PETRACHE POENARU (1799 – 1875) Inginer, pedagog iluminist, inventator al stiloului
Data: 1-15 ianuarie 2009
Se implinesc 210 ani de cind s-a nascut, in comuna Benesti din Vilcea, cel care a fost inginerul, pedagogul iluminist si inventatorul celei mai utilizate unelte de scris, stiloul, care de peste 172 de ani a fost si este folosit de sute de milioane de oameni din lume.
Studiile secundare le-a facut la scoala de pe linga Biserica Obodeanu din Craiova.
A obtinut o bursa pentru continuarea studiilor si a plecat in Austria, unde a invatat la Universitatea din Viena elina, latina, matematica si fizica si, in paralel, la Politehnica din Viena, ingineria. Pentru perfectionare a plecat la Paris, continuindu-si studiile la ?coala de Aplicatii a Inginerilor Geografi, unde s-a specializat in minerit si metalurgie. S-a angajat la Institutul Geografic si a participat la intocmirea hartii Frantei, cistigindu-si astfel existenta.
Inginerul Petrache Poenaru ocupa un loc deosebit in istoria tehnicii mondiale, ca inventator al tocului rezervor (stiloul) cu cerneala, inventat in 1809, perfectionat in 1815, ca sa nu zgirie si sa nu pateze hirtia, pentru care a obtinut un brevet la Viena si altul de la guvernul francez (nr. 3208/ din 25 mai 1827), cu titlul Condeiul purtaret fara sfirsit alimentindu-se singur cu cerneala. El este primul roman care a obtinut un brevet de inventie.
Ca tinar, a participat cu entuziasm la Revolutia din 1821, fiind gramatic (secretar) al lui Tudor Vladimirescu si om de legatura cu Gh. Lazar. Este recunoscut ca un continuator al lui Lazar in organizarea invatamintului tehnic superior romanesc.
A fost profesor si ulterior director (1832) al asezamintului de la Sf. Sava. A introdus in invatamintul romanesc cursuri de matematici superioare, geodezie, arhitectura si agricultura. Pentru studentii lui a tradus din limba franceza Geometria de Le Gendre (1837) si Algebra de Appeltauer (1841), contribuind astfel la formarea terminologiei acestor discipline in romana. El a infiintat in anul 1833 Orchestra Filarmonica din Bucuresti si este fondatorul ?colii de Agricultura de la Pantelimon si al Muzeului National de Antichitati.
Ca inspector si director al Eforiei ?coalelor Nationale (1834), a redactat Legiuirea Instructiunii Publice, in timpul Regulamentului Organic, punind bazele legale ale organizarii invatamintului national. Recunoscut ca o personalitate a timpului sau, i s-au oferit functii publice in administratia statului: comis (1832), clucer (1841), aga, deputat de Dolj in Obsteasca Adunare din 1841.
A participat si la Revolutia de la 1848 si a facut parte din Comisia pentru eliberarea tiganilor.
Pentru intreaga lui activitate, i s-au recunoscut meritele prin alegerea ca membru al Academiei de ?tiinte din Paris si al Societatii Academice Romane, la 10 septembrie 1870.
Cel care a fost o figura luminoasa a culturii noastre nationale, Petrache Poenaru, s-a stins din viata la 2 octombrie 1875, in Bucuresti.
Dupa ani de la trecerea sa in nefiinta, intr-o cuvintare tinuta in memoriam la Academia Romana (22 septembrie 1889), Alexandru Odobescu spunea printre altele: „Petrache Poenaru se ocupa la Paris si cu scorniri in micile industrii practice. Am vazut cu mirare ca el obtine de la guvernul francez un brevet de inventiune pe cinci ani, pentru un condei purtaret fara sfirsit, alimentindu-se singur cu cerneala (une plume sans fin, portative, s’alimentant d’ancre d’elle même). Cine stie daca pe timpul cind in Paris si-a batut capul ca sa scorneasca un asemenea condei purtaret nesecat, nu-si va fi adus aminte de nevoile ce tragea in tineretile sale de calamangiu, intingindu-si mereu condeiul in calimara de la briu“.