Pagini din istoria dezvoltarii industriei Romaniei. Intreprinderile constructoare de utilaj chimic, petrochimic si de rafinarii

Anul aparitiei primului tiraj - 2016

Prelungire de tiraj - ianuarie 2024

Coordonator general - Prof. univ. emerit dr. ing. Valeriu V. JINESCU, Dhc.
Secretar general al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania

Autor - ing. Stelian Necula - Director general al Intreprinderii de Utilaj Chimic „Grivita Rosie“, Director general adjunct al Centralei de Utilaj Chimic si Rafinarii (1973-1987), adjunct al Ministrului Constructiilor de Masini (1987-1990)

CUPRINS

Abrevieri si acronime 9

Cuvant inainte (Mihai Mihaita) 11

Prefata 15

1. SCOALA, INGINERIA SI INDUSTRIALIZAREA 17

2. SNOPI TINERI CURAJOSI INRODIND INTR-UN NEDESTELENIT SOL INGINERESC 19

3. INDUSTRIALIZAREA SI CONSECINTELE SALE INTERNE 27

4. EXPORTUL DE INSTALATII CA EFECT AL INDUSTRIALIZARII 29

5. COOPERAREA INTERNATIONALA CA EFECT AL INDUSTRIALIZARII 31
5.1. Relatiile si colaborarea, cai deschise la cel mai inalt nivel 31
5.2. Primire fastuoasa, in semn de excesiva importanta 32

6. VIZITE, TEHNOLOGIILE LOR SI TEHNOLOGIILE NOASTRE 34
6.1. Rodul cercetarii pertinente poate ajunge a fi virtute 38
6.2. Aportul calitatii tuturor detaliilor incorporate intr-un produs 43

7. FREAMATUL NOULUI CU REZOLVARI TEHNOLOGICE DE EXCEPTIE 44
7.1. Tehnologia cilindricitatii la nivelul ratiunii vidului 44
7.2. Arta inovarii tehnologiilor ne-a ridicat sus, deasupra altora 46
7.3. De la tehnologii de unicate la mecanica fina si automatica 51

8. BUCURIA GOSPODARULUI INDURERAT DE MARTIRIUL CUTREMURULUI 64

9. GRIVITENI, ABORDAM SALTUL LA NIVELUL INDUSTRIEI DE VARF?! 73

10. EMOTIA INCURAJATA DE VOINTA DESCHIDE CAI SPRE UN MARE PRESTIGIU 78

11. GOSPODARUL SEF, INFIORAT DE GANDUL ASIGURARII DE RESURSE NOI 80

12. „GRIVITA ROSIE“, PRIMA UZINA ROMANEASCA AUTORIZATA ASME 88

13. PLATFORME INDUSTRIALE SI INSTALATII DE PROCES PENTRU PRELUCRAREA TITEIULUI, GAZELOR, PENTRU CHIMIA ANORGANICA SI ORGANICA, REALIZATE DE ECONOMIA ROMANEASCA 96
13.1. Combinatul Chimic ,,DROBETA”, actualul ,,ROMAG-PROD” 96
13.2. Combinatul de Ingrasaminte cu azot, Slobozia - Ialomita 103
13.3. Platforma Industriala Brazi. Realizari si TPF 1960 - 1990 105
13.4. Platforma Industriala Arpechim Pitesti, 1960 - 1990 107
13.5. Platforma Industriala Chimica Oltchim, Ramnicu Valcea 109
13.6. Platforma Industriala Ingrasaminte Chimice Targu Mures 111
13.7. Platforma Industriala Chimica Turnu Magurele 112
13.9. Platforma Chimica Borzesti 114
13.10. Platforma Industriala Chimica Craiova 115
13.11. Platforma Industriala Chimica Arad 115
13.12. Platforma Chimica Ingrasaminte Valea Calugareasca 116
13.13. Platforma Industriala Chimica Ocna Mures 117
13.14. Platforma Industriala Chimica Govora 117
13.15. Platforma Industriala Chimica Fagaras & Victoria 118
13.16. Platforma Chimica Copsa Mica 118
13.17. Platforma Chimica Navodari 118
13.18. Platforma Chimica Tarnaveni 120
13.19. Platforma Chimica Oradea 120
13.20. Platforma Chimica Bucuresti 120
13.21. Platforma Chimica Turda 120
13.22. Platforma Chimica Campina 120
13.23. Platforma Chimica Codlea 121
13.24. Platforma Chimica Giurgiu 121
13.25. Platforma Chimica Savinesti 121
13.26. Platforma Industriala Chimica Braila 122
13.27. Platforma Industriala Alumina Tulcea 122
13.28. Platforma Chimica Moldova Noua 122
13.29. Platforma Chimica Vatra Dornei 122
13.30. Platforma Chimca Solventul Timisoara 123
13.31. Platforma Ingrasaminte Chimice Slobozia-Ialomita 124

14. PLATFORMELE DE FORAJ MARIN 125

In loc de postfata 136

ANEXE 161
Anexa 1. Inventii ale Intreprinderii de Utilaj Chimic „Grivita Rosie“ - Bucuresti 161
Anexa 2. Autorizatia ASME - SUA, pentru controlul boilerelor si vaselor de presiuni mari 166
Anexa 3. Diplome de excelenta 167
Anexa 4. Lista selectiva de instaltii de proces, proiectate si executate in Romania pentru industria chimica anorganica si organica 169
Anexa 5. Lista exporturilor de echipamente, instalatii si centrale pentru rafinarii (in perioada 1959 - 1989) 170
Anexa 6. Sufleria trisonica „ISNCA” Romania (Institutul National de Cercetare Aerospatiala) 187
Anexa 7. Combinatele chimice producatoare de anvelope si alte combinate nationale cu tehnologii de proces 188
Anexa 8. Lista intreprinderilor lichidate in perioada 1990-2011 188
Bibliografie 215

CUVANT INAINTE

Inauguram o serie de volume ce contin analize consacrate industriei romanesti cu sentimentul ca un asemenea demers raspunde direct si competent unei necesitati stringente. Este cunoscut rolul esential pe care continua sa-l aiba industria nu numai in sfera economica, ci si in cea sociala. Cea de-a patra revolutie tehnico-stiintifica accentueaza acest rol, si nu il diminueaza, asa cum se credea si se mai crede, in special, in unele cercuri.

Despre industria romaneasca s-au mai publicat lucrari la Editura AGIR, dar acum ne aflam in fata unui eveniment editorial deosebit. Lucrarea prezenta, ca si cele ce vor urma, isi propune sa ofere fundamente de ordin teoretic si practic pentru actiune, adica pentru trecerea efectiva la „reindustrializarea” Romaniei, iar daca acest concept denumit altfel in prezent nu este potrivit, atunci putem sa vorbim despre o regandire, o repozitionare a acestei ramuri vitale a economiei in conditiile edificarii societatii bazata pe cunoastere, a erei digitale.

Autorii sunt constienti de dificultatile pe care trebuie sa le depaseasca in contextul politic, economic, social, psihologic si moral actual. Ma refer, in special, la obligatia stiintifica, dar si civica, in acelasi timp, de a evalua corect, nepartizan, ceea ce s-a intamplat cu industria romaneasca in procesul de tranzitie catre economia de piata, proces strans legat de mediul regional, european si mondial, marcat puternic de fenomenele integrarii si globalizarii. Numai in functie de rezultatele unei asemenea evaluari va fi posibil, cu adevarat, sa se promoveze strategii si, apoi, solutii realiste, consonante cu interesul national, cu tendintele care se afirma in lumea in care traim.

Inevitabil, lucrarile elaborate poarta amprenta abordarilor predominant ingineresti si a experientelor personale, acumulate in domeniile de activitate, dar ele exprima si o reactie a intelectualitatii tehnico-stiintifice fata de faptul ca in ultimul sfert de veac, practic, industria romaneasca a fost, ca sa folosesc un termen bland, destructurata, „pusa pe butuci”.

Nimeni nu poate sa nege impactul economico-social deosebit de grav produs de demolarea unor intreprinderi care constituiau mandria unor localitati si a tarii intregi, disparitia unor capacitati de producere a multor bunuri materiale caracterizate prin inalti parametri functionali, transformarea unor zone monoindustriale in ruina, nu numai sub aspect productiv, ci si social, prin numarul considerabil de someri, prin extinderea saraciei extreme. Sunt imagini care s-au sedimentat in constiinta majoritatii populatiei Romaniei si, din acest punct de vedere, raspunsurile pe care, cu siguranta, cititorul le asteapta de la autori - implicati direct in industrie - sunt si trebuie sa fie valoroase, in plan stiintific si economic.

Reprezentarile la care ma refer nu pot sa excluda, insa, alte paliere ale realitatilor, intre care aparitia in ultimii ani a unor entitati industriale moderne, prin restructurari tehnologice profunde, in pas cu realizarile cele mai avansate de ordin stiintifico-tehnic. Sper ca autorii in prezentarile lor pentru formularea de concluzii solide, perfect argumentate vor inlatura multe mituri, legende, perceptii marcate de mult subiectivism, de pledoarii pro domo, aflate in contradictie chiar cu interesele diferitelor comunitati locale, cu interesul public, in general.

Echilibrul, masura ce-i defineste pe ingineri se regaseste si se va regasi in toate volumele ce urmeaza sa apara.

Ceea ce vor supune autorii atentiei si judecatii de valoare a cititorilor nu reprezinta, desigur, o incursiune stiintifica pe „un loc gol”. Despre industrie s-au scris, inclusiv recent, multe lucrari nu numai de catre ingineri, ci si de catre economisti, sociologi, istorici si alti cercetatori, multi dintre ei deosebit de valorosi, atat din strainatate, cat si din tara noastra. Fructificarea, inclusiv critica, a unor astfel de lucrari va permite sa se evite situatii precum cele definite prin „reinventarea rotii sau a apei calde”, de insusirea fara strict necesara analiza pe baza de date si fapte a unor opinii care, desi au o larga circulatie, nu rezista la confruntarea cu realitatile.

Nu doresc sa anticipez solutiile pe care le vor adopta autorii, dar doresc sa intruneasca un consens cat mai larg posibil. Economia romaneasca s-a caracterizat printr-un decalaj istoric structural fata de tarile din Occidentul dezvoltat. Alegand drept referinta anul 1862 de cand s-a introdus, in Principatele Romane, statistica oficiala, se impune, in linii mari, luarea in considerare a diverselor intervale de timp care au marcat decisiv evolutia industriei in tara noastra, respectiv perioada primei modernizari pana in ajunul conflagratiei mondiale din 1916-1918, apoi perioada interbelica a Romaniei Mari, perioada postbelica in care are loc, pana in 1990, procesul de industrializare rapida, dar si fortata, intr-un regim totalitar, cu o economie de comanda si perioada post decembrista, cu particularitatile, la care m-am referit.

Potrivit monumentalei lucrari a academicianului Victor Axenciuc, „Produsul intern brut al Romaniei„ (1862-2000), ponderea valorii productiei industriale in totalul productiei materiale a avut urmatoarea dinamica: 1,3% in 1862, 19% in 1915, 30% in 1938, 59 % in 1989, 25,2% in 2000. Statistici din ultimii ani indica ponderi apropiate de cele din anul 2000. Desigur, intereseaza in cel mai inalt grad si dinamica productiei industriale, a personalului care a lucrat si lucreaza in aceasta ramura, la rezultatele economice intr-o viziune competitiva. Prin abordari sistematice, prin luarea in considerare a multitudinii de factori care determina evolutia industriei in tara noastra, factori examinati in conexiunea lor, va fi posibil sa se ajunga la concluzii viabile. Aceasta este, de altfel, lucrul cel mai important; trecutul sa ne lumineze prezentul si viitorul. Nici un fel de strategie nu poate fi utila daca nu tinem seama de ceea ce s-a realizat de-a lungul timpului, dar si de achizitiile cele mai pertinente in acord cu prognoza economico-sociala.

Cum se poate lesne observa avem de-a face cu un proiect ambitios pentru realizarea caruia merita sa te zbati, sa muncesti si sa culegi roadele pe care numai slujirea marilor cauze le poate oferi. Parafrazandu-l pe Lucian Blaga, putem spune ca „istoria, prospectarea viitorului si cercetarea tehnico - stiintifica sunt asemenea vaselor comunicante”. Fiecare volum din seria deschisa prin cartea de fata - sunt sigur - va confirma si reconfirma si un alt mare adevar: cunoasterea istoriei te ajuta sa nu mai repeti erorile din trecut.

Acum se pune intrebarea: Romania ar putea fi o tara industrializata care isi cumpara industria sau o tara industriala care isi creeaza industria prin forte proprii?

Cea mai buna sau unica sansa de valoare pentru noi, va fi, probabil, de a ajunge la constiinta ca nu vom putea niciodata sa fim salvati din afara, iar pentru aceasta ne mai raman, atat timp cat mai avem specialistii nostri, vointa si perseverenta necesare.

Sa ne gandim si la deviza ,,prin noi insine” care s-a dovedit de succes.

Prof. univ. asoc. dr.ing. Euring Mihai MIHAITA, Dhc.
Presedintele Academiei de Stiinte Tehnice din Romania

DESPRE AUTOR

Ing. Stelian NECULA a absolvit Institutul Politehnic Bucuresti, Facultatea Mecanica, Sectia Aparate si Instalatii pentru industria chimica, in anul 1956 si a fost angajat in acelasi an la Institutul IPROCHIM, Bucuresti din cadrul MIPCh cu functia de Inginer Proiectant. Stagiul de 3 ani cu activitate in uzina de profil l-a efectuat la uzina Utilaj Chimic Bucuresti, in anul 1960 fiind avansat Sef Sectie Turnatorie-Forja-TT si Atelierul Fabricatie Utilaj Chimic Mecanic. Prin ordin ministerial a fost transferat in 1961 la MMCM - DGUCEM, avand ca principala sarcina de serviciu asistenta tehnica la uzinele Independenta Sibiu, Progresul Braila, U.C.M. Resita, „Vulcan“ Bucuresti. A participat ca inginer specialist, reprezentant al DGUCEM in calitatea de beneficiar de investitii la IPCM Bucuresti, la reprofilarea pentru fabricatia de utilaje chimice al altor uzine: IUCh „Grivita Rosie“, UzUCh Ploiesti, IUT Buzau, IMUT Moreni si IUChF Ramnicu Valcea, uzina noua. A participat cu foarte bune rezultate la asimilarea in tara de utilaje noi pentru reducerea importurilor si asimilari de tehnologii de varf, folosite in tarile avansate pentru chimie , cu precadere din Germania, Anglia, Franta, Italia, Belgia, Olanda si Japonia, si pentru prelucrarea titeiului, combustibili, petrochimie, mase plastice din SUA.

O preocupare deosebita a constituit-o in anii 1962-1966 asimilarea instalatiilor cu presiuni inalte, pana la 200-350 bar, pentru producerea de ingrasaminte azotoase. Cu asistenta ilustrului dascal prof.ing. Mihai Renert, de la Institutul Politehnic (Polizu) Bucuresti, si folosind procedeul de calcul pentru fabricatie multilayer a prof. A. O. Smith (SUA), a proiectat modelul experimental „Reactor de sinteza amoniacului“, cu scopul asimilarii lui in tara, utilizand tablele subtiri de 6 mm de la UCM Resita, 100% fabricatie romaneasca. Proiectul romanesc a fost analizat de inginerii chinezi de la Institutul central de cercetare-proiectare din Pekin, cu recunoastere mondiala in domeniul sigurantei reactoarelor multistrat si a fost calificat ca fiind foarte bun si de nivel academic.

A urmat promovarea in functile de consilier CIUTCR (1967- 1968) si sef al primului Serviciu Furnizor General de Instalatii Chimice si Rafinarii, pentru export de instalatii ,,la cheie” (1969-1972). Bazat pe succesul experimentului livrarii la ,,cheie” a Combinatului de ingrasaminte cu azot de la Slobozia - Ialomita, urmeaza un program vast de export in tarile arabe Egipt, Iordania, Siria, Irak, Iran, apoi Turcia, India, Pakistan, China, Iugoslavia, RDG, Albania, URSS etc. Alta realizare deosebita a constituit-o livrarea in 1979 a primei coloane de sinteza amoniacului la 300 bar, fabricatie in premiera romaneasca si europeana, cu otelurile integral autohtone.

In 1973 este promovat ca director general al uzinei „Grivita Rosie“ si director general adjunct al CIUTCR Bucuresti, iar in 1985, la reorganizarea CIUTCR, este numit director general al CIUPCM, Dir. al Grup Uzine Utilaj Chimic si Rafinarii si director al IUCh „Grivita Rosie“. In anul 1987 este numit adjunct al ministrului la MICM, iar din septembrie 1990 director general la Reprezentanta IESA (Industrial Export S.A.) de la Chisinau, Republica Moldova.

In anul 1992 s-a pensionat la cerere de la IESA.