STRATEGIA NATIONALA DE CERCETARE, DEZVOLTARE SI INOVARE 2007 – 2013 Interviu cu domnul prof. dr. ing. Anton Anton, presedintele Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica
Data: 16-31 mai 2007
– De ce a fost necesara elaborarea acestei strategii acum si pe acest interval de timp, la care se refera si Planul National de Cercetare, Dezvoltare si Inovare?
– Intrebarea aceasta, de ce a fost necesara strategia, eu as pune-o altfel: De ce nu am facut-o pana acum? Eu nu cred ca exista cineva care poate astazi sa spuna: Eu n-am nevoie de niciun fel de strategie in niciun domeniu, eu sunt un Mecena si platesc celui mai bun cercetator, indiferent cu ce se ocupa el, toti banii de care are nevoie. Planul este un instrument, iar strategia reprezinta politica domeniului. Or, noi trebuie sa avem o politica, respectiv politica nationala in domeniul cercetarii. Pana acum, politica nationala in domeniul cercetarii a fost sa ne batem joc de cercetare. Sa subfinantam cercetarea, sa nu ne intereseze ce se intampla si sa spunem cercetatorilor: Lasati, ca inainte ati trait bine, v-au dat o multime de bani! Sigur, nu a fost exprimata asa, dar cercetarea a fost Cenusareasa politicii, fara niciun fel de discutie. Acum, cercetarea nu mai este Cenusareasa politicii, ea este in vizorul politicii, face parte din politica nationala, din politica guvernului. Imediat dupa alegeri am propus sa avem ca parte a activitatii guvernului preocuparea pentru educatie si cercetare. Pe buna dreptate, guvernul m-a intrebat ce strategie avem, iar raspunsul a fost ca n-avem. Si nu aveam pentru ca totdeauna in perioada postdecembrista, in Romania au existat oameni care au spus „lasa, ca stiu eu“. Si s-au asezat patru insi la masa si au facut un fel de schita strategica. Dar aceasta n-a fost strategie, n-a rezolvat problema. N-a fost legata de ce se intampla in tara, in economie, in mediul de afaceri, de ce se va intampla si nici macar de ce posibilitati financiare avem.
Este pentru prima oara cand se organizeaza un exercitiu strategic de acest tip in Romania. Ii spun exercitiu pentru ca asa s-a incetatenit termenul, dar in fapt a fost o ampla activitate de foresight din care a rezultat strategia nationala. Am plecat de la o viziune de ansamblu asupra sistemului national de cercetare (Aria Romaneasca a Cercetarii), dupa care s-a elaborat aceasta strategie nationala.
– A fost aceasta strategie prezentata organismului de specialitate al Uniunii Europene si, daca da, a fost ea comentata, agreata - sau nu este nevoie de asa ceva?
– Nu este nevoie. Noi am procedat in felul urmator: in momentul in care ne-am apucat de exercitiul acesta de foresight, eu m-am dus la Comisia Europeana si i-am cerut ajutorul, in sensul ca specialistii in foresight din cadrul Comitetului de Analiza Internationala sa ne atentioneze daca noi nu mergem pe calea cea buna. Nu sa intervina, nu sa faca ei strategia, nu sa ne fie consultanti in sensul clasic al cuvantului - adica sa ne spuna ei ce trebuie sa facem. Strategia a fost dezvoltata de catre comunitatea stiintifica si de afaceri din tara noastra, si doar ghidata pe margine, ca sa nu deviem de la modalitatea de desfasurare a unui asemenea exercitiu, de catre cei care au facut deja acest exercitiu in Europa.
Strategia noastra nu trebuie sa fie aprobata de catre Comisia Europeana. Sigur ca ea s-a facut uitandu-ne la ce se intampla in Europa. In plus, ea a mai beneficiat de faptul ca in timpul elaborarii ei se discuta Programul Cadru 7, deci s-a putut „trage cu ochiul“ la prioritatile UE in domeniu. De aceea s-a si luat aceeasi perioada, 2007-2013.
– Pentru strategie, intervalul mi s-a parut cam scurt, dar inteleg argumentele. Totusi, pentru Planul National CDI, aceeasi perioada 2007 – 2013 nu este cam lunga?
– Nu, deoarece Planul este impartit in „bucati“ si se va sectiona pe intervale mai scurte de timp. El reprezinta o „umbrela“ executiva mare care implementeaza strategia si care aduna la un loc toate instrumentele.
– Chiar daca nu figureaza expres ca unul dintre obiectivele sale majore, strategia are in mod evident menirea de a ajuta la integrarea mai rapida a Ariei Romanesti a Cercetarii in Aria Europeana a Cercetarii. Doriti sa mentionati unele elemente din strategie care au fost special gandite in acest scop?
– Eu cred ca elementul cel mai puternic in acest sens il reprezinta noua strategie de inovare. La care pana acum noi am fost tari la „dat din gura“. Cand s-a reusit, totusi, sa se puna la aceeasi masa cercetatorii cu industriasii, cu reprezentantii mediului de afaceri, ei vorbeau doua limbi diferite. Or, inovarea nu inseamna altceva decat un translator rapid pentru aceste doua limbi si ne dorim ca acest translator sa functioneze cat se poate de bine. Noi dezvoltam in continuare reteaua de inovare-transfer tehnologic si sunt deja unele centre care merg. Din pacate, nu toate, unele au succes, altele nu. Conteaza mai multe lucruri in acest sens. Dupa parerea mea, conteaza in primul rand sa reusesti sa decelezi intre cel care vrea sa ia bani cu orice pret si cel care vrea cu adevarat sa faca ceva si care are nevoie de suport financiar. Din pacate, noi nu reusim intotdeauna sa facem aceasta diferenta, pentru ca aceia care vor bani cu orice pret sunt extrem de „vocali“ si vorbesc extrem de convingator. Or, noi cand dam bani ii dam pe vorbe, pe o experienta, pe „povesti“ – chiar daca m-au criticat multi ziaristi pentru o astfel de afirmatie. Vine omul si ne spune o „poveste“ frumoasa, ne convinge ca el va face ceva important, si atunci ii dam bani. Intotdeauna exista acest factor de risc, pe care il luam in considerare. Acelasi lucru este si cu centrele de transfer tehnologic, cu incubatoarele de afaceri s.a.m.d. Noi trebuie sa avem sapte din zece care sa mearga bine, pentru a incepe sa fim multumiti la nivel de incubatoare, ca institutii finantate de noi. Pe de alta parte, daca unul din zece incubati are succes, incubatorul este bun.
– Accentul mare pus in Strategie - ca si in Plan - pe inovare nu are cumva darul de a trece in umbra cercetarea fundamentala, neaplicativa direct si imediat, dar ale carei eventuale rezultate pozitive pot fi incomparabil mai valoroase decat o inventie, o inovare?
– In primul rand, inovarea nu inseamna inventie. Inovarea inseamna aducerea unui element de noutate in activitatea pe care o desfasori pe bani publici. N-am spus noutate pe plan mondial - ca aceea e Premiul Nobel – dar noi finantam elementele de noutate, noi nu finantam elemente repetitive, copiate etc. Cercetarea, dezvoltarea si inovarea au in comun tocmai elementul de noutate. In niciun caz nu se pune problema sa fie lasata pe planul doi cercetarea fundamentala. Dimpotriva, exista un program special dedicat cercetarii fundamentale - unul din cele sapte programe nationale – care este mai bine si mai clar structurat decat era in Planul I, dar si mai bine finantat.
Asa cum foarte frumos exprima domnul acad. Marius Peculea, toata cercetarea se imparte in doua grupe: cercetare orientata si cercetare neorientata. Cercetarea orientata nu inseamna neaparat cercetare aplicativa, nu implica automat transferul de tehnologie. Cercetarea orientata contine tot ceea ce stiam noi pe vremuri ca se cheama cercetare fundamentala si cercetare aplicativa, dar subsumate unui anumit scop clar. Uzina de Apa Grea din Romania este cel mai bun exemplu – din pacate, unul dintre putinele exemple la noi – de cercetare orientata dusa pana la capat. Sigur ca pe langa cercetarea fundamentala din cadrul cercetarii orientate mai exista si cercetare fundamentala „la liber“, acolo unde cercetatorii incearca sa depaseasca barierele cunoasterii, o cercetare deci la frontierele cunoasterii, in orice domeniu. Nici pe departe nu ne gandim sa nu sustinem si dezvoltam si aceasta cercetare.
– Daca aveti deja si, daca da, ce fel de ecouri aveti la Strategie din partea comunitatii stiintifice romanesti? Si cand apreciati ca va deveni operational binomul Strategie-Plan, prin aprobarea Planului National CDI?
– Nu mai dureaza mult. Planul nu a fost aprobat pana acum pentru ca au avut loc acele schimbari la ministere.
La Strategie am avut reactii pozitive din partea comunitatii stiintifice. Dar am avut si unele reactii individuale negative din partea celor care de obicei scriu singuri strategia. Si pe care ii invit sa participe la cercetarea stiintifica si sa dovedeasca, daca vor, ca au potential. Si atunci, la urmatorul pas ii invit sa vina si sa fie mai „vocali“ in elaborarea strategiei. De asemenea, am avut reactii pozitive de la toti colegii europeni, care ne-au felicitat. Acum voi duce versiunea in limba engleza a Strategiei la Consiliul informal al ministrilor cercetarii.
Si la Planul National CDI reactiile sunt bune, comunitatea doreste sa participe la realizarea lui. Exceptie fac unele reactii din partea sindicatelor, care merg in continuare pe principiul „da-mi mie banii, ca stiu eu ce sa fac cu ei“.
De fapt, noi nu am intarziat cu Planul, si va spun de ce: pana pe data de 22 mai a.c., cercetatorii sunt ocupati cu propunerile de proiecte in cadrul PC7, cu realizarea de parteneriate. Si, intr-adevar, pe unii ii accepta foarte greu partenerii din UE, pentru ca nu prea au fost pe acolo si ca atare nu sunt cunoscuti. Imediat ce se va incheia aceasta actiune de propuneri pentru PC7 vor aparea pachetele de informatii pentru PNCDI, deci nu va exista un „timp mort“ pentru cercetatori. Dimpotriva, chiar i-am fi incurcat daca dadeam drumul mai repede la aceste pachete.
Strategia a ajutat si la o mai buna clarificare a „feliilor“ de finantare. Pana acum aveam mai multe instrumente de finantare – granturile Academiei Romane, granturi ale MEdC prin CNCSIS, proiecte din Planul National, programele nucleu s.a.m.d. Instrumentele nu erau clar delimitate, se putea aplica simultan in mai multe locuri, ceea ce au si facut unii cercetatori. Sigur, un cercetator cinstit, cu banii dintr-o parte facea ceva, cu banii din alta parte facea altceva. Au existat insa si cercetatori care au aplicat, au castigat si au „vandut“ aceeasi marfa in doua locuri. Desigur, sunt din ce in ce mai putini acest fel de cercetatori, deoarece instrumentele electronice ne permit sa facem o coordonare. Acum lucrurile s-au mai clarificat si eu sper sa nu mai apara teme identice pe finantari multiple. Teme complementare, insa, da, doresc sa existe.
Noi avem o mare problema - problema rezultatelor - pe care eu sper s-o rezolvam intr-un mod complet diferit. Pana acum toata lumea considera ca rezultatele trebuie sa fie un raport de cercetare, eventual legat cu snur si pus in vitrina. Pe noi nu ne mai intereseaza acest raport. Ne intereseaza, la finalul cercetarii, articolul publicat, brevetul de inventie sau transferul tehnologic, obiectul realizat etc. Pentru noi este greu sa evaluam rapoartele de cercetare, sa apreciem daca rezultatele sunt valoroase. De aceea, ideile, rezultatele cercetarilor trebuie sa intre in circuit, protejate in felul lor. In niciun caz in birou sau in fiset, pentru ca atunci am aruncat banii degeaba.
– Va multumesc, domnule presedinte, in numele cititorilor „Universului ingineresc“, pentru aceste precizari importante.