„Cele doua fete ale aceleiasi medalii: ingineria si economia“ Convorbire cu prof. univ. dr. ing. Cezar Mereuta, presedintele Centrului Roman de Modelare Economica (CERME)
Data: 16-30 mai 2011
Teodor Brates: Inainte de toate, ingaduiti-ne sa va felicitam si sa va adresam cele mai bune urari cu prilejul implinirii varstei de 75 de ani...
Cezar Mereuta: ... va multumesc, la randul meu, cu multa cordialitate.
T.B.: Dvs. sunteti binecunoscut intr-o dubla ipostaza, cea a profesiei de baza, de inginer, si cea de cercetator in cele mai intime domenii ale economiei. Cum vedeti, dintr-o perspectiva mai larga, sa zicem la nivel macro, legatura dintre cele doua sfere de preocupari?
C.M.: As spune, intr-o formula sintetica: ingineria si economia reprezinta cele doua fete ale aceleiasi medalii. Intr-o formula ceva mai desfasurata, as releva, mai intai, interferenta celor doua domenii, si, apoi, date fiind cerintele la nivel macro, asa cum ati spus, necesitatea unei colaborari stranse, poate chiar institutionalizate, intre Asociatia Generala a Inginerilor din Romania si Asociatia Generala a Economistilor din Romania.
T.B.: Este vorba aici despre o veritabila traditie care, fireste, poate fi continuata intr-o maniera tot mai eficienta.
C.M.: Asa este, premise favorabile exista, intrucat atat AGIR, cat si AGER isi concentreaza – si in prezent – investigatiile cu caracter stiintific in vederea identificarii celor mai bune cai de actiune pentru rezolvarea marilor probleme care confrunta economia romaneasca, in context national, regional, comunitar si mondial.
T.B.: Pentru ca ati pomenit notiunea de „investigatie“, mi se pare util sa subliniez ca experienta dvs. personala in productie, in cercetarea aplicativa v-a permis sa depasiti una dintre cele mai puternice bariere intre cercetare si economia reala. Uneori, investigatiile sufera de prea mult „practicism“, alteori de prea multa „teoretizare“.
C.M.: Excesele nu sunt bune in nicio situatie. Incontestabil este, insa, faptul ca experienta la care v-ati referit este, cel putin din unghiul meu de vedere, de neinlocuit, daca se doreste cu adevarat sa se desfasoare o activitate de cercetare stiintifica.
T.B.: Aceasta remarca ne ajuta sa intram in miezul subiectului pe care vi-l propunem, si anume investigatia pe care ati initiat-o si o coordonati de peste un deceniu si jumatate in ceea ce priveste sistemul de companii in tara noastra. Evenimentul care a marcat si aniversarea dvs., respectiv aparitia volumului „Zece ani in zece topuri“, lansat cu prilejul Galei organizate de Finmedia si Raiffeisen Bank, ma determina sa va solicit un raspuns transant: ce schimbari esentiale ati constatat in evolutia sistemului de companii?
C.M.: Tocmai aceasta am facut, sa identificam, in „Top 100“, schimbarile esentiale la care va referiti. Sunt multe de spus, insa, din considerente publicistice – ca sa spun asa – ne vom ocupa doar de trei. Prima vizeaza faptul ca „Top 100“ permite sa se verifice profitabilitatea generala, adica profitabilitatea la scara intregului sistem de companii din Romania. Este un sistem care include circa 450 000 de companii. Pe scurt: circa 80% din variatiile de profitabilitate din sistem sunt incluse in „Top 100“. In aceasta privinta sunt multe de spus. O analiza mai atenta arata perioadele distincte din unghiul de vedere al profitabilitatii, care a urmat aproape simetric urcusurile si caderile din intreaga economie.
T.B.: Sigur, profitabilitatea reprezinta elementul central. Dar mutatiile din aceasta sfera, ca si altele, nu mai putin importante, sunt legate tot de elemente de ordin structural. Care ar fi acestea, bineinteles din perspectiva investigatiei la care ne referim aici?
C.M.: O mare importanta are, cum este normal, structura proprietatii. Aici semnalez formidabila dinamica – sa stiti, imi masor bine cuvintele – a intrarii pe piata romaneasca a marilor companii multinationale. Adica, avem de-a face cu vectorii globalizarii. Din aceasta perspectiva, Romania s-a integrat in procesele globalizarii. Pe seama cui? Pe seama scaderii foarte puternice a ponderii capitalului autohton.
T.B.: Si aceasta, in conditiile in care valoarea totala a capitalului autohton a crescut. Dumneavoastra v-ati referit doar la pondere...
C.M.: Asa este. Ma refer numai la pondere. In anul 2000 existau 24 de companii multinationale semnificative (cum le numim noi) in „Top“, cu o pondere in cifra de afaceri pe total de 20,7%. In 2009, se ajunge la 58 de companii din aceasta categorie in „Top 100“, cu o pondere de 72,4% din totalul cifrei de afaceri. Este extrem de important de subliniat si faptul ca marile companii multinationale sunt situate la varful „Top-ului“, domina prima treime a respectivului „Top“. Adica, din primele 25 de companii, 20 sunt multinationale semnificative.
T.B.: Asta ca sa stim „cum stam“. Fara luarea in considerare a respectivului fapt – imi permit sa observ – orice discutie despre starea actuala si perspectivele economiei romanesti devine inutila, daca nu chiar contraproductiva.
C.M.: Va impartasesc punctul de vedere. Tocmai de aceea am tinut sa prezint – fie si numai la nivel enuntiativ – acest element esential.
T.B.: Acesta ar putea fi sintetizat prin modelul de dezvoltare economica.
C.M.: In ceea ce ma priveste, consider ca modelul acesta, concentrat aproape exclusiv pe consum din import, nu este viabil. Analizele noastre au aratat ca, in ultimii 10 ani, ponderea industriei prelucratoare, ca numar de entitati si ca pondere in cifra de afaceri in „Top 100“, a scazut continuu. Ca numar, a scazut de la 41 la 22, iar ca pondere in cifra de afaceri de la 28% la 23%. In schimb, s-a dezvoltat exploziv comertul. In comert se afla marii vectori de import. Aici se afla marii importatori de masini, de electrotehnice si electronice, ca si de alte elemente de consum. In 2006 a avut loc schimbarea. Dupa ce ponderile industriei prelucratoare si comertului se egaleaza, comertul a ajuns apoi majoritar atat numeric, cat si ca cifra de afaceri. Elementul cel mai relevant al legaturii micro-macro il constituie cresterea ponderii comertului si gradul de acoperire a importurilor cu exporturile. Acest grad a fost de 72% in 2000 si a coborat la 58,9% in 2008.
T.B.: A fost, daca nu ma insel, cel mai redus grad de acoperire a importurilor cu exporturile din Uniunea Europeana.
C.M.: Nu va inselati. Asa a fost, din pacate. Trei tari care aveau un grad mai redus de acoperire, Grecia, Cipru si Malta, si-au compensat dezavantajul prin turism, astfel incat au ajuns sa depaseasca cele 58,9 procente in cazul nostru. Semnalul pe care il transmitem este extrem de important: niciodata Romania nu mai trebuie sa ajunga la situatia la care m-am referit.
T.B.: Nu putem, totusi, face abstractie de faptul ca, in ultimul timp, ritmul de crestere a exportului este mai inalt decat dinamica importului.
C.M.: Nu fac abstractie, insa trebuie sa spunem deschis ca exportul nostru are cateva vulnerabilitati majore. Cea mai mare dintre acestea este gradul de concentrare. 100 de companii acopera jumatate din exportul Romaniei. In aceste 100 de companii, doar 3 – 4 au cea mai mare pondere: Dacia, Nokia, Mittal – Galati si Petrom. Imaginati-va situatia, desigur de nedorit, ca Nokia, de exemplu, sa faca exact ce a facut la Bochum...
T.B.: Si-a diminuat, totusi, activitatea de cercetare de la noi...
C.M.: Vedeti ce se poate intampla... Nici nu vreau sa ma gandesc ca Renault ar decide sa se transfere cu productia de la Dacia, fie si numai partial, in alta parte.
T.B.: Inteleg ca dumneavoastra pledati pentru alternative prin care sa se poata contracara eventuale decizii de felul celor amintite aici.
C.M.: Da, pentru asa ceva pledez. Nu putem sta, fara mari riscuri, cu exportul concentrat in modul actual.
T.B.: Dar mai este un aspect care „tine“ de concentrare. Ma refer la ponderea celor care efectueaza operatiuni de export in totalul companiilor.
C.M.: Aceasta este, incontestabil, o alta vulnerabilitate. Din peste 400 000 de companii active, doar 30 000 fac export. In aceasta ordine de idei, nu pot sa nu amintesc faptul ca, de peste 10 ani, mediul de afaceri solicita Parlamentului Legea holdingului, care ar concentra capitalul autohton astfel incat sa-i creasca sensibil capacitatea de negociere pe pietele externe. Numai in acest fel se pot afirma branduri importante. Pe unele din trecut le-am pierdut.
T.B.: Putem considera ca ati prezentat, prin datele de pana acum, principalele trei concluzii din investigatia „Top 100“?
C.M.: Da, in linii generale.
T.B.: Pentru partea concluziva a convorbirii noastre, va propun sa staruim, din nou, asupra modelului de dezvoltare, deoarece aici identificam lesne si preocupari majore ale inginerilor.
C.M.: In orice caz, modelul de consum, prin import, care a dus la un nivel de trai peste posibilitatile reale ale Romaniei, nu indreptateste, in niciun fel, o reintoarcere la el. Evident ca Romania se va dezvolta impreuna cu companiile multinationale semnificative. Dar trebuie sa fim atenti la cateva aspecte. Am in vedere comportamentul sistemului bancar, al consumatorilor, crearea de alternative pentru patrunderea diverselor companii multinationale (cum ar fi, in industria auto, Ford), fructificarea unor delocalizari gen Nokia, dezvoltarea – prin capital autohton concentrat – in special a agriculturii, inclusiv procesul de prelucrare a produselor. Daca vom avea inteligenta necesara, punand accentul pe astfel de elemente, modelul de dezvoltare va deveni dezirabil. Se va spune: consumul este motorul. Nu. Exista aici o nuanta esentiala: si consumul este motorul. Motoarele dezvoltarii sunt investitiile, exportul, la care se adauga consumul. Toate cele trei trebuie echilibrate.
T.B.: In aceasta ordine de idei, se cuvine spus direct, fara echivoc: noi avem structuri dezechilibrate. Ele sunt principalele noastre vulnerabilitati.
C.M.: De aceea, consider ca, de fapt, demersurile, nu numai la noi, se cer indreptate spre reechilibrare. Multa lume vorbeste despre „modele“, dar prea putini se refera la tarile BRIC, la China, in special. Sa nu ramanem, nici in aceasta privinta, in urma tarilor care au inteles ce inseamna respectivele „modele“, inclusiv in ceea ce priveste atragerea capitalului chinez. Este tara cu cea mai mare rezerva de dolari din lume. Trebuie, deci, sa avem in vedere toate „modelele“ care prezinta interes pentru noi. Prin urmare, chiar daca ne rezumam la viziunea specifica proceselor de modelare, de care se ocupa Centrul nostru, analizele se cer desfasurate pe o arie larga, fara prejudecati, ci exclusiv dintr-o perspectiva stiintifica.
T.B.: Ceea ce reprezinta o concluzie esentiala.
C.M.: Dumneavoastra ati spus-o. Nu va contrazic.