110 ani de cercetari seismologice în România si 25
Data: 1-16 ianuarie 2003
Aniversarea a o suta zece ani de cercetari seismologice sistematice în România si împlinirea a 25 de ani de la înfiintarea Centrului de Fizica Pamântului au constituit recent prilejul unui Simpozion international organizat sub auspiciile MEC, la Palatul Parlamentului, condus de cunoscutul prof.univ. Gh. Marmureanu.
Traditia cercetarilor privind fizica pamântului a început prin astronomul ªtefan Hepites (1851-1922), care a înfiintat prima statie de înregistrari seismice, unde a început observatiile sistematice în 1892. El este si autorul primei harti magnetice a teritoriului României. Pentru observatorii voluntari ai cutremurelor, Hepites a elaborat o serie de Instructiuni specifice. In 1893, Hepites a elaborat si un catalog al cutremurelor dintre 1838-1892, publicat în limbile româna si franceza.
Primele aparate de înregistrari seismice care au functionat la Bucuresti au fost un microseismoscop Guzzanti si un pendul Tacchini. Din 1904 Regatul României a aderat la Asociatia Internationala de Seismologie. In 1904, o statie de înregistrari seismice a fost instalata si la Timisoara.
Serviciul Seismic Român, înfiintat în 1935, a extins punctele de observatie în mai multe localitati, astfel: la Cernauti (1936), Focsani (1942), Câmpulung Muscel (1943), Iasi (1951) si Vrâncioaia (1952). Prof.univ. G. Dumitrescu, ca urmare a studiilor efectuate de el, a determinat localizarea epicentrului cutremurelor din Arcul Carpatic în regiunea Vrancea.
ªcoala româneasca de geofizica, creata de prof. Sabba I. ªtefanescu (1902-1994), a format numerosi ingineri români si straini, care s-au dedicat cercetarilor seismice.
Prin Buletinul Observatorului Seismic din Bucuresti, publicatie lunara înfiintata în 1933, s-au stabilit relatii permanente cu 130 de statiuni seismice.
Dupa importantul cutremur din 10 noiembrie 1940, al carui epicentru a fost în Vrancea, seismologii din întreaga lume si-au îndreptat interesul stiintific spre aceasta zona. Cercetatori români de prestigiu, cum ar fi I. Popescu Voitesti, Ion Atanasiu, M. Socolescu, Emilia Saulea si Radu Ciocârdel, au studiat aceste fenomene naturale si efectele lor si au devenit cunoscuti în întreaga lume prin rezultatele cercetarilor publicate în reviste de specialitate.
La Bucuresti, în luna mai 1955 s-a organizat un Simpozion International de Seismologie. Atunci a fost prezentata Harta de intensitate Macroseismica, necesara inginerilor constructori.
Intre 1961 si 1977, activitatea de cercetare seismica s-a derulat la Centrul de Cercetari Geofizice din cadrul Institutului de Geologie si Geofizica.
In februarie 1977 a fost fondat Centrul de Fizica si Seismologie a Pamântului, care coordoneaza activitatea de cercetare seismica pe tot teritoriul României. In prezent functioneaza drept Centru National de Cercetare-Dezvoltare de Fizica Pamântului.
Dupa puternicul cutremur de pamânt din 1977, cu ajutorul UNESCO au fost instalate în toata tara o retea de 15 statii seismice. Calitatea aparaturii de monitorizare seismica a teritoriului se îmbunatateste continuu. INCDIF functioneaza ca Birou National de Seismologie sub coordonarea directa a MEC si are ca obiective cercetarea surselor seismotectonice, hazardul seismic, monitorizarea miscarilor seismice si cercetari de predictie a cutremurelor.
In acest an, cu sprijinul SUA s-a construit o statie seismica în nordul tarii. Statia seismica Cheia de la Muntele Rosu a fost dotata cu aparatura de înalta fidelitate donata de guvernul Japoniei si la Vrâncioaia s-a instalat aparatura de avertizare a cutremurelor majore cu aproximativ 20 de secunde înainte pentru marile orase spre care se deplaseaza unda seismica.