Unul dintre pilonii culturii tehnice din Romania
Data: 16-31 mai 2010
Este un moment greu nu numai pentru noi, cei multi, care l-am cunoscut si l-am iubit pe domnul academician profesor Radu Voinea. Este un moment greu pentru intreaga comunitate universitara, academica, stiintifica din Romania. Nu am puterea sa enumar acum si aici realizarile profesorului nostru in plan stiintific si in formarea inginerilor romani. ?tiu sigur ca in anii care vor urma opera sa intreaga va iesi la lumina, se vor publica despre el carti, vor fi initiate intilniri si prezentari consacrate memoriei sale. ?i mai stiu ca o buna parte dintre noi vom participa la acest proces. Dar, in acelasi timp, este momentul in care trebuie sa spunem raspicat ca, in sens istoric, a plecat dintre noi unul dintre ultimii piloni ai culturii tehnice din Romania, unul dintre ultimii piloni ai invatamintului ingineresc de la noi. De fapt, prin opera sa spirituala, profesorul Radu Voinea a fost si va ramine un adevarat stilp al tarii. Pe oameni ca Radu Voinea se cladeste si creste o tara!
A avut o inteligenta iesita din comun, o cultura vasta, o nesfirsita putere de munca, dorinta si puterea de a invata continuu, ceea ce a si facut, pina la sfirsit. A fost un inginer reputat, care inca de la debutul carierei a lucrat pe santiere. Dar, raminind inginer, marea sa vocatie si pasiune a fost scoala. A stiut ca nimeni altul sa comunice si sa transmita cunostinte. Pentru a servi scoala a facut eforturi aproape supraomenesti pina de curind, daruind cunostintele sale nu numai la Politehnica sau la Academia Militara, ci calatorind in jurul tarii. Nu a parasit sala de curs niciodata, nici chiar atunci cind a fost conducatorul Academiei Romane. Scrisul sau ordonat si frumos, usor aplecat, inclusiv la tabla, a ramas in caietele noastre de notite si in carnetele noastre de note... O mare parte dintre noi am avut marea sansa de a il avea profesor. Interactiunea cu domnia sa a contribuit considerabil la formarea noastra intelectuala, la intelegerea si insusirea spiritului ingineresc.
Din conceptia despre scoala a izvorit enorma sa contributie generala la orientarea miscarii intelectuale a Romaniei. Aceasta contributie s-a bazat si pe talentul sau innascut de a-i influenta in bine pe cei din jur, pe stiinta sa de a lucra cu oamenii. În mod absolut natural, fara a cauta niciodata sa obtina o functie, calitatile cu care a fost daruit l-au condus catre demnitatea de Rector al Politehnicii din Bucuresti, catre cea de Rector al Universitatii Populare, catre cea de Presedinte al Academiei Romane. A lasat peste tot amprenta personalitatii sale si, prin caldura fiintei sale, o amintire de neuitat.
Traiectoriile din viata academicianului profesor Radu Voinea s-au intors mereu catre inginerie si ingineri. A fost legat strins de Asociatia Generala a Inginerilor din Romania, de la activitatile careia nu a lipsit niciodata. A condus Sectia de ?tiinte Tehnice a Academiei Romane. A daruit mai mult de zece ani din viata sa Academiei de ?tiinte Tehnice din Romania, al carei Presedinte fondator a fost.
Academia noastra de ?tiinte Tehnice sufera o pierdere incalculabila prin plecarea dintre noi a profesorului Radu Voinea. Domnia sa a facut un inalt sacrificiu acceptind sa conduca Academia in vremurile tulburi de azi. A fost omul providential, care, cu rabdarea si intelepciunea sa, prin puterea sa de intelegere si de gasire a cailor pe care trebuia mers, a stiut sa indrume Academia de ?tiinte Tehnice pentru a merge constant inainte. Sa recunoastem ca nu intotdeauna l-am sprijinit cum se cuvine in a-si indeplini misiunea, nu intotdeauna l-am inteles cum ar fi trebuit. Dar niciodata nu ne-a aratat ca s-a suparat si mereu a stiut sa ne faca sa indreptam lucrurile. Academia de ?tiinte Tehnice are de dus mai departe opera sa, ceea ce nu ne va fi usor.
Cu mare greutate, cu durere in suflet si cu ochii in lacrimi ne luam ramas bun de la profesorul Radu Voinea. Golul lasat, prin plecarea sa, in intreaga lume inginereasca si, mai mult, in toata comunitatea intelectuala din Romania, va ramine vizibil timp indelungat. Statura sa, glasul sau, privirea sa, felul sau de a fi, ne vor lipsi enorm. Oameni ca el se nasc rar si sunt greu de inlocuit. Ne vom aminti mereu de el si sa speram ca vom fi in stare sa ii multumim, incercind sa mergem pe urmele sale.
Adio, iubite domnule profesor!