Vietuirea în imaginar
Data: 1-16 ianuarie 2003
Ar fi absurd sa nu vedem si sa nu apreciem ca atare procesul de relansare a economiei, asigurarea timp de doi ani consecutivi a unei cresteri notabile. Nu multe tari din lume au atins în 2001 si 2002 un spor de produs intern brut de cca 5 procente. A trage de aici concluzia ca totul este în ordine, ca întregistram succese în serie ar fi, însa, profund eronat.
Daca asculti discursul oficial, mai ales cel cu caracter bilantier, ai impresia ca traiesti în alta tara, ca realitatile sunt altele decât cele pe care le constati zi de zi. In aceeasi sfera a imaginarului se înscriu si agendele politicienilor, inclusiv ale unor parlamentari - alesii nostri. Când afli ca îi preocupa prioritar modalitatile de a-si face viata mai usoara pe banii contribuabililor si considera ca în acest fel îsi fac datoria îti dai seama ca agenda lor este mult diferita de cea a muritorilor de rând.
Vietuirea în imaginar are si alte ipostaze. De data aceasta ne referim la cei pe care i-am numit muritorii de rând. ¥n circumstantele integrarii în NATO si, peste patru ani, în Uniunea Europeana, multi concetateni îsi imagineaza ca cele doua momente vor însemna si începutul unei epoci de prosperitate, ca vor lua sfârsit marile noastre necazuri legate de insuficienta mijloacelor materiale pentru o existenta decenta. Sigur, la crearea acestei stari de spirit au contribuit si guvernantii, care au evitat sa vorbeasca despre costurile integrarii, despre eforturile care trebuie depuse pentru îndeplinirea criteriilor de performanta impuse de calitatea de membru al NATO si UE. Din acest motiv s-a acreditat ideea falsa ca automat - prin integrarea europeana si euro-atlantica - va creste nivelul de trai, vor veni, valuri-valuri, ajutoarele, astfel încât sa ne apropiem de standardul de viata al tarilor dezvoltate. Ca asa cred, ca asa gândesc multi oameni o confirma sistematic sondajele de opinie.
In conditiile date, atât la nivelul clasei politice, cât si la cel al cetateanului simplu, se constata un deficit de luciditate, de realism. Am considerat ca este bine s-o spunem direct, deschis. Recuplarea la realitate este prima si cea mai importanta premisa pentru a rezolva - fiecare si toti laolalta - marile probleme cu care ne confruntam. A vietui, în continuare, în imaginar este exact modalitatea de a acumula si alte dificultati si de a ne îndeparta tot mai mult de momentul înlaturarii lor.