Serban Titeica 1908 – 1985 Fizician roman de valoare mondiala
Data: 16-31 mai 2005
S-a nascut la 27 martie 1908, intr-o familie de intelectuali. Tatal, Gh. Titeica (1873-1939), distins matematician, cunoscut pentru lucrarile sale in domeniul geometriei, a fost membru titular al Academiei Romane si secretar permanent al prestigioasei institutii.
Serban Titeica a fost elev la Liceul “Mihai Viteazul” din Bucuresti si a efectuat studiile superioare la Facultatea de Stiinte a Universitatii Bucuresti, unde a obtinut la 18 ani licenta in stiinte fizico-chimice si matematici.
Pentru perfectionare a plecat in Germania, unde a efectuat studii stralucite cu Werner Heisenberg, unul dintre creatorii fizicii cuantice, care i-a fost indrumator pentru lucrarea de doctorat. In 1936 si-a sustinut teza de doctorat cu titlul “Asupra comportarii rezistentei electrice a metalelor in campuri magnetice”, care a fost publicata in Annalen der Physik, in acelasi an. Teza poarta amprenta originalitatii autorului si nu este marcata de influenta conducatorului.
Autorul a prezentat pentru prima data cuantificarea miscarii electronilor intr-un camp magnetic; subiectul a dat problemei o solutie care a rezistat timpului si a deschis perspective noi in cercetare, care s-a concretizat in Teoria transportului in salturi.
In 1937 si-a inceput cariera ca asistent la Catedra de analiza matematica, la Scoala Politehnica din Bucuresti. In acelasi an a fost numit conferentiar la Facultatea de Stiinte a Universitatii Bucuresti.
In laboratorul facultatii, “Marie Curie”, a gasit un bogat material experimental adunat de colegul sau Gh. Manu, referitor la parcursul particulelor alfa, cu care a inceput o stransa colaborare pentru rezolvarea unor probleme privind teoria absorbtiei razelor corpusculare grele, in special asupra fluctuatiilor parcursului particulelor alfa. Neavand posibilitatea de a efectua experiente privind fluctuatia de parcurs, a folosit calculele matematice extrem de laborioase, anticipand solutiile teoretice care se vor rezolva cu ajutorul computerului. Rezultatele acestor cercetari le-a publicat in Buletinul Societatii Romane de Fizica (1936). Fiind tiparite in limba romana, nu au avut rasunet in comunitatea mondiala a fizicienilor.
Intre anii 1941-1948 a fost profesor de fizica teoretica la Universitatea din Iasi. In acea perioada de lipsuri generate de razboi si prefaceri sociale a avut greutati materiale care i-au zdruncinat profund sanatatea.
In 1948 a revenit la catedra Facultatii de la Universitatea Bucuresti, unde a predat pana la pensionare, in 1973, cursuri de: mecanica teoretica, termodinamica, fizica statistica, electrodinamica, mecanica cuantica, teoria nucleului si a particulelor elementare.
Dupa multi ani de predare la catedra si perfectionare a cursurilor, spre sfarsitul vietii, a fost de acord sa publice tratatele: Fizica statistica, Mecanica cuantica si Termodinamica.
Unul dintre fostii sai studenti caracteriza lectiile sale astfel: “Exercita o mare fascinatie asupra celor care il ascultau, datorata claritatii, conciziei si elegantei expunerii”. Despre cele trei tratate s-a scris: “Aceste volume fascineaza pe cititor prin densitatea informatiilor si descrierea logica si fireasca a fenomenelor”.
A lucrat ca cercetator la Institutul de Fizica al Academiei Romane intre anii 1949-1974, la inceput ca sef de sectie de cercetare, devenind director stiintific adjunct. In acest post si-a demonstrat pe deplin talentul de cercetator in domeniul fizicii, pregatind o generatie de tineri cercetatori teoreticieni de valoare, contribuind la dezvoltarea si prestigiul institutului in tara si peste hotare.
In 1955 a devenit membru titular al Academiei Romane si a exercitat timp de 22 de ani fara intrerupere functia de vicepresedinte.
A functionat ca redactor responsabil al revistelor de fizica editate de Academia Romana.
In 1954 a fost ales membru in Consiliul stiintific al Institutului Unificat de Cercetari Nucleare de la Dubna si intre anii 1962-1964 a fost director adjunct al institutului. Din bogata lui activitate stiintifica retinem contributiile la: teoria radiatiilor electromagnetice multipolare; studiul ansamblurilor statistice in teoria relativitatii generalizate; contributii subtile la formularea cvadrimensionala a mecanicii clasice; teoria probabilitatilor; teoria grupurilor si altele.
A fost ales membru al mai multor academii din lume, printre care in 1965, ca membru strain al Academiei de Stiinte din URSS; membru corespondent al Academiei de Stiinte Saxone. A participat la numeroase congrese stiintifice in strainatate, unde s-a remarcat prin personalitatea si tinuta sa.
Om de inalta cultura, printre numeroasele sale preocupari a dat o deosebita atentie muzicii clasice; era absolvent al Conservatorului din Bucuresti, sectia de pian. Canta la pian ca un interpret talentat.
S-a stins din viata la 28 mai 1985, dupa o grea suferinta.
In luna august 1985, la putin timp de la trecerea lui in nefiinta a avut loc la Trieste un simpozion avand ca subiect “Teoria transportului in salturi” - purtand numele de Serban Titeica, ca un pios omagiu adus autorului.