Jurnal de bord Prognozele, „capete de pod“ pe teritoriul viitorului
Data: 1-185 ianuarie 2019 2019
Cum se întâmplă, de regulă, la fiecare început de an, spaţiul public este plin de anticipări privind evoluţiile economico-sociale. Întâlnim analize serioase, profesioniste, dar şi încropeli marcate de tot felul de partizanate. Sub aspect metodologic, însă, adică din perspectiva abordărilor ştiinţifice, proprii tuturor specializărilor inginereşti, interesează, înainte de toate, proiecţiile oficiale, cele ale Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză. Cum se ştie, instituţia abilitată prin lege să scruteze viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat şi-a completat denumirea cu noţiunea de „Strategie" tocmai pentru a face joncţiunea firească, logică dintre anticipări şi măsurile menite să asigure realizarea unor obiective realiste, fundamentate pe datele realităţii.
Desigur, avem de-a face cu realităţi „în mişcare", cu numeroase influenţe conjuncturale, dar ceea ce este esenţial vizează tendinţele identificate cu ajutorul unei metodologii ştiinţifice, omologate nu numai pe plan naţional, ci şi european şi mondial. Demn de reţinut este şi faptul că, potrivit practicilor din Uniunea Europeană, proiecţia principalilor indicatori la nivelul economiei româneşti se actualizează permanent, prin luarea în considerare a elementelor noi, pozitive şi negative, apărute pe parcurs.
În acest context, este de remarcat că numeroşi analişti şi comentatori consideră că ritmul de creştere economică prognozat în toamna anului trecut - de peste 5 procente - nu va fi atins. Totodată, este de reţinut faptul că până şi cele mai pesimiste anticipări apreciază, fără rezerve, că procesul de creştere economică va continua, în România, în ritmuri superioare mediei pe Uniunea Europeană. Dacă asupra acestui punct există consens, restul se poate examina cu mai multă relaxare, cu determinare exclusiv ştiinţifică.
Interesează, desigur, factorii principali ai creşterii economice, disputele desfăşurându-se, uneori, într-o manieră în care intervine o singură alternativă: investiţii versus consum. Prognoza pe 2019 conţine o estimare care nu poate să nu atragă atenţia, şi anume formarea brută de capital fix (denumire generică pentru procesul investiţional) se preconizează că va înregistra un spor de 7,9%. Impresionant.
Pe ce se bazează o asemenea anticipare? Evident, pe resursele oferite de ramurile care urmează să se dezvolte în ritmurile cele mai înalte, în primul rând industria (care se consideră că îşi va spori producţia cu 5,4%). De asemenea, se estimează că vor avea ritmuri semnificative de creştere sectorul IT, agricultura, serviciile. În ceea ce priveşte consumul, prognoza indică un spor de 6 procente, deci inferior ritmului de creştere a investiţiilor.
Bineînţeles, prognoza la care ne referim conţine şi astfel de detalii, cum ar fi cele care privesc câştigul salarial mediu net lunar în 2019 (2902 lei), câştigul salarial real (cca 2700 lei), structura cheltuielilor populaţiei, cum ar fi cumpărarea de mărfuri (31,9% din total), procurarea de servicii (11,4%) şi multe altele. În plus, există anticipaţii la nivel ministerial (pe ramuri), teritorial (pe judeţe), ca şi pe anumite sectoare de activitate (bancar, intermedieri imobiliare, alte prestări de servicii). Ar fi nevoie de mult spaţiu publicistic pentru a le enumera. Bunăoară, se estimează că preţul apartamentelor vechi cu trei camere va fi de circa 90 000 de euro, că preţul unui hectar de teren agricol va fi de aproximativ 4000 - 5000 euro, că se vor da în folosinţă 100 km de autostradă. Ne oprim aici cu exemplificările. Mai tot ceea ce am relevat indică legătura organică dintre procesele de creştere economică şi cele de dezvoltare economică, dintre cantitate şi calitate, dintre nivelul de trai şi calitatea vieţii. Or, tocmai aceste conexiuni arată că abordările corecte sunt cele care vizează posibilităţile de transformare a potenţialului în real. Premisele, în sine, oricât de favorabile ar fi, se cer fructificate prin acţiune, prin implicare, prin viziune şi inovare.