Memorii dintr-un secol. Jurnal 1929-1931. Epistolar 1964-1965.
Autor: Edgar Papu
Editura: Casa Cartii de Stiinta Cluj-Napoca
Format: 13x20 cm
Nr. pagini: 474
Coperta: brosata
ISBN: 978-606-17-0760-7
Anul aparitiei: 2015
Editie ingrijita, adnotata, nota asupra editiei, traducerea partiala a citatelor, precum si indice de nume de Vlad-Ion Pappu
DESPRE CARTE
Volumul confesiv „Memorii dintr-un secol”, elaborat in perioada martie-iunie 1990 si completat ocazional in lunile urmatoare, in imprejurari vitrege pentru Edgar Papu - dupa decesul sotiei (convins fiind ca nu va supravietui acestei pierderi si prada unei depresii ce-i inhiba instinctul de conservare), aproape orb (nemaifiind capabil sa-si reciteasca propriile sale insemnari), dezamagit de refuzul Editurii Eminescu de a-i mai publica volumul „Scrieri de arta, estetica si filozofie” (programat initial sa apara in trimestrul IV, 1989) - Memoriile, spun, asternute la sugestia mea (idee intarita ulterior de Paul Anghel, singurul care-l mai vizita in recluziunea sa de facto), ca terapie de iesire din depresie, sunt complet epurate de contingent, aproape anistorice, iar cu exceptia primelor capitole ce trateaza copilaria si prima tinerete, alcatuirea lor este mediat autobiografica, scrise intr-o tehnica de caracterizare prin ricoseu (depanand mai curand parerile contemporanilor care l-au cunoscut si apreciat si abtinandu-se de la autoevaluari); apar mai cu seama consideratii de natura morala (in acest sens poate constitui un pendant la „Jurnalul fericirii”), dublate de o discretie retinuta si demna in ceea ce priveste loviturile soartei sau calamburul injonctiunilor istoriei, viata sa intima in genere. De aceea mi s-a parut binevenita si necesara completarea acestor „retrairi” si divagatii rezultate din fluxul memoriei cu texte din care sa transpara constiinta de sine care-l animase, sentimentul ca are ceva de spus in cultura(Jurnal 1929-1931), vointa formativa si tenacitatea cu care a infruntat obstacolele, viata cotidiana din perioada degradarii civice (schimbul epistolar cu sotia Angela din perioada 1964-1965) ori momentele de exaltare lirica, prilejuite fie de iubire (placheta de versuri dedicate sotiei), fie de suferinta (poesia carcerala).
Vlad-Ion Pappu