Un mare PROFESOR
Data: 16-31 mai 2010
Ne-a parasit, dupa o scurta dar grea suferinta, omul, profesorul si omul de stiinta Radu Voinea, academician, fost presedinte al Academiei Romane, al Academiei de ?tiinte Tehnice din Romania, rector si profesor al Universitatii Politehnica din Bucuresti. El insusi ne spunea ca cel mai bine il caracterizeaza si cel mai drag ii este titlul de PROFESOR. Dar, inainte de toate, a fost un model pentru toti cei din jur si un reper moral si crestin al tuturor.
A avut numai cuvinte bune si i-a ajutat cum a putut mai bine pe toti: dezinteresat, cu multa dragoste parinteasca si detasare. A fost un mare iubitor de oameni si n-a stiut sa refuze pe nimeni, cu riscul de a-si sacrifica linistea, odihna, sanatatea si (prin sumare) chiar viata. În ciuda tuturor solicitarilor, din toate partile, pe care nu stia sau nu dorea sa le respinga sau cel putin sa le decline pentru a se bucura de un ragaz minimal, chipul acestui mare Om radia bunatatea interioara, reala, curata, nedisimulata, imagine a firii deschise si sincere a lui. ?i atunci cind altcineva, in situatii grele, s-ar fi pierdut cu firea, Radu Voinea gasea imediat argumente si justificari ornamentate cu exemple potrivite si sugestive, fapte din viata si experienta sa bogata, care aveau darul de a sugera solutii prin similitudine si, in ultima instanta, glumite nevinovate care nu suparau pe nimeni, dar detensionau atmosfera aparent incarcata. A fost un mare hitru, moralist si fabulist, deopotriva, pina in ultima clipa. A radiat in jurul lui numai dragoste, bunatate si grija parinteasca.
Ultimele cuvinte ale oamenilor in pragul vesniciei rezuma intotdeauna perceptia si filosofia de viata a lor. Mihai Mihaita, presedintele AGIR, prieten de-o viata si atasat profund academicianului Radu Voinea, mi-a povestit ca l-a vizitat la spital, cu doua zile inainte de a ne parasi pe veci. Dorind sa-l incurajeze si sa-i insufle incredere in viata, i-a spus ca „totul va fi bine“. ?i in spiritul sau curajos si glumet, academicianul i-a raspuns, completind, „?i la vara cald“, transformindu-se, cum numai el stia s-o faca, din incurajat in incurajator.
Atit timp cit ultimul om care l-a cunoscut va fi inca in viata, are datoria si obligatia morala de a transmite generatiilor viitoare imaginea staturii morale si de model, ca om de stiinta, a acestui mare fiu si veritabil patriot al tarii noastre. Sa-l aiba Domnul in grija vesnica acolo sus, alaturi de El.