Viteza de reactie
Data: 16-31 mai 2005
Modul in care s-au “descurcat” autoritatile centrale si locale in urma puternicelor si dezastruoaselor inundatii din mai multe zone ale tarii a readus in atentie si in discutie tema managementului crizelor. S-a reconfirmat ca la acest capitol exista disfunctionalitati grave care vizeaza, deopotriva, institutiile ca atare, dar mai ales persoanele care se afla in fruntea lor.
Deseori s-a vehiculat, pentru explicarea anumitor anomalii, “teza” vidului legislativ sau a imperfectiunilor de ordin legislativ, or, in cazul dat a fost vorba de nerespectarea reglementarilor in vigoare. Daca ne vom rezuma la simplul “detaliu” relevat de faptul ca la conducerea unor institutii locale, in special din domeniul mediului, au fost numite persoane fara o minima calificare in domeniu, ne dam seama ca nu poate sa existe responsabilitate acolo unde domneste deficitul de competenta.
In cazul in care largim analiza si ne referim la alte aspecte din viata noastra cotidiana, constatam ca exista o inadecvata (sa-i spunem doar atat) viteza de reactie a unor persoane cu functii importante in numeroase alte structuri publice. Motivele sunt diverse; unul a fost mentionat: nepriceperea determinata de lipsa de pregatire pentru conducerea unui anumit domeniu.
Cel putin tot atat de grav este faptul ca s-a incetatenit “credinta” ca apartinand anumitor organisme politice, anumitor grupuri de interese, diversi responsabili, sefi si sefuleti, se bucura de imunitate si impunitate. Lipsa de reactie - de data aceasta - adica modul necorespunzator in care actioneaza unii conducatori de institutii publice in situatii de urgenta, creeaza si intretine o atmosfera de dezinteres, de “lasa-ma sa te las” cu totul si cu totul improprie rezolvarii rapide, calificate, eficiente, tocmai atunci cand apar mari pericole. Nu vrem sa intram pe terenul tehnicii propriu-zise, dar unele solutii de specialitate legate, bunaoara, de refacerea infrastructurii, a fondului locativ indica - si ele - o viteza lenta de reactie. Toate aceste fapte erau de natura a declansa analize serioase, ca baza a unor masuri nu mai putin serioase. Din pacate, am asistat la pasarea raspunderii, inclusiv la nivel ministerial. In asemenea circumstante, se contureaza tot mai clar posibilitatea ca eroarea mai-marilor zilei sa devina ... traditie. Or, cine s-ar mai putea ridica, taman, impotriva traditiei?