Criza gazului – ianuarie 2006
Data: 1-15 ianuarie 2006
Numita „Criza a gazelor naturale“ demarata in Romania la inceputul anului 2006 este doar un episod din „criza energiei“ demarata in Romania in anii ’70, care se prezinta ca o sinusoida: in punctele de maxim ea „alarmeaza“ oficialitatile statului, opinia publica, mass-media etc., fiind insa uitata cu repeziciune dupa trecerea valului, pana la un nou punct de maxim. Astfel anii trec, problemele fiind amanate continuu si conducandu-ne catre adevarata criza a gazelor, cu consecinte ireversibile pentru Romania.
Ceea ce se stie mai putin este faptul ca Romania, desi faptic partial corelata cu industria gaziera europeana inca din anii '60 prin exportul de gaze in Ungaria (1959-1981) si tranzitul international de gaze – care incepe in 1974 din URSS, prin Ucraina si pe teritoriul romanesc catre Bulgaria si Turcia – a fost singura tara din Blocul Comunist in care URSS nu considera oportun sa furnizeze gaze. Aceasta pozitie se schimba doar in anul 1976, cand se semneaza un acord prin care se stabilesc conditiile livrarii gazelor naturale rusesti in Romania. Nikolai Baibakov, seful CSP-ului in anii '70, afirma ca „fara interventia boierului de Maurer, care stie sa vorbeasca, Romania nu ar fi primit gaze“.
Importul de gaze in Romania (cantitate si pret) de la inceputurile sale din 1979 si pana in anul 2000 a fost strans legat de tranzitul de gaze naturale pe teritoriul Romaniei catre tarile din sud-estul Europei.
In anul 2000, desfiintarea ROMGAZ-ului si pierderea acestui „nume” face ca obiectivele Conventiei romano-ruse semnate in anul 1996 sa se piarda, ca urmare a lipsei numirii unui succesor al societatii, responsabil in continuare de derularea Conventiei. Acest fapt determina renuntarea la prevederile Conventiei si la separarea elementelor de pret al tranzitului de gaz si pret al gazelor de import. Acest aspect, care nu s-a realizat in Ucraina, este o parte din explicatia mentinerii unui pret scazut al gazelor importate in aceasta tara.
Inlaturarea unui operator roman de import de gaze, care prin intermediul Conventiei romano-ruse avea prerogative legale si diplomatice de a importa gazele naturale pana in anul 2010 si avea posibilitatea echilibrarii pretului gazelor naturale importate prin intermediul tarifelor de tranzit al gazelor naturale pe teritoriul Romaniei, avea sa aduca monopolul livrarilor gazelor rusesti in Romania prin intermediul unor firme nou-aparute pe piata (IMEX Oil Limited Cipru, CONEF Bucuresti, Int. Regal, Howard En.), situatie unica in Europa!
Consideram ca „criza gazului“ a fost demarata in anii '70-'80, odata cu crizele energetice, ea dezvoltand-se in anii '90 datorita unor elemente tehnice si tehnologice privind infrastructura, modificarile de pe piata de gaze, scaderea calitatii procesului de invatamant liceal, profesional si universitar, a programelor de perfectionare a personalului, a calitatii personalului si a criteriilor de promovare, a influentei politicului si a grupurilor de interese in acest domeniu, dar mai ales a lipsei de strategi si strategii.
Meritul construirii pietei de gaze naturale din Romania il au o mana de geologi, care in perioada 1910-1960 au descoperit 90% din rezervele totale de gaze naturale, „forajistii“ care, nu fara riscuri, au realizat sondele de explorare si exploatare, cu precadere in perioada 1939-1989, „conductasii“ care au proiectat si construit in perioada 1960-1980 actualul SNT, „profesionistii“ care au pus bazele unor Conventii interguvernamentale, contracte si protocoale, avantajoase din punct de vedere economic si tehnic. Valoarea adaugata de aceste grupuri a pus bazele infrastructurii pietei de gaze naturale, toti participantii pe piata de gaze incepand cu anul 1990 beneficiind de eforturile muncii acelor oameni si „consumand“ minut cu minut valoarea acestei infrastructuri sau chiar distrugand elemente realizate cu mari eforturi.
Asigurarea functionalitatii unei piete liberalizate de gaze naturale necesita reengineeringul infrastructurii tehnice a pietei de gaze, prin adaugare de valoare infrastructurii existente si identificarea mecanismelor de functionare in conditiile economice si politice, precum si ale mentalitatilor si comportamentelor existente.