Educatia – componenta esentiala a dezvoltarii durabile (I)
Data: 16-30 mai 2011
Stiinta este trasatura de unire
dintre om si natura.
(Anatole France)
In conditiile in care sondaje succesive de opinie arata ca majoritatea covarsitoare a populatiei este preocupata de directia in care evolueaza tara, apare imperios necesar sa se elaboreze strategii, programe si proiecte menite sa ofere, fie la scara macroeconomica si sociala, fie sectorial, viziuni de perspectiva, astfel incat sa reinvie speranta ca este posibila redresarea, ca nu suntem supusi fatalitatii. Remarca poate deveni cu atat mai relevanta cu cat vizeaza domeniile fundamentale pentru progresul natiunii noastre. Este incontestabil ca un asemenea domeniu il constituie educatia, prin tot ceea ce presupune aceasta sub aspect conceptual, institutional si operational.
Documentul programatic al Uniunii Europene
Daca vom cerceta trecutul mai indepartat sau mai apropiat vom observa lesne ca au existat demersuri notabile care ne ajuta sa abordam tema educatiei dintr-o larga perspectiva, nu numai istorica, ci si prin prisma solutiilor concrete. De aceea, consider ca este util sa reamintesc cititorilor – intre multe alte exemple – ca dispunem de un document de prima importanta, respectiv Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei. Orizonturi 2013 – 2020 – 2030, care contine un capitol consistent consacrat educatiei si formarii profesionale.
Se cuvine sa mentionez, in vederea relevarii importantei respectivei Strategii, ca avem de-a face cu o lucrare elaborata pe baza unor principii si metodologii a caror valabilitate a fost confirmata in timp de experiente nationale si internationale. La elaborarea Strategiei – devenita act oficial prin Hotararea Guvernului Romaniei din 12 noiembrie 2008 – au participat foarte multi „actori“ ai vietii publice din tara noastra, autoritati centrale si locale, partide politice, cercuri de afaceri, partenerii sociali, asociatii profesionale, comunitatea stiintifica academica si universitara, alte componente ale societatii civile. In vederea elaborarii Strategiei s-a constituit Consiliul National de Dezbatere Publica, for deliberativ care s-a intrunit lunar pentru a exprima versiunile succesive ale acestui document. La tot acest laborios proces am luat parte ca reprezentant al AGIR si ASTR, asa ca pot aborda „din interior“ o serie de aspecte de cel mai larg interes.
Rezulta din aceste precizari ca dispunem de o contributie majora la clarificarea unor aspecte fundamentale ale evolutiei tarii, inclusiv in sfera educatiei si formarii profesionale, a carei ignorare inseamna, practic, o imensa pierdere a gandirii creative autohtone. O astfel de realizare stiintifica se cere fructificata in continuare, nu uitata in sertarele institutiilor publice. Drept argument pentru luarea ei in considerare – si in conditiile actuale – stau, in domeniul care ne intereseaza aici, insesi prevederile Strategiei. Se cuvine, deci, sa renuntam la practica paguboasa de a relua mereu lucrurile de la inceput, mai ales cu fiecare nou ciclu electoral. Irosirea unui imens „capital de gandire“ reprezinta un lux prea mare in conditiile in care ne confruntam cu o criza prelunginta, inclusiv in domeniul educatiei si formarii profesionale.
In consecinta, consider ca dezbaterea pe aceasta tema este un castig daca vom rememora elementele esentiale din textul Strategiei Nationale de Dezvoltare Durabila, adoptata in urma cu peste doi ani.
Incununarea unui remarcabil efort creator
Este intru totul intemeiata metodologia Strategiei, centrata pe orientarile fundamentale ale Uniunii Europene in domeniul educatiei si formarii profesionale ca parte integranta, organica, a intregului proces de dezvoltare durabila. Astfel, in 2008, cand s-a elaborat acest document, la baza lui au fost puse Strategia de la Lisabona, Orientarile Strategice Comunitare privind Coeziunea, comunicarea Comisiei Europene privind Societatea Informationala, programul de lucru Educatia si formarea profesionala – orizont 2010 si programul de actiune integrat in domeniul Invatarii pe tot parcursul vietii 2007 – 2013, precum si prevederile Declaratiei de la Bologna din 1999, Obiectivele Mileniului, stabilite in anul 2000, ale Deceniului ONU „Educatie pentru o Dezvoltare Durabila“ 2005 – 2014 si ale Strategiei pe aceasta tema convenite in 2005, la Vilnius, sub egida Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE).
Insasi aceasta enumerare are darul de a oferi, odata cu o bogata informatie, si repere esentiale ale domeniului de care ne ocupam. La nivel national, n-am avut de-a face cu „un loc gol“, date fiind o serie de documente in tema in randul carora prezinta cea mai mare importanta Programul Operational Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane“ 2007 – 2013, aprobat in noiembrie 2007, care are drept obiective si modalitati de actiune Cadrul Strategic National de Referinta 2007 – 2010, care stabileste sapte axe prioritare de actiune, dintre care cel putin trei au relevanta directa asupra evolutiei viitoare a sistemului national de educatie si formare profesionala. Programul National de Reforma pentru Agenda Lisabona 2007 – 2010 constituie, de asemenea, un document strategic de referinta care include dezvoltarea educatiei si formarii profesionale printre masurile prioritare. In anul 2007, Romania a elaborat Strategia Educatiei pentru Dezvoltare Durabila, pe baza recomandarilor Strategiei UNECE, care detaliaza obiectivele si directiile de actiune specifice in acest domeniu.
Procesul a continuat la nivel national prin Raportul Comisiei Prezidentiale, insarcinata sa elaboreze un document pertinent privind educatia si cercetarea, tot intr-o viziune strategica. Liniile directoare ale acestui Raport, consemnate in Pactul National pentru Educatie, si-au gasit, in buna masura, reflectarea in recenta Lege a Educatiei Nationale.
De asemenea, in plan comunitar, in perioada care a trecut de la elaborarea Strategiei de Dezvoltare Durabila a intervenit un eveniment de prima importanta, si anume adoptarea de catre sefii de stat si de guvern din tarile membre UE a Strategiei Europa 2020. Este cat se poate de concludent faptul ca prima din cele trei mari formule de crestere economica acceptate de Consiliul European se refera la „cresterea economica inteligenta“, a carei detaliere include consolidarea cunoasterii, inovatia, educatia. Este confirmarea cea mai puternica a faptului ca, la nivelul Uniunii Europene, educatia este considerata drept factor fundamental de crestere economica.
„Motorul “ dezvoltarii durabile: capitalul uman
Trecand la prezentarea si interepretarea obiectivelor din Strategia de Dezvoltare Durabila, retinem ca la orizontul anului 2013 obiectivul national consta in dezvoltarea capitalului uman si cresterea competitivitatii prin corelarea educatiei si invatarii permanente cu piata muncii si asigurarea oportunitatii sporite pentru participarea viitoare pe o piata a muncii moderna, flexibila si incluziva.
Retinem ca, in acest fel, se urmareste calificarea si recalificarea, potrivit noilor exigente ale pietei nationale a muncii si cerintelor de competitivitate in piata unica a UE, a unui numar de 1,65 milioane persoane, echivalent cu 18% din totalul populatiei ocupate in 2006. Tinand seama de rezultatele nesatisfacatoare obtinute in perioada 2000 – 2006, se porneste de la constatarea ca unele tinte stabilite prin Strategia de la Lisabona (o rata medie de 70% de ocupare a populatiei in varsta de 15 – 64 ani; reducerea ratei de parasire timpurie a scolii sub 10%; sporirea la 85% a populatiei in varsta de 15 – 64 ani care a absolvit cel putin invatamantul secundar superior) nu au putut fi atinse pana in anul 2010, in cazul Romaniei necesitand o reesalonare realista, adaptata la conditiile specifice existente. Va fi nevoie de eforturi sustinute chiar si pentru atingerea tintei asumate in cadrul Obiectivelor Mileniului, astfel ca, pana in 2012, copiii din mediul rural sa finalizeze ciclul complet de invatamant primar si gimnazial in proportie de cel putin 95%. In aceste conditii, accentul principal al ansamblului de politici si actiuni care se vor realiza pana in anul 2013 se va pune pe mentinerea si accelerarea tendintelor deja conturate pentru recuperarea decalajelor fata de nivelul actual de performanta al celorlalte state membre ale UE. Pentru garantarea accesului la educatie si la formarea profesionala de calitate, precum si pentru asigurarea continua a calitatii educatiei se vor indeplini obiectivele specifice stabilite prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane:
? imbunatatirea sistemului de asigurare a calitatii in invatamantul prescolar, primar si secundar si formarea profesionala initiala prin sustinerea unitatilor de invatamant preuniversitar in vederea perfectionarii managementului si capacitatii de furnizare a calificarilor relevante pe piata muncii;
? ameliorarea sistemului de asigurare a calitatii in invatamantul superior prin sustinerea universitatilor in vederea imbunatatirii managementului si a capacitatii de furnizare a calificarilor relevante.
Cum este firesc, realizarea acestor obiective este conditionata de imbunatatirea calificarii profesorilor, formatorilor si altor categorii de personal prin sprijinirea formarii initiale si continue a acestora. De aici decurg o serie de comandamente, dintre care urmatoarele prezinta o importanta deosebita:
– Largirea cadrului de stimulare a invatarii permanente prin sprijinirea furnizorilor de formare, in vederea dezvoltarii sistemului de asigurare si management al calitatii;
– Sprijinirea obtinerii de cunostinte si competente superioare de catre tinerii cercetatori, prin extinderea oportunitatilor pentru studii doctorale si post-doctorale.
Pentru a asigura accesul si participarea la educatie si formare profesionala initiala de calitate, actiunile se vor concentra, intr-o prima etapa, asupra descentralizarii, sprijinirii scolilor in vederea implementarii sistemului de management al calitatii, crearii unei „culturi a calitatii“ si accesului egal la educatie. Va avea loc reformarea in profunzime, pe baza Strategiei Nationale privind Educatia Timpurie, si extinderea retelei de unitati a invatamantului timpuriu (prescolar), asigurarea masurilor specifice de suport educational pentru grupurile dezavantajate, precum si continuarea programelor de tip A doua sansa, asigurarea unui management performant in unitatile de invatamant preuniversitar, largirea ariei de acoperire a transportului scolar si intarirea colaborarii cu autoritatile locale pe baza unor responsabilitati bine definite. Se va asigura echiparea unitatilor de invatamant cu conditii de invatare care permit tratamentul didactic personalizat al elevilor cu cerinte educationale speciale.
Calitatea actului educational
Strategia acorda un spatiu amplu modalitatilor de imbunatatire a calitatii actului educational, punand accentul pe metodologii specifice de evaluare, de stimulare a participarii, de monitorizare a absenteismului si a absolvirii, precum si de pregatire a expertilor in evaluare si in acreditare, prin sprijinirea furnizorilor de servicii educationale si de formare profesionala initiala pentru implementarea noilor instrumente, alinierea acestora la noile standarde si formarea adecvata a personalului din grupurile tinta (directorii de scoli, inspectorii, decidentii, personalul implicat in formularea de politici educationale si cadrele didactice).
Nu este cazul sa intram in detalii, deoarece, asa cum am mai subliniat, o parte considerabila a elementelor de ordin metodologic se afla incorporata in noua Lege a Educatiei Nationale. Se impune, insa, a sublinia locul important rezervat serviciilor de orientare si consiliere, atat pentru elevi, cat si pentru parintii sau familiile acestora, servicii care se vor concentra cu precadere asupra zonelor rurale, asupra comunitatii rome, precum si a altor grupuri dezavantajate.
Pentru promovarea culturii antreprenoriale prin educatie se vor introduce, in continuare, cursurile cu caracter aplicativ, inclusiv activitati extracurriculare, pentru dobandirea unor deprinderi si abilitati utile in vederea insertiei sociale si pe piata muncii. Proiectele urmaresc sporirea atractivitatii carierei didactice prin imbunatatirea sistemelor de recrutare si de mentinere in domeniul invatamantului a celor mai buni absolventi de universitate, accesul cadrelor didactice la programele de licenta si masterat, inclusiv cele de masterat pedagogic si interdisciplinar, dezvoltarea de noi profesii si calificari in educatie: dezvoltator educational („learning developer“), auditor pentru calitate, asistent educational pentru copiii cu cerinte educationale speciale etc.
Sunt exigente care, din pacate, nu sunt respectate din varii motive, nu in ultimul rand, din cauza unor vicii de sistem pe care nici recentele reglementari nu reusesc sa le contracareze in mod eficient. Este unul din punctele cele mai slabe ale activitatii din sfera educatiei asupra carora se cuvine sa se insiste, intrucat avem de-a face cu o evidenta conditionare a rezultatelor de masurile care se vor adopta in spiritul prevederilor din Strategie.
Referindu-ne, in continuare, la invatamantul universitar si postuniversitar, observam, inainte de toate, preocuparea deosebita pentru asigurarea unei calitati a procesului instructiv-educativ la nivelul exigentelor secolului XXI. Retinem, in special, o serie de prevederi concrete, cu obiective cuantificabile, cum ar fi cele prin care se stabileste ca ponderea universitatilor care vor primi acreditarea prin prisma noilor standarde de asigurare a calitatii sa ajunga, in 2015, la 90%. Potrivit recomandarilor formulate in cadrul dezbaterilor publice asupra Strategiei, in vederea depasirii rezistentei la schimbare a unor structuri osificate, se preconizeaza atragerea in operatiunile de audit, evaluare si certificare, conform standardelor de calitate recunoscute international pentru invatamantul superior, a expertizei oferite de specialisti independenti din tara si din strainatate in sistemul „evaluare colegiala“.
Totodata, cresterea relevantei invatamantului superior pentru piata muncii reclama ajustarea programelor existente sau elaborarea, dupa caz, a unor noi programe de licenta si masterat.
Educatia permanenta, o necesitate
Desigur, toate aceste prevederi se cer concretizate, in functie de experienta acumulata intre timp si, mai ales, de „calendarul“ aplicarii, in conditiile tarii noastre, a Strategiei Europa 2020. Este contextul in care se pun, in termeni noi, elementele componente ale principiului educatiei permanente prin invatarea pe tot parcursul vietii, ceea ce reprezinta pentru Romania o directie de actiune prioritara, data fiind serioasa ramanere in urma in privinta participarii la diferite forme de calificare, recalificare, specializare sau perfectionare profesionala (de peste 5 ori sub media UE), ca si de dezvoltare sociala si personala. Este de prisos sa mai subliniem ca preocuparile in acest domeniu sunt esentiale pentru dezvoltarea personala, civica si sociala, precum si din perspectiva sanselor de obtinere a unui loc de munca mai bine remunerat prin valorificarea rezultatelor invatarii dobandite, de la educatia timpurie pana la studiile post-universitare si alte forme de educatie a adultilor, in contexte formale (oficializate), nonformale sau informale. Ratiunea dezvoltarii si diversificarii acestor forme de educatie si formare profesionala se leaga de cresterea relevantei competentelor astfel obtinute de catre participanti pe piata muncii.
Se impune a constata ca programele si formele de educatie permanenta trebuie sa se adreseze tuturor grupelor de varsta si nivelurilor de calificare. Ele au, insa, o importanta speciala in cazul tinerilor, indeosebi al celor care au abandonat scoala inainte de finalizarea cursurilor (rata somajului la aceasta categorie fiind, in 2008, de 3,5 ori mai mare decat somajul general), al persoanelor varstnice apte de munca, al populatiilor defavorizate sau al altor grupuri vulnerabile. Amploarea fenomenelor constatate in Romania, ca si experienta pozitiva dobandita in alte tari ale UE, reclama o abordare coerenta la nivel national, corelata intersectorial si realizata in cooperare cu partenerii sociali.
Dupa aceasta enumerare, din care am eliminat o serie de date concrete care vizau situatia de la inceputul anilor 2000, intrucat ele nu mai sunt valabile in momentul de fata, se impune a formula o concluzie la elementele prezentate. Aceasta vizeaza elementul integrator al ansamblului de cunostinte, aptitudini si deprinderi necesare existentei si performantei personale si socio-culturale in lumea moderna, iar acest element consta – incontestabil – in principiile si obiectivele dezvoltarii durabile. Educatia pentru dezvoltare durabila urmeaza sa fie integrata transversal in toate programele de pregatire, proiectate si organizate prin campuri disciplinare sau module, de la stiintele naturii – la practicile responsabile ale civismului, de la sustenabilitatea productiei si consumului in raport cu resursele – la insusirea principiilor diversitatii culturale, ale bunei guvernari si ale statului de drept. De asemenea, abordarea educationala a dezvoltarii durabile traverseaza paradigma institutionalizarii si oficializarii, ca si pe cea a educatiei informale si nonformale. In context, se cere a preciza ca educatia pentru dezvoltare durabila necesita cooperare si parteneriat intre multipli factori de decizie: autoritatile centrale si locale, sectorul educational si cel stiintific, sectorul sanatatii, sectorul privat, industria, transportul si agricultura, comertul, sindicatele, mass-media, organizatiile nonguvernamentale, in special cele profesionale, comunitatea locala, cetatenii si organizatiile internationale. Strategia releva ca educatia pentru dezvoltare durabila nu trebuie sa se rezume la un punct de vedere ecologist. Ea se dezvolta ca un concept larg si cuprinzator, reunind aspecte interconectate referitoare la mediu, ca si la problemele economice si sociale. Raportarea la gama extinsa si diversificata de teme care se asociaza principiilor dezvoltarii durabile necesita o abordare inter- si trans-disciplinara in formule educationale integrate, cross-curriculare si complementare, care tin seama totodata de specificitatea conditiilor locale, nationale si regionale, ca si de contextul global. Sistemul de educatie si formare profesionala va valorifica participarea proactiva si va promova voluntariatul ca expresie a spiritului civic dobandit cu sprijinul scolii.
Pasi spre atingerea nivelului mediu de performanta al UE
Un capitol distinct in structura Strategiei Nationale il constituie cel care vizeaza obiectivul national la orizontul anului 2020. Desi acest obiectiv nu este corelat integral cu Strategia Europa 2020, il mentionam aici pentru ca, in ceea ce are el esential, se integreaza firesc in conceptul comunitar aferent. Este vorba despre atingerea nivelului mediu de performanta al UE in domeniul educatiei si formarii profesionale, cu exceptia serviciilor in mediul rural si pentru grupurile dezavantajate, unde tintele sunt cele ale UE pentru anul 2010.
Strategia Nationala mentioneaza ca pentru acest orizont de timp se vor avea in vedere, sub rezerva elaborarilor si fundamentarii ulterioare, urmatoarele directii strategice de actiune:
- Restructurarea ciclurilor de invatamant pe baza profilului de formare specific si redefinirea programelor de pregatire in functie de nivelurile de referinta agreate pentru Cadrul National al Calificarilor, astfel incat sa fie asigurate transparenta sistemului care sprijina invatarea permanenta, precum si mobilitatea ocupationala. Operatiunile de restructurare trebuie sa duca la asigurarea accesului si la imbunatatirea substantiala a calitatii ofertei de pregatire prin dobandirea de competente care sa sustina dezvoltarea personala, competitivitatea si dezvoltarea durabila;
- Dezvoltarea capacitatii si inovatiei institutionale, avand la baza managementul cunoasterii si crearea retelelor de cooperare care sa includa parteneriatele public-private, in conditiile descentralizarii sistemului de invatamant si ale autonomiei universitare;
- Profesionalizarea managementului educational si scolar prin formarea resurselor umane pentru conducere eficienta, pentru promovarea atitudinilor participative, proactive si anticipative, si prin dezvoltarea competentelor specifice, acordand aceeasi prioritate celor sociale si personale;
- Deschiderea sistemului formal de educatie prin recunoasterea achizitiilor de invatare dobandite in contexte nonformale sau informale (neoficializate). Este de asteptat ca, pana in 2020, sa existe acces real la centre de validare a competentelor dobandite in asemenea contexte, promovand astfel importanta acordata experientei de viata si munca si relevanta ofertei educationale, atat pentru aspiratiile celor care invata, cat si pentru nevoile de dezvoltare economica si sociala;
? Dezvoltarea bazei institutionale si logistice a sistemului educational national, inclusiv in ceea ce priveste educatia fizica si activitatile sportive si recreative, paralel cu diversificarea ofertei educationale nonformale si informale. Cuprinderea in sisteme de invatare permanenta, recalificare sau reciclare profesionala se va ridica la minimum 15% din grupa de varsta 25 – 64 ani;
- Cresterea calitatii procesului de formare a personalului didactic si de conducere din invatamant prin sisteme flexibile, pentru innoirea bagajului de cunostinte, punandu-se accentul pe promovarea comportamentelor de tip „practician reflexiv”, capabil sa transmita abordari interdisciplinare in sustinerea dobandirii rezultatelor invatarii, in special a celor derivate din exigentele socio-culturale, economice si ambientale ale dezvoltarii durabile;
- Accentuarea pregatirii tinerilor pentru instruire permanenta, pentru a dobandi inteligenta socio-emotionala si capacitatea de a se adapta competitiv pe piata muncii din Uniunea Europeana.
In numarul viitor vom prezenta celelalte directii strategice de actiune continute in Strategia Nationala.
N.R.: Subtitlurile apartin redactiei