Spiritul academic, „izvor pentru limba si stiinta“
Data: 16-31 mai 2013
Zi de zi suntem confruntati cu numeroase „atentate“ la adresa limbii noastre romane. Nu numai oamenii de stiinta, ci si simplii cetateni au datoria - pe care nu ezit sa o numesc sacra - de a apara, cu toate mijloacele, patrimoniul nostru lingvistic, temelie a existentei nationale. Am ales pentru titlul acestor notatii sintagma folosita de Regele Carol I cu prilejul infiintarii Academiei Romane, for al natiunii considerat „izvor pentru limba si stiinta“. Suveranul care a facut atat de mult pentru modernizarea Romaniei considera ca primul obiectiv al activitatii academice din toate domeniile este acela „de a lua sub paza sa aceasta limba veche pe care poporul o intelege si o pretuieste“.
Chiar daca noi, membrii Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, la fel si membrii Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania, avem alte specializari decat cele lingvistice, avem datoria de a manifesta respect fata de limba romana, respect care implica si o atitudine activa in apararea ei de toate agresiunile la care este supusa. Bineinteles, totul incepe (si trebuie sa inceapa) cu exigenta fata de modul in care fiecare ne exprimam in limba noastra stramoseasca.
Se spune ca suntem ce si cum vorbim.
Asa cum remarcam mai sus, a vorbi corect romaneste este o dovada de respect fata de natie si tara. Ce se intampla azi cu limba romana constituie, in mult prea numeroase cazuri, o indepartare de valorile nationale, un act de deculturalizare, un populism agresiv.
Sa fie vorba despre un analfabetism de tip nou? Analfabetii traditionali erau cei fara posibilitati materiale, pe care parintii nu-i lasau la scoala. In societatea de azi, problema de o deosebita gravitate o constituie neo-analfabetismul celor care se cred scoliti. Neo-analfabetismul este o forma agresiva de pseudocultura. Neo-analfabetii trecuti prin scoala - numai ei stiu cum - sunt prezenti peste tot, au opinii, dau lectii si ocupa functii inalte. Au o aroganta necunoscuta incultilor de odinioara si fac parada de ea. Ii auzim frecvent laudandu-se ca nu au citit nicio carte.
Copiii simt tot mai rar dorinta de a merge la scoala, de a fi performanti, cand vad ca cele mai spectaculoase cariere le au neo-analfabetii, deveniti - din pacate - modele: sociale, profesionale, lingvistice, publice sau familiale, ceea ce reprezinta o forma multipla de deculturalizare. Din aceasta cauza, societatea se afla in cea mai mare primejdie din istoria ei.
Asa s-a ajuns sa se spuna „almanahe“ sau „succesuri“, ceea ce inseamna ca altele sunt interesele; de Romania nu le pasa. A vorbi corect romaneste este o dovada de respect fata de tine insuti si fata de cei de langa tine. Vorbitul incorect e contagios. In primul rand, se „imbolnavesc“ cei cu imunitate scazuta, cei cu nivelul de cultura precar. La ei, virusii prind imediat. Formularile aberante pe care le aud la televizor le preiau ca bune.
Frecvente sunt, intre multe altele, asemenea formulari precum „fan Boerescu“ in loc de fanul lui Boerescu sau „director scoala“ in loc de directorul scolii. Publicul crede ca este corect, iar exprimarea gresita se instaleaza comod in limba.
Se mai constata si inflatia de „pe“, „discutii pe un anumit subiect“ in loc de discutii despre un anumit subiect sau „corespondent acreditat pe Guvern“ in loc de corespondent acreditat la Guvern.
La fel si forma de acuzativ a lui „care“, unde dispare „pe“ folosit inutil la forma genitivului, asa cum vorbesc unii politicieni invitati la talk show-uri.
Semidoctii considera ca exprimarea mai eleganta este sa zici „ca si“; „eu, ca si beneficiar“ in loc de eu, ca beneficiar. Folosit pentru a evita o cacofonie, „si“- ul a ajuns sa fie utilizat chiar atunci cand nu este cazul. Probabil ca unii simt „ceva“ cacofonie cand vorbesc in calitatea lor de oameni suspusi .
O forma prin care multi au impresia ca vorbesc elegant este evitarea expresiei „a manca“ si o inlocuiesc cu „a servi“, fara sa tina seama ca servitul este treaba chelnerilor.
Tot asa, cei carora nu le place romanescul „loc“ il inlocuiesc cu „locatie“.
Din pacate, nu numai cei cu o educatie slaba sunt expusi riscurilor de imbolnavire, ci si ceilalti, pentru ca virusii limbii sunt extrem de periculosi.
Este ingrijorator faptul ca, in ultimul timp, asistam destul de des la exprimari de acest fel ale unor universitari, gazetari, precum si ale altor persoane care considera ca fac parte din randurile intelectualilor.
Si in textele scrise se regasesc astfel de exprimari, alaturi de nerespectarea regulilor de scriere aprobate de Academia Romana.
Ar fi de dorit o reactie pe masura a Academiei Romane, a altor institutii si organizatii care au in grija pastrarea si folosirea corecta a limbii romane.
„Ce patrie minunata este aceasta limba!“
Se pune intrebarea indreptatita: Cand va inceta masacrarea ei?