DIN ISTORIA INGINERIEI ROMÂNESTI
Data: 1-15 iunie 2006
(Urmare din numarul trecut)
Ingineria, fiind o stiinta multidimensionala, cere organizarea unor cercetari si activitati interdisciplinare, care sa cuprinda toate aspectele necesare elaborarii si punerii în opera a marilor proiecte de infrastructura, industriale, sociale sau de orice natura, în care creatia stiintifica si cunostintele sa se îmbine cu inovatia tehnica si conceptia tehnologica, obtinând în acest mod lucrari de mare utilitate si eficienta economica.
„Ingineria este o mare profesie. Este fascinatia de a vedea cum o plasmuire a imaginatiei se transforma cu ajutorul stiintei într-un plan pe hârtie, ca apoi sa se materializeze în piatra, metal sau energie. Ca apoi sa creeze locuri de munca si locuinte pentru oameni. Ca apoi sa duca la cresterea standardului de viata si la sporirea confortului. Acesta este înaltul privilegiu al inginerului“ – spunea Herbert Clarck Hoover, fost presedinte al SUA (1929-1933). Tot dânsul spunea: „Marea responsabilitate a inginerului în comparatie cu cei de alta profesie, este ca operele lui se afla sub vazul tuturor. Actiunile lui se concretizeaza, pas cu pas, în material palpabil. El nu-si poate îngropa greselile, ca medicul. El nu le poate face nevazute si nu poate da vina pe judecator, ca avocatul. El nu-si ascunde erorile cu pomi si iedera, ca arhitectul. El nu poate, ca politicianul, sa-si ascunda lipsurile dând vina pe opozitie, sperând ca oamenii vor uita. Inginerul, pur si simplu, nu poate nega ca el a gresit. Daca lucrarea nu este buna, e condamnat.“
Rolul inginerului la noi în tara înainte de anul 1989 a fost real în întreaga viata economica, inginerul fiind elementul principal al dezvoltarii si propasirii economice, de care depindea buna asezare a societatii, datorita simtului sau tehnic si economic, combinat dupa caz si cu însusiri administrative.
În acest sens, voi exemplifica doar cu doi ingineri, personalitati care se aflau în prima linie a transformarilor profunde din societatea româneasca:
– Anghel Saligny, care, între alte multe lucrari, a construit marele pod peste Dunare la Cernavoda, cel mai lung din Europa, la timpul anului 1895;
– Ionel I. C. Bratianu, care a fost si prim-ministru al României si între altele a avut un rol hotarâtor la desavârsirea statului national român, în anul 1918.
La noi, în societatea moderna de dupa anul 1990, inginerii nu sunt cuprinsi în tumultul creator productiv, cu toate ca inginerii au avut si au un rol esential, fapt de care se tine seama în Japonia, Statele Unite ale Americii sau Uniunea Europeana.
În zona tarii noastre, realizari deosebite, în antichitate, a facut inginerul Apolodor din Damasc (60-125 d.Hr.), constructorul podului de piatra de 1134,90 m peste Dunare la Drobeta-Turnu Severin, în anul 105 d.Hr., din însarcinarea împaratului Traian. Traian intrase în Dacia în anul 101 d.Hr., trecând Dunarea pe poduri de vase.
În anul 328, împaratul Constantin cel Mare inaugureaza podul de piatra peste Dunare între Sucidava (Celeiu), sat înglobat în orasul Corabia, jud. Olt, si Oescus (Ghighen-Bulgaria), construit de arhitectul roman Theophilus Patricius. Podul era unul dintre cele mai lungi poduri din antichitate, aminteste Dimitrie Cantemir în Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor.
Parcurgând timpurile, ne oprim la secolul XIX, când în tara noastra, în avântul luat de lucrarile de cai ferate, se constata totusi starea necorespunzatoare în executia lor de catre concesionarii straini.
Inginerul Dimtrie Frunza a proiectat si condus, în anii 1879-1881, lucrarile primei noastre linii ferate, construita exclusiv de români: linia Buzau-Marasesti.
Inginerul Ion G. Cantacuzino, asumându-si executia unui lot din aceasta constructie, a devenit primul antreprenor român de lucrari publice.
Inginerul Anghel Saligny, inginerul Elie Radu si altii au început si realizat multe lucrari de constructii – dânsii au fost întemeietorii ingineriei românesti a constructiilor.
Inginerul Tiberiu Eremia, una dintre cele mai reprezentative figuri ale tehnicii românesti, a tinut în anul 1903 prima conferinta despre betoane, la Asociatia pentru Înaintarea si Raspândirea Stiintelor în România.
Academicianul inginer Aurel Beles arata în anul 1970: „Apartin unei generatii care a apucat chiar începuturile betonului armat la noi în tara. Asta înseamna ca am asistat, în fond, la evolutia stiintei constructiei din domeniu si fac afirmatia întemeiata pe ideea ca marea dezvoltare a stiintei de a construi s-a petrecut mai ales odata cu începutul acestui secol“.
În aeronautica, realizari deosebite au avut inginerii Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda.
Inginerul Teodor Dragu a fost întemeietorul ingineriei mecanice în România, fiind considerat ctitorul termotehnicii.
Inginerul Constantin Budeanu este primul român care-si înscrie numele atât în electrotehnica, cât si în teoria generala a stiintei.
Inginerul Teodor Stamati este pionier al introducerii electricitatii.
Înaltul profesionalism al inginerilor români se remarca si în proiectarea si construirea barajelor si amenajarilor hidroenergetice de pe Bistrita, Arges, Olt, Lotru, Dunare si Somes, un aport deosebit având inginerii Dimitrie Leonida, Dorin Pavel, Radu Priscu, Cristea Mateescu, Nicolae Manescu etc.
De asemenea, combinatele siderurgice, uzinele metalurgice, chimice etc. au fost rodul conceptiei si muncii a numerosi ingineri români.
Sa pomenim si de deosebitele realizari în informatica, automatica etc.
Activitatile pluridisciplinare din ansamblul economiei si al vietii demonstreaza marea cuprindere a stiintei ingineriei.
Voi limita exemplificarile si voi cauta sa evidentiez unele dintre realizarile deosebite ale inginerilor români, în capitolul Ingineri români – primii în Europa – primii în lume.
(Continuare în numarul viitor)