a parut sa aiba dreptate, intr-un soi de revolta colectiva, la aflarea primelor date: populatia tarii a aparut ca mai putina decat in 2002 cu peste 2,6 milioane, iar ritmul scaderii ei pana in 2050 a permis o proiectie de 14,8 milioane de romani pentru acea data. Ca sa nu mai vorbim de masivele scaderi de efective si locuinte din Capitala si din teritoriu, dincolo de ceea ce se stia si se aproxima despre migratia romanilor catre alte tari pentru munca. Apoi, ca la un semn, zarva a incetat. Toata lumea a aflat vag ca rezultatele partiale nu vor veni prea curand, iar cele finale, cu analize detaliate si interpretarile necesare, vor fi disponibile doar candva in 2013.
Cum de s-a organizat tacerea atat de repede? Poate ca mai intai de toate era nevoie de liniste pentru a tipari oricate buletine de vot in baza unor tabele pe care nu jura nimeni, dar fara de care harjoana zisa «politica» nu putea continua, iar rotirea cadrelor «dirighente» devenea imposibila. Mult mai serioase insa sunt cu totul alte lucruri, explicate pe indelete de Vasile Ghetau, un profesionist al domeniului, in studiul sau cu accente grave. Oricum ai lua rezultatele acestui ultim recensamant, ele nu sunt fiabile. Ca la orice raport care implica relationari si comparatii, cheile de verificare nu prea functioneaza. O scadere a populatiei cu 10 % in zece ani modifica toti indicatorii demografici majori, dar implicit modifica substantial si toate datele economice si sociale, toate raportarile noastre prezente si viitoare. Si asta fara ca macar, in urma modificarii, noile date sa poata fi luate in serios. Cu alte cuvinte, din pricina acestor aberatii de inregistrari, calculele aberante care ar urma n-ar putea indica nici ce populatie activa avem, nici catisomeri, deci nici de cata protectie sociala e nevoie, nici cat consumam cu totii, nici ce programe de redresare ne-ar lipsi si cat ar trebui sa cheltuim cu ele. Nu stim nici ce sa povestim despre PIB si nici cat e datoria externa pe cap de locuitor, n-avem habar de rata natalitatii si nici de cifrele exacte ale etniilor de la noi.
Si mai grav e faptul ca, daca azi suntem in ceata, nu vom bajbai mai putin maine si in urmatorii zece ani! Pentru ca, pana la urmatorul recensamant, cel din 2022, lucrurile asa raman. Pe ce se vor baza urmatoarele guverne si administratii pentru a face planuri si a le aplica? Mister! Cifrele livrate de patrie au tot fost grevate de aproximatii si suspiciuni decenii de-a randul, dar de acum incolo e limpede ca, mult inainte de a banui ca ele au fost «manipulate», putem fi siguri ca ele sunt... fictionale.
De ce se tace atat de apasat in privinta recensamantului? Pentru ca nu e vorba de o incompetenta si o nereusita oarecare, ci de una de calibru, cu consecinte majore. Poate ca societatea romaneasca ar putea intelege ceea ce Vasile Ghetau numeste «pericolele dramaticei depopulari a tarii», dar nu e sigur ca si elitele ei conducatoare realizeaza dezastrul de care sunt direct responsabile sustinand si cautionand confortabil si orbeste nepriceperi, somnolente, interese nelegitime, deturnari si alte matrapazlacuri. In fond, recensamantul pune nu degetul, ci toata mana pe rana: «factorii de decizie» din ultimii ani au facut dintr-o tara care exista cat de cat una care nu mai exista, un spatiu fara chip, cu usi si geamuri deschise, prin care bate vantul.
Adina Keneres