Pedagogie sistemica
Autor: Teodor Ghitescu | Aurel-Mihail Titu
Editura: A.G.I.R.
Format: 17x24 cm
Nr. pagini: 364
Coperta: brosata
ISBN: 978-973-720-740-1
Anul aparitiei: 2020
PREFATA
Pedagogia este o stiinta de specializare a tuturor persoanelor care aleg calea educarii premeditate a noilor generatii, in scopul dobandirii celei mai productive forme de energie, inexistenta in natura, cunoasterea stiintifica si a utilizarii ei pentru cresterea bunastarii omenirii in armonie cu mediul natural.
Abordarea cunoasterii din perspectiva filosofiei sistemice a depasit de mult granitele stiintelor fundamentale, tot mai aprofundate si mai sofisticate, deoarece constata ca toate sistemele cunoscute sunt in permanenta interactiune si au proprietati comune (izomorfism) si proprietati specifice (amorfism).
Folosirea celor doua categorii de proprietati produce simplificari extrem de necesare educatiei, nu doar in clarificarile semantice ale definitiilor(delimitarea indubitabila a genului proxim - izomorfic, de diferenta specifica - amorfica), ci in general in taxonomie, ceea ce simplifica drastic tendinta exploziva de multiplicare informationala divergenta, prin cercetarea individuala si de grup, a carei rezultate disparate, componente ale cunoasterii actuale, depasesc inadmisibil de mult proprietatile structurale si functionale ale realitatilor obiective, la scara terestra, aflate intr-un echilibru dual, organizare - haos.
In urma acumularilor milenare, omenirea poate acum sa treaca de la evolutia experentiala, impredictibila, la o evolutie predominant stiintifica, previzionara, astfel incat potentialul ei transformator sa nu conduca la autodistrugere, prin ignorarea legilor obiective ale armoniei interactiunii ei cu mediul natural si cu celelalte specii.
Saltul calitativ a fost produs la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, prin aportul conjugat al unui grup de cercetatori eminenti, creatori si dezvoltatori ai unor teorii noi: teoriei informatiei si comunicarii(Claude Shannon, 1948), teoria ciberneticii (Norbert Wiener, 1948), teoria modelarii simulative realiste (Jay Forrester, 1961) s.a.. Stefan Odobleja poate fi considerat un precursor al ciberneticii prin lucrarea sa „Psihologia consonantista” (1938). Din acest moment mai toate stiintele au adoptat rezultatele acestor cercetatori si au facut progrese uriase, care au condus spre generalizarea lor intr-o noua filozofie, filosofia sistemica.
De remarcat este faptul insesizat acum, prin invatamantul superior si implicit prin cel preuniversitar, ca filosofia sistemica poate fi aplicata prin doua curente distincte, dupa diferentele de interpretare a conceptului „informatie” si mai ales dupa cele ale modelarii descriptive si evaluative a sistemelor cu autoreglare: curentul cibernetic (N. Wiener - „Cibernetica”, 1948) si curentul realist (Jay Forrester - „Principiile sistemelor”, 1961).
Cele doua curente s-au dezvoltat continuu in toate domeniile socio-economice, propunand instrumente virtuale de analiza, predictie si optimizare cantitativa a oricarei realitati, dar cu un nivel diferit de accesibilitate: cca. 5% din absolventi pentru domeniul cibernetic (deoarece presupune competente din domeniile matematicii superioare si de programare a calculatorului) si peste 80 % din absolventi, pentru curentul realist, deoarece nu presupune in mod necesar decat competente de nivel preuniversitar din domeniul matematicii si de utilizator al calculatorului personal.
Avantajele curentului realist, in plus fata de inaltul nivel de accesibilitate, constau mai ales in formarea unei gandiri sistemice integratoare, descriptiv - evaluative si posibilitatea modelatorului de a aduce el insusi modificarile necesare modelului sau sistemului real (ca cel mai avizat cunoscator al acestuia), fara intermediari (programatori) ce pot introduce distorsiuni, atunci cand constata neconformitati intre rezultatele anticipate ale modificarii unor variabile si finalitatile lor. Avantajele de mai sus produc nu numai economie de timp, dar si beneficii economico-financiare semnificative.
Din pacate, acum in invatamantul superior din Romania, nu se promoveaza decat abordarea sistemica cibernetica, mai facila in domeniile ingineriei, dar incomparabil mai dificil de aplicat, fata de curentul realist, in managementul macrosistemelor socio-economice si de guvernare, adica tocmai acolo unde se hotaraste soarta natiunilor si a omenirii.
Se poate deci afirma ca filosofia sistemica, in momentul actual si in perspectiva previzibila, este abordarea cea mai performanta a educatiei noilor generatii catre iscusinta personala, profesionala, organizationala si nationala si s-a extins din domeniile ingineriei, spre cele ale economiei si managementului, iar mai recent si in domeniul pedagogiei.
Alinierea culturii si civilizatiei institutiilor de invatamant superior si a celor preuniversitare, la nivelul cel mai inalt existent, este functia principala a sistemului de management educational stiintific, dar ea nu poate fi implementata fara aportul special calificat al personalului didactic de executie.
Spre deosebire de toti ceilalti profesionisti din toate domeniile socio-economice, personalul didactic trebuie sa dispuna de o pregatire interdisciplinara, care sa le asigure coerenta si convergenta demersurilor lor, profesional diferite, pentru modelarea unitara, stiintifica, a personalitatii, catre vocatia ocupationala a formabililor, in concordanta cu standardele existente sau / si necesare. Organizarea pregatirii suplimentare a absolventilor tuturor formelor de invatamant pentru cariera didactica este tot o problema de management educational, diferit de cel al altor forme ale conducerii: economice, administrative, juridice, sportive etc. Si atunci se pune problema, in ce ar consta diferenta dintre pregatirea managerilor din orice domeniu socio-economic si a celor din domeniul educational? Un raspuns viabil ar putea fi: pregatirea psihopedagogica, de aceeasi natura ca si cea care delimiteaza activitatea unui fizician de cea a unui profesor pentru fizica, unui inginer fata de cea de profesor pentru mecanica sau pentru proiectarea utilajelor, unui jurist de a fi formator pentru dreptul constitutional, a unui absolvent al pregatirii postliceale de a fi educator intr-o cresa etc.
Care ar trebui sa fie continutul pregatirii psihopedagogice pentru ca formarea noii generatii sa fie eficienta si sa garanteze orientarea potentialului ei spre prosperitate in armonie cu natura, este principala preocupare a acestei stiinte numita pedagogie sistemica. Din pacate, cercetarea pedagogica actuala din Romania, este ancorata in abordarile clasice, in mare parte infestate dogmatic, ceea ce aduce mari prejudicii obtinerii performantelor cerute de evolutia exponentiala stiintifica si tehnologica mondiala.
Lucrarea de fata propune alinierea pregatirii psihopedagogice a tuturor celor care isi aleg vocatia de educator sau manager educational, la curentul sistemic realist, cea mai accesibila si mai eficienta cale de obtinere a avantajului competitiv intelectual si profesional in intreaga lume.
Spre deosebire de pedagogia clasica, pedagogia sistemica porneste de la modelul sistemic al autoadaptabilitatii umane, diferit de al oricaror alte fiinte evoluate si propune principii, metode si mijloace de modelare premeditata a personalitatii in conexiune cu mediul ei natural si socio-economic. Valorile de adevar propuse de pedagogia sistemica sunt in consonanta cu rezultatele stiintelor fundamentale: limba materna, matematica, fizica, chimia, biologia, numite si stiinte ale naturii.
Cum stiintele naturii demonstreaza ca nici o transformare cunoscuta nu poate avea loc fara actiunea unei forme de energie emisa de o sursa, pedagogia sistemica subliniaza faptul ca modelarea premeditata a personalitatii nu poate fi realizata decat prin intermediul singurei forme artificiale de energie - energie intelectuala, ca forma predominanta de interventie. Sursa nemijlocita a acestei forme de energie este educatorul, dascalul, profesorul, formatorul.
Acceptarea conceptului „energie intelectuala”, ca nivel al cunoasterii individuale si de grup, are o importanta covarsitoare nu numai pentru delimitarea mult mai precisa a produsului educatiei, ci mai ales pentru explicarea clara, evaluativa, a rolului vital al acestui produs pentru evolutia sau involutia oricarui sistem socioeconomic national si international. Pe baza acestei acceptii se pot explica incomparabil mai clar si coerent multe alte particularitati ale omului educat: pozitionarea lui in varful lantului trofic, proprietatea sa de a putea deveni amplificator energetic autoadaptabil, aparitia economiei de piata, toate procesele structurale si functionale ale
omenirii etc..
Pedagogia sistemica subliniaza necesitatea unei educatii pentru echitate socio-economica si armonie a omului cu mediul sau, imposibila fara o pregatire interdisciplinara minimala la toate nivelele, mai ales in invatamantul superior. Desi, in mod legic, performanta invatamantului preuniversitar si cea a guvernarii, sunt consecinta calitatii invatamantului superior, perfectionarea cadrelor didactice si manageriale la acest nivel este neglijata in totalitate, in viziunea clasica.
Pedagogia sistemica incearca sa micsoreze pana la extinctie falia dintre componenta stiintifica si cea dogmatica (produs al cunoasterii traditionale), incepand din invatamantul superior, cauza primordiala a starii si dinamicii oricarei natiuni moderne. Argumentul stiintific forte pentru atingerea acestui obiectiv consta in constatarea imuabila a faptului ca omenirea este doar unul din subsistemele terestre, cu actiunea cea mai distructiva a echilibrului natural al speciilor, de care depinde insasi existenta umana. Cunoasterea stiintifica este singura cale de obtinere a consensului actional al tuturor factorilor de decizie pentru stoparea distrugerii armoniei naturale. Dar acest lucru nu se poate constientiza decat printr-un invatamant sistemic, de la cea mai frageda varsta, pana la cel mai inalt nivel stiintific.
Principala cauza a directionarii activitatii umane spre autodistrugere este polarizarea bogatiilor naturale si artificiale catre natiunile mari, iar in interiorul natiunilor catre un numar insignifiant de persoane privilegiate. Anormalitatea unei atare structurari si functionari a natiunilor, desi are aceeasi cauza, constatata consensual de orice grup de analisti veritabili de sistem, are variante diferite de atenuare sau / si eliminare, ale caror surse nu se pot localiza in baza stiintifica a analizei, ci doar in insinuarea dogmatismului concluzional, pe una din variante. Doar asa se explica blamarea oamenilor de stiinta care propun ca solutie exploatarea rationala (conform ritmurilor naturale de regenerare, cunoscute) a resurselor naturale si repartizarea echitabila intre oameni si intre natiuni a bunurilor rezultate, ca fiind comunisti, desi aceasta concluzie deriva din orice logica normala si de bun simt (comunismul fiind considerat ca iad al liberalismului). Dar insinuarea dogmatica in educatie, chiar si pentru oamenii de stiinta de buna credinta, produce disonanta actionala constructiva sau distructiva!
Din considerentele de mai sus, pedagogia sistemica propune separarea riguroasa a educatiei stiintifice de educatia dogmatica de la cele mai fragede varste, eliminand contradictiile artificiale create de modelari divergente ale sistemului intelectual si de orientare al personalitatii datorate dogmelor politice ori / si religioase. Doar stiintele pot asigura consensualitatea intelectuala si actionala a oricaror grupuri umane, proprietate imposibila fara o educatie bazata pe adevarurile obiectivate, promovate de pedagogia sistemica.
Lucrarea, asambleaza elementele teoretice de baza ale filozofiei sistemice specifice curentului realist, excedente stiintelor pedagogiei, cu aplicarea lor in studiul proceselor educationale, pentru dobandirea performantelor in cunoastere, profesie si management, adica pentru obtinerea avantajului competitiv al sistemelor socioeconomice care le adopta.
Cum pietrele de temelie ale filosofiei de viata se pun de la cea mai frageda varsta, pedagogia sistemica propune implementarea conceptuala a filosofiei de varf inca din etapa anteprescolara, ceea ce reduce exponential efortul intelectual de cunoastere, in fazele ulterioare ale instruirii, mai ales in cele universitare si postuniversitare, prin continuitatea aplicarii izomorfismului sistemelor.
Lucrarea evidentiaza cercul vicios al autoreglarii educatiei: performanta guvernarii este data de performanta invatamantului superior, care la randul lui este stimulat sau inhibat de sistemul de guvernare (integrator). Iesirea din acest cerc vicios nu poate fi data decat de atitudinea invatamantului superior, de a se implica activ in dezvoltarea durabila a natiunii, prin stimularea unei guvernari prodemocrate si a unui stat laic, conditie fundamentala pentru echitate si prosperitate generala.
Nu doar prin stiinte se pot rezolva dezideratele omeniri, ci mai ales prin modul si scopul pentru care sunt ele transmise noilor generatii, adica de cunoasterea si aplicarea unei pedagogii performante: pedagogia sistemica.
Stilul de redactare al lucrarii respecta principiile pedagogiei sistemice, inclusiv cele ale metodicii, privind dirijarea atentiei spre informatiile si conceptele esentiale.
Autorii multumesc, si pe aceasta cale, celor care i-au incurajat si le-au acordat sprijinul stiintific necesar evitarii unor neconformitati, prof. univ. dr. Ion IORGA - SIMAN, prof. univ. dr. Constantin OPREAN si prof. univ. dr. Daniel MARGA.
AUTORII
CUPRINS
PREFATA 11
1. CUNOSTINTE MINIMALE NECESARE INTELEGERII FILOZOFIEI SISTEMICE 23
1.1. CONCEPTELE DE BAZA ALE FILOSOFIEI SISTEMICE REALISTE 24
1.1.1. Conceptul informatie 24
1.1.2. Conceptul energie 26
1.1.3. Conceptul proces 30
1.1.4. Conceptul sistem 31
1.1.5. Conceptul autoadaptabilitate realista naturala 35
1.1.6. Conceptul autoadaptabilitate umana, realista 44
1.2. Modelarea si simularea sistemica realista in educatie 50
2. PEDAGOGIE SISTEMICA VERSUS PEDAGOGIE CLASICA 52
2.1. Obiectul de studiu al pedagogiei in viziune sistemica 55
2.2. Taxonomia educatiei 57
2.3. Produsul pedagogiei 59
3. SISTEMUL NATIONAL AL EDUCATIEI 66
3.1. Structura sistemului educatiei nationale 66
3.2. Rolul sistemului de invatamant in economia nationala 69
3.3. Sistemul familial 71
3.3.1. Procrearea 72
3.3.2. Educatia domestica 73
3.4. Sistemul cultelor 75
3.5. Sistemul militar 77
3.6. Sistemul informational (mass media) 78
3.7. Sistemele civice 79
3.8. Sistemele artelor 80
3.9. Sistemul sporturilor 82
3.10. Sistemul de sanatate 82
3.11. Sistemele politice 83
3.12. Sistemul de guvernare 86
3.13. Sistemele integratoare 88
4. BAZELE OBIECTIVE ALE PEDAGOGIEI SISTEMICE SI DUALISMUL EI 90
4.1. Legile obiective ale evolutiei speciilor gregare 90
4.1.1. Legea habitatului 91
4.1.2. Legea cuibului 92
4.1.3. Legea dominatiei 93
4.1.4. Legea hranirii 94
4.1.5. Legea tentatiei si temerii 95
4.2. Criteriile de adevar necesare unei educatii performante 96
4.2.1. Genetica si modelarea personalitatii 100
4.2.2. Modelul sistemic al bioindividului 101
4.2.3. Autoadaptabilitatea umana 103
4.2.4. Tipologii temperamentale 108
4.2.5. Tipologii cognitive 109
4.3. Instruire versus dresaj 112
4.3.1. Totul este in mintea noastra 113
4.3.2. Dualismul: educatie stiintifica sau educatia dogmatica 114
4.4. Dualismul: educatie pentru dezvoltare sau pentru privilegii 116
5. PRINCIPIILE GENERALE SI PRINCIPIILE PARTICULARE IN EDUCATIE 119
5.1. Actiunea principiilor generale ale sistemelor in educatie 120
5.1.1. Principiul ierarhizarii structurale si functionale 120
5.1.2. Principiul interactiunii 122
5.1.3. Principiul variatiei 122
5.1.4. Principiul inertiei 123
5.1.5. Principiul sensibilitatii (valorii de prag) 124
5.1.6. Principiul dualismului 125
5.1.7. Principiul entropiei 125
5.1.8. Principiul autonomiei relative 126
5.1.9. Principiul echivalentei 127
5.2. Principiile specifice educatiei premeditate 128
5.2.1. Principiul fundamentarii stiintifice 129
5.2.2. Principiul motivarii 130
5.2.3. Principiul adaptarii educatiei la varsta si la nivelul inzestrarii genetice a subsistemului instrumental 132
5.2.3.1. Adaptarea educatiei la varsta 132
5.2.3.2. Adaptarea educatiei la nivelul inzestrarii genetice 135
5.2.4. Principiul progresivitatii si al progresului 136
5.2.5. Principiul continuitatii si performantei 137
5.2.6. Principiul reversibilitatii si parteneriatului 138
5.2.7. Principiul integralitatii si evaluabilitatii (completitudinii) 139
5.2.8. Principiul eficientei (concordantei teoriei cu practica) 139
5.2.9. Principiul promovarii echitatii sociale in educatie 140
5.2.10. Principiul armoniei cu mediul social si natural 141
5.2.11. Principiul stimularii autoeducatiei si inovarii 142
5.2.12. Principiul exemplului personal al educatorului 144
6. PROFESORUL SURSA NEMIJLOCITA A MODELARII PERSONALITATII 145
6.1. Profesorul - maestrul discipolilor lui: clasa formabililor 146
6.2. Caracterul interdisciplinar al pedagogiei sistemice 150
6.2.1. Stiintele limbii materne 153
6.2.2. Stiintele matematicii 155
6.2.3. Stiintele fizicii 156
6.2.4. Stiintele chimiei 157
6.2.5. Stiintele biologiei 158
6.2.6. Stiintele ingineriei 158
6.2.7. Stiintele economiei 159
6.2.8. Stiintele sociologiei 162
6.2.9. Stiintele conducerii 163
6.2.10. Stiintele politice 166
6.2.11. Stiintele juridice 167
6.2.12. Stiintele filosofiei 168
6.2.13. Teoriile de aprofundare ale pedagogiei 169
7. TEORIILE PEDAGOGIEI SISTEMICE 172
7.1. Teoria generala a instruirii formale 172
7.1.1. Delimitari conceptuale 173
7.2. Sistemul national de invatamant 179
7.2.1. Sistemul formarii initiale 180
7.2.2. Sistemul formarii continue 191
7.3. Proiectarea programelor de invatamant 195
7.3.1. Clarificari conceptuale 196
7.3.2. Elemente privind proiectarea clasica si sistemica a programelor de invatamant 198
7.3.3. Taxonomia programelor de invatamant 205
7.3.4. Viabilitatea programelor de invatamant 206
7.3.5. Deficiente ale proiectarii programelor educationale 206
7.4. Cunoasterea proceselor didactice 210
7.4.1. Clarificari conceptuale sistemice 211
7.4.2. Tipologia proceselor si subproceselor educationale 213
7.4.3. Proiectarea proceselor de invatamant 229
7.5. Teoria generala a metodicii invatarii stiintelor 230
7.5.1. Metode de pregatire institutionala si personala a dascalului 232
7.5.2. Metode generale de instruire si autoinstruire 234
7.5.3. Metode de instruire specifice stiintelor 244
7.6. Teoria generala a evaluarii rezultatelor instruirii 250
7.6.1. Produsul educatiei, marimi si unitati de masura 252
7.6.2. Evaluabilitatea produsului invatamantului, ca finalitate de sistem educational 259
7.6.3. Instrumentele de masura ale produsului educatiei 265
7.6.4. Evaluabilitatea socio-economica a finalitatilor educatiei 267
7.7. Ecologia educatiei 274
7.7.1. Clarificari conceptuale 274
7.7.2. Sursele poluarii educatiei si cai de ecologizare 276
8. PERFORMANTA EDUCATIONALA 285
8.1. Clarificari conceptuale 285
8.2. Performanta instruirii de masa 286
8.2.1. Indicatori macrosistemici ai performantei invatamantului de masa preuniversitar si universitar 286
8.3. Valorificarea nationala a performantei educatiei 290
8.3.1. Economie pentru prosperitate generala in armonie cu mediul natural si social 291
9. ANEXE 294
9.1. Structura sistemului de invatamant romanesc 294
9.2. Ierarhizarea finalitatilor educatiei in Europa 295
Descriptori de definire a nivelurilor Cadrului European al Calificarilor (CEC) 296
9.3. Model de proiect didactic pentru predare 299
9.3.1. Model de proiect didactic 299
9.3.2. Model tabelar corectat al activitatilor proiectului didactic 301
9.4. Algoritmi universali pentru cunoasterea sistemelor 302
9.4.1. Algoritmul predarii cunoasterii structurii sistemelor sau/si elementelor lor 302
9.4.2. Algoritmul predarii cunoasterii functionarii sistemelor sau/si elementelor lor 304
9.5. Elemente de baza ale teoriei modelarii simulative socio-economice realiste 304
9.5.1. Etapele modelarii simulative realiste 306
9.5.2. Modelarea simulativa a procesului invatarii 318
9.5.3. Limitele modelarii simulative realiste 324
9.6. Evaluarea valorificarii produsului educatiei in sistemele socio-economice 325
9.6.1. Cunostinte minimale privind intelegerea si metodica predarii realiste a proceselor economice 326
9.6.2. Modelul sistemic al valorii adaugate de titularul postului ocupational din sectoarele I si II ale economiei 330
9.6.3. De la microeconometrie la macroeconometrie 339
9.6.4. Evaluarea valorificari socioeconomice individuale a produsului educatiei intr-o economie normala 343
9.7. Utilizarea proiectului pentru evaluarea produsului invatamantului la nivelul absolventului 343
9.7.1. Structura proiectului 344
9.7.2. Model pentru cerinte de redactare 345
9.7.3. Model de cerinte privind competentele de analiza si sinteza ale absolventului referitoare la tema aleasa 345
9.7.4. Model pentru conditii de acceptare a proiectului 345
9.7.5. Teme orientative 346
9.7.6. Evaluarea proiectului 347
9.8. Sinteza „Pedagogiei postmoderniste”, autor prof. univ. dr. Gheorghe Rudic 348
9.8.1. Analiza si sinteza strategica 348
9.8.2. Pedagogia cosmologica 349
9.8.3. Pedagogia competentelor 350
9.8.4. Taxonomia invatarii 351
9.8.5. Modernismul si postmodernismul 352
9.8.6. Studiu international asupra invatarii stiintelor 353
9.8.7. Paradigma competentelor 354
9.8.8. Cerintele si capcanele proiectarii didactice 355
9.8.9. Cerintele si capcanele proiectarii educatiei 356
9.8.10. Procesul invatarii 357
9.8.11. Globalizarea 358
9.8.12. Preocuparea permanenta pentru protectia vietii 359
9.8.13. Codul administrativ pentru calitatea educatiei 360
REFERINTE BIBLIOGRAFICE 361
DESPRE AUTORI
Teodor GHITESCU s-a nascut la data de 25.07.1940 in satul Bucsenesti, comuna Corbeni, judetul Arges, zona pitoreasca si incarcata de istorie milenara, incadrata la Nord de cetatea Poenari si la Sud de prima capitala a tarii „Curtea de Arges”.
A terminat scoala primara si gimnaziala in comuna natala, a urmat cursurile „Liceului militar „Stefan cel Mare” la Campulung Moldovenesc, apoi Scoala Militara de Ofiteri de Auto, Pitesti.
Cariera militara a inceput in 1962, cu functia de comandant de pluton elevi in aceeasi scoala, a evoluat prin absolvirea Facultatii tehnice de tancuri si auto a Academiei Tehnice Militare, Bucuresti, ca sef de promotie, in 1973.
S-a dedicat profesiei didactice, parcurgand toate treptele executive si manageriale, de la lector - la sef de facultate, de la invatamantul postliceal - la cel universitar si postuniversitar.
In paralel si-a dezvoltat si consolidat pregatirea manageriala in domeniul militar, de la nivelul de comandant de pluton (organizatii mici corespunzatoare gradului militar „locotenent”) la nivelul de Loctiitor al comandantului Institutului militar de auto „Basarab I” Pitesti (organizatii mari, corespunzatoare gradului militar „colonel”).
Incepand din 1983 a trecut la filosofia sistemica a cunoasterii si managementului, nivelul cel mai inalt cunoscut pana atunci, prin aplicarea teoretica si practica a curentului realist creat de Jay Forrester, de la nivel de sef al comisiei didactice pentru sisteme electrice, apoi la nivel de sef de catedra tehnica de tancuri si auto.
Viabilitatea si valoarea inestimabila a acestei teorii, autorul a constientizat-o mai ales in functia de inginer sef al Sectiei de reparatii auto, Bradu, judetul Arges in 1988, intreprindere cu autogestiune economica de dimensiuni mari (peste 500 angajati).
Prin aplicarea ei, doar la nivel descriptiv (modelarea matematica nefiind inca operationala pe calculatoarele personale de atunci, prin neaparitia sistemului de operare Windows si a utilitarului Excel din Microsoft Office), efectele au fost spectaculoase pentru acea perioada: dezvoltarea rapida a situatiei economice din pozitia de faliment, 1987, la dublarea planului de productie in mai putin de 10 luni, simultan cu cresterea semnificativa a ergonomiei, protectiei muncii, a nivelului de trai si ambiental al angajatilor.
Necesitatea alinierii culturii organizationale la filosofia sistemica, a carei performanta a fost dovedita in activitatile de conducere didactica si economica precedente, s-a concretizat in obtinerea autorizatiei provizorii de functionare a Facultatii de autovehicule, din Institutul militar de auto „Basarab I”, Pitesti, pe un program de licenta configurat in totalitate conform curentului realist al acestei filosofii, unicat in tara.
Cercetarile stiintifice in domeniul filosofiei si managementului sistemic din perioada 1983 -2005 s-au concretizat in lucrarea „Management sistemic educational”, tiparita la editura MatrixRom, Bucuresti, 2006, in care se propun noi definitii si modele sistemice si o varianta didactica de modelare simulativa a organizatiilor educationale.
Ca director executiv al Departamentului de formare continua, cu autogestiune, „Centrul de Formare Muntenia” (CFM), al Universitatii din Pitesti, a continuat implementarea curentului sistemic realist, in toate programele de formare continua postuniversitara, rezultatele fiind la fel de spectaculoase ca si cele obtinute in domeniul economic.
Cercetarea stiintifica socioeconomica, interdisciplinara, s-a materializat in lucrarea „Autoreglarea societatii intre ratiune si absurd”, editura AGIR, Bucuresti, 2016 prin care autorul subliniaza necesitatea alinierii invatamantului romanesc la nivelul de varf mondial actual, filosofia sistemica, in special la curentul realist al acesteia.
Aurel-Mihail TITU este Profesor universitar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (ULBS), Facultatea de Inginerie, Departamentul Inginerie Industriala si Management si conducator de doctorat la Universitatea Politehnica din Bucuresti in Domeniul Fundamental Stiinte Ingineresti, Domeniul de Doctorat INGINERIE si MANAGEMENT, fondator al acestui Domeniu la Universitatea Politehnica Bucuresti alaturi de alti doi colegi profesori. A parcurs toate etapele in formarea sa ca si dascal pornind la Preparator Universitar (1995) si pana la Profesor Universitar (2007). Este Expert si Consultant European in Proprietate Intelectuala si Ambasador al Inovarii desemnat pentru zona Europa si zona Asia, director al Centrului Regional pentru Promovarea Protectiei Proprietatii Industriale al OSIM si EPO (Centrul PatLib din Sibiu) din anul 2010. Din 2007 este Presedinte al Asociatiei Romane pentru Tehnologii Alternative din Sibiu (A.R.T.A. Sibiu) asociatie profesionala cu activitatea de cercetare acreditata la Ministerul Cercetarii si Inovarii din Romania si cu obiect de activitate printre altele cercetare, inovare, training, consultanta in domeniul Protectiei Proprietatii Intelectuale in speta Brevete de Inventie, Marci, Desene si Modele Industriale etc., consultanta si cercetare in domeniul tehnologiilor neconventionale. Este Vicepresedinte al Asociatiei Romane de Tehnologii Neconventionale Romania cu Sediul Central in Timisoara si Presedintele Asociatiei Romane pentru Tehnologii Neconventionale Filiala Sibiu. Este Membru Activ al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania (A.O.S.R.) Filiala Brasov, Cofondator si Editor Sef al ”Nonconventional Technologies Review” revista indexata intr-un numar important de baze de date internationale si in curs de indexare SCOPUS si WOS (ISI ESCI), este Editor al ”Management of Sustenabile Development Review” revista indexata de asemenea intr-un numar important de baze de date internationale si Membru in Comitetul Editorial si Stiintific la un numar important de Reviste si Conferinte Internationale de prestigiu din Romania, Hong Kong, Malaysia, Thailanda, mai multe tari din Uniunea Europeana, Rusia, Elvetia, China, Vietnam, Taiwan, etc. Este Secretarul stiintific al Asociatiei „Societatea Academica de Management din Romania” filiala Sibiu si Secretar General al Asociatiei China Center din Romania. Aurel-Mihail TITU a infiintat in 2016 primul Cerc Stiintific in Domeniul Protectiei Proprietatii Intelectuale din Romania la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu unde participa anual studenti, ingineri si economisti, juristi si alte categorii profesionale inclusiv studentii Academiei Fortelor Terestre din Sibiu din regiunea Sibiu, Alba, Ramnicu Valcea, Gorj si Hunedoara. Este cofondator si Editor al Revistei „Journal of Electrical Engineering, Electronics, Control and Computer Science”, JEEECCS, revista indexata in numeroase baze de date internationale. O alta recunoastere importanta este cea de Membru al Asociatiei Internationale a Inginerilor din ASIA, IAENG, nr. legitimatie 11873. A infiintat in anul 2004 si a coordonat ca director Departamentul Protectia Proprietatii Intelectuale de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu primul departament ca si structura suport in Domeniul Protectiei Proprietatii Intelectuale creat in universitate. Aurel-Mihail TITU este Membru Activ al Asociatiei Inginerilor din Germania (Verein Deutscher Ingenieure), VDI Germania inca din anul 2006 si este unul din promotorii inventicii si a inovarii la nivel mondial. Aurel-Mihail TITU este doctor in Inginerie Industriala (1999) si in economie specializarea Management (2007), este absolvent al Facultatii de Inginerie de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu Specializarea Tehnologia Constructiilor de Masini (1994) si al Facultatii de Stiinte Economice de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu Specializarea Finante-Banci-Asigurari (2003), este absolvent a doua programe de Master la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, unul in domeniul ingineriei mecanice si al doilea in domeniul stiintei calculatoarelor. A absolvit unul din cele mai bune Colegii Nationale de 12 clase din Romania la specializarea matematica-fizica si anume Colegiul Mircea cel Batran din Rm Valcea. Este nascut la Iasi in anul 1969, de Buna Vestire, pe 25 Martie. Aurel-Mihail TITU are ca si domenii de competenta Managementul calitatii, Managementul Proprietatii Intelectuale, Management universitar, Cercetarea experimentala si prelucrarea datelor, Proiectarea asistata si clasica a dispozitivelor de prelucrare si control, Tehnologii Neconventionale si nu in ultimul rand Managementul cunostintelor. Este autorul a 86 de carti, monografii si tratate, a 42 de brevete de inventie, 11 lucrari stiintifice publicare in reviste WOS ISI, Rosii, Galbene, Gri, ESCI, indexate, peste 90 de articole publicate in ISI Proceedings indexate, peste 300 de lucrari stiintifice BDI, director a 31 de contracte de cercetare stiintifica la nivel national, director a 11 contracte de cercetare stiintifica la nivel international, 19 instalatii si tehnologii puse in functiune, respectiv integrate in procese cu documentatia aferenta, 17 produse software realizate si utilizate si aplicate in cadrul unor granturi, contracte de cercetare, colaborari, teze de doctorat, Consultanta in domeniul calitatii la 31 de organizatii printre care trebuie amintita compania de mare prestigiu Universal Alloy Corporation Europe (UAC) Dumbravita Baia Mare cu contract de colaborare incepand cu anul 2018. Fiind conducator de doctorat in prezent coordoneaza 12 doctoranzi aflati toti in stagiu, a participat ca referent stiintific in 15 comisii de doctorat in domeniul Inginerie Industriala si in domeniul Inginerie si Management dar si in peste 120 de Comisii de indrumare a doctoranzilor. Este castigator al multor premii, distinctii si medalii nationale si internationale, decorat in domeniul inventicii cu 139 medalii de AUR, 1 Medalie de AUR Alb, 31 Medalii de Argint, 1 Medalie de Argint Masiv, 12 Medalii de Bronz, 224 Premii Speciale oferite de diverse entitati, Ministere de profil, Jurii Internationale, Senate ale unor universitati, decorat de Primul Ministru al Romaniei in domeniul inventicii in data de 18 aprilie 2019 la Palatul Victoria din Bucuresti, a participat la cursuri de perfectionare incheiate cu examen la Oficiul European de Brevete (EPO) (intre 2 si 5 pe an incepand cu anul 2002) si la Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (WIPO) (intre 1 si 2 pe an incepand cu anul 2006). Aurel-Mihail TITU cunoaste doua limbi straine, engleza si franceza si si-a propus sa invete limba chineza incepand cu anul 2019. Ca si aspecte generale dar importante, de ansamblu, cu caracter global Aurel-Mihail TITU este un om inteligent si modest, fiul a doi intelectuali, tot ce a realizat pana acum in viata a realizat prin munca, nu a avut niciodata sprijinul unui partid politic si nici a altor entitati, bunicul sau a luptat pe front in razboi, este un om deschis si direct, usurinta in comunicare si rezolvarea situatiilor extreme prin experienta acumulata, are experienta in organizarea de echipe, a lucrului in echipa mai ales pentru dovedirea practica a posibilitatii organizarii de activitati in domenii de granita sau de varf, are capacitatea de a sesiza directia spre care trebuie indreptata o structura, organizatie formand, sustinand, motivand si comunicand cu membrii echipei cu care lucreaza. Se implica in vederea atingerii obiectivelor, creeaza si mentine un climat favorabil activitatilor de grup, nu incurajeaza indolenta si „lucrul prost facut” si nu se amesteca in comentarii de tip „barfa”, mai mult incurajeaza si promoveaza sloganul „a face bine de prima data si de fiecare data”. In prezent sta foarte mult intre studenti si lucreaza cu acestia, a format si s-a dedicat la 28 de generatii de absolventi in domeniul ingineriei si stintelor economice, coordoneaza activitatea in domeniul Protectiei Proprietatii Intelectuale (inventicii) in cadrul Centrului Regional pentru Promovarea Protectiei Proprietatii Intelectuale Sibiu - CRPPPI Sibiu, Centrul European PatLib din Sibiu OSIM-EPO, Centru gazduit la ora actuala de Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, are experienta si capacitatea de a organiza activitatea unor mici colective sau unor mari grupari de oameni dobandita prin ocuparea de functii de conducere medii sau la varf pe parcursul activitatii de pana acum si nu este interesat de functii de conducere trecatoare obtinute prin vot sau prin numire ci doar posturi ocupate prin concurs. Are abilitati importante tehnice, utilizarea sistemelor informatice, utilizarea aparaturii tehnice, puneri in functiune, inclinatii spre latura tehnica si mai ales poseda un foarte bun simt tehnic si inovativ fiind inventator avand la activ 42 de brevete de inventie. In alta ordine de idei Aurel-Mihail TITU are capacitati actoricesti, a facut parte din echipa de teatru a scolii si liceului timp de 8(opt) ani, a parcurs la Scoala de Muzica cursuri de vioara timp de 12 ani, in paralel pregatire in particular la vioara timp de 12 ani cu profesor muzician, participare la diverse spectacole, concerte, in orchestra - vioara a II-a si vioara I - cunoaste si la aceasta ora un numar de 15 concerte si 41 de partituri. Asculta multa muzica pentru ca a avut si are o inclinatie spre muzica inca de mic copil, muzica clasica dar nu numai, lucru care a contribuit la dezvoltarea capacitatii de a mobiliza audienta, oamenii, echipa. A practicat sport, a jucat volei de performanta timp de 12 ani la CSS Ramnicu Valcea, a practicat la absolvirea colegiului volei in divizia B timp de 2 ani, a fost cooptat sa joace in divizia A in anul 1987. A practicat automobilism si karting inainte de 1989 timp de 8 ani ocupand la un moment dat locul 2 pe tara la un concurs national de karting desfasurat la Constanta in 1983.