CRIZA, RESTRUCTURAREA SI DEZVOLTAREA DURABILA
Data: 1-15 mai 2009
(Urmare din numarul trecut)
Intre diferitele variante de sisteme de calcul propuse in timp au supravietuit produsele cel mai bine adaptate la cerintele pietei si la nivelul general de cunoastere in domeniul matematicii, sistemul de calcul electronic stimulind si fiind stimulat la rindu-i de inovarea in formularea si rezolvarea problemelor din diferite domenii ale stiintei, inclusiv in domeniul IT&C, dar si ale practicii social-economice. Desi diferenta dintre calculatorul de generatia 1 cu tuburi si laptop-uri si supercalculatoarele actuale este imensa privind memoria, viteza si capacitatea de calcul, precum si dimensiunile, principiile de baza se mentin, ceea ce ar corespunde transmiterii genetice a unor caractere de la o generatie la alta, evident insa, avind cistiguri substantiale privind performanta, accelerate de la o generatie de calculatoare la alta prin mutatii structurale si conceptuale. Desigur, acelasi tip de rationament poate fi facut si in cazul altor produse, precum diversele mijloace de transport terestre, aeriene sau navale, foarte la indemina pentru o analiza a evolutiei, ca si in cazul diferitelor tipuri de arme, de la prastia lui David, sulita, spada si arc, la arsenalele moderne, incluzind si rachete de diferite tipuri. Toate aceste evolutii se incadreaza in aceeasi logica a progresului, bazat pe sporul de performanta in raport cu obiectivele utilizatorilor, iar potentarea reciproca intre proiectant, produs si utilizator face ca dezvoltarea tehnologica sa capete forma exponentiala. Rezultatele se regasesc in cresterea performantei umane prin imbinarea intima cu factorul tehnologic, un exemplu deja configurat in real fiind cyborgul, initial o creatie totala si exclusiva SF.
In proiectarea asistata informatic a unora dintre solutiile constructive si tehnologice, utilizarea simularii este facuta mimind mecanismul evolutionist, ca in cazul unor profile de caroserii si motoare mai usoare si mai performante privind consumul de carburant, sau privind aerodinamica si avionica, mergind pina la proiectarea de circuite electronice si, in viitor, chiar autoproiectarea unor calculatoare mai performante /13/, situatie intrevazuta. In fine, intelegind tot mai profund si mai aproape de „adevar“ mecanismul gindirii, s-a reusit proiectarea si realizarea unor roboti care isi dezvolta „comportamentul“ (ASIMO /18/, care relationeaza cu omul, sau invatarea mersului in cazul robotului Starfish) pe baza „gindirii“ si anticiparii efectului si nu a vechiului principiu „incercare-eroare“ (prof. H. Lipson, Univ. Cornell /13/), desi, in esenta, orice invatare se bazeaza pe acesta si agregarea cu experienta anterioara (invatarea prin acumularea de cunostinte intr-o utilizare incrementala a experientei) si pe „motivatia“ pe care o reprezinta „recompensa“ la extremizarea valorilor functiilor obiectiv in modelele matematice. In aceeasi ordine de idei, robotul Adam /20/, o structura complexa de echipamente, ajuta cercetarea stiintifica sa identifice elemente genetice la drojdii, prin culegerea si interpretarea datelor, scutind efortul necesar al unui numar mare de cercetatori.
Anticipind, in limite ce exced acceptabilul imediat, ca inteligenta artificiala (IA) o va depasi pe cea naturala /1,2,16/, mai ales daca nivelul educatiei nu este suficient stimulat si intretinut, omul devenind prizonierul confortului pe care il ofera dezvoltarea tehnologica actuala si, de prevazut, cea viitoare, intr-o societate de consum, daca resursele o vor permite, in care va fi tot mai usor controlat si manipulat cu mijloacele IA, se poate considera cu destul temei ca se va face un transfer tot mai consistent al unor atributii si functii decizionale si manageriale catre sisteme de calcul complexe cu mare consistenta de IA, apte sa actioneze si sa reactioneze adecvat nu numai in situatii de rutina, ci si in cele speciale, cum este cazul situatiilor de criza. Sistemele expert constituie deja un suport decizional remarcabil in diferite domenii de activitate. Chiar daca cyborgii vor amplifica capabilitatile omului la limite greu de imaginat acum, rezultatele depind de modul cum acestea vor fi folosite. Anticipatiile SF ale lui R. Kurzweil /16/ depasesc cu mult consideratiile de mai sus si presupun rezolvarea unor probleme care exced tehnologiile si pun in chestiune insasi esenta conceptului si realitatii fiintei umane, ceea ce ne mentine intr-o rezerva cu o buna doza de scepticism, cel putin pentru un orizont de timp previzibil pentru generatia inceputului de secol 21.
In aceste conditii, rolul sistemului de valori cultivat la nivel social si individual si atitudinea fata de mediu si de resursele naturale, ca si capabilitatile inovative ale omului, armonizate cu constientizarea mecanismelor dezvoltarii durabile economico-sociale, capata o importanta primordiala.
5. Dezvoltarea sustenabila (durabila) – solutie impotriva crizelor economice
Problematica dezvoltarii economico-sociale in corelatie cu problematica mediului a devenit mai cunoscuta dupa publicarea Raportului Clubului de la Roma efectuat de un grup de cercetatori condus de Denis Meadows si publicat sub titlul „Limitele cresterii“. Modelul complex de simulare, folosind conceptele si simbolurile Dinamicii industriale (J. Forrester), conducea la concluzii deloc incurajatoare privind viitorul omenirii, daca se continua dezvoltarea cu ritmurile anilor ’60 – ’70 ai secolului trecut, prin epuizarea unor resurse esentiale, pericolul foametei, inglodarea in deseuri etc. Concluzia era imediata: limitarea dezvoltarii celor care erau ramasi in urma, cei avansati fiind avantajati de situatia lor, care insa ii statueaza ca principali consumatori de resurse, poluatori si beneficiari ai bunastarii. Malthus si Darwin pareau ca patroneaza din umbra principiile la baza acestei lucrari, al carei merit principal consta in semnalarea pericolelor cresterii necontrolate si neglijarii mediului. Alte modele ulterioare au cautat sa se apropie mai mult de realitate si de nevoile tarilor in curs de dezvoltare, tinind seama de ritmurile diferite pe care trebuie sa le adopte tarile in functie de nivelul lor de dezvoltare si de resursele acestora /1, 9, 17, 18/, in vederea elaborarii unor strategii de dezvoltare adecvate, cu evidentierea si a efectelor la nivel global. Problemele legate de protectia mediului declanseaza diferite conferinte internationale, incepind cu cea de la Stockholm (1972) si avind ca repere principale Conferinta privind mediul si dezvoltarea de la Rio de Janeiro (1992), care deja a adoptat unele repere cantitative privind poluarea si Conferinta Rio+5 Signals of Change, finalizata cu Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea emisiilor de CO2 si a gazelor cu efect de sera, pentru conservarea diversitatii biologice, ori conferinta de la Johannesburg dedicata dezvoltarii durabile (2002). Acutizarea problemelor legate de resurse, in primul rind cele energetice, dar si cele alimentare, precum si agresiunea umana la adresa mediului, cu efecte negative pentru calitatea vietii si chiar propria existenta, au declansat o miscare de amploare, cu implicarea ONU si infiintarea unor societati specializate si a unor ONG-uri de profil, alaturi de World Watch Instituite (WWI), fondat in 1974, precum Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED) si World Business Council for Sustainable Development (WBCSD). WBCSD dispune de o retea de cca 55 de organizatii din peste 35 de tari si 20 de sectoare de activitate care activeaza in domeniul stabilirii si raspindirii de bune practici privind dezvoltarea durabila si protectia mediului /16/. Rapoartele anuale ale WCED si WWI au cautat sa clarifice problematica si sa indice metode de rezolvare a principalelor aspecte legate de dezvoltarea durabila si protectia mediului, pornind chiar de la definitia pe care Raportul din 1986 al WCED condus de G. Brundtland o da dezvoltarii durabile, ca fiind „dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi“. In Starea Lumii /13 / se afirma ca „o societate durabila este cea care isi modeleaza sistemul economic si social astfel incit resursele naturale si sistemele de suport ale vietii sa fie mentinute“.
WBCSD focalizeaza atentia pentru viitorul imediat in cadrul Strategiei 2015 pe urmatoarele domenii:
- Energia si clima (Energy&Climate);
- Dezvoltarea (Development);
- Rolul afacerilor (Business Role).
Pentru stabilirea directiilor si modalitatilor de actiune s-a constituit si grupul de lucru Tomorrow’s Leaders, cu reprezentanti din mari firme multinationale, precum Adidas, BP, Procter&Gamble, TNT etc., care publica o serie de rapoarte in care se analizeaza situatia actuala si se emit apeluri pentru dezvoltarea afacerilor avind ca obiective dezvoltarea durabila si protectia mediului /17/. Se traseaza directiile de actiune pina in 2050 (Protocolul de la Kyoto, in care se propune reducerea cu 5% fata de 1990 a emisiilor gazelor cu efect de sera expira in 2012), stabilind pentru 2015 in Millenium Development Goals ca obiective:
- Reducerea cu 50% a numarului saracilor care cistiga sub 1$/zi si al celor fara acces la apa potabila;
- Alfabetizarea tuturor copiilor;
- Stoparea cresterii numarului de bolnavi de SIDA si de purtatori ai virusului HIV.
Se observa preocuparea majora pentru reducerea saraciei si ajutorul ce trebuie acordat tarilor cu o dezvoltare economica precara, mai ales din Africa subsahariana. Dezvoltarea in secolul 21 va trebui sa paraseasca modelul clasic european si american din secolul 20, bazat pe energia generata de combustibilii fosili, trebuind sa realizeze si sa se aplice solutii alternative (post-fosile), bazate pe exploatarea energiei solare, eoliene, hidro, geotermale, biogaz, biodiesel, biomasa, maree etc. Mai buna folosire a resurselor materiale amplifica actiunea celor 3R (recuperare, reutilizare, reciclare), pentru care se dezvolta tehnologii adecvate, pe masura ce se intelege rolul si utilitatea lor, lucru care deja cunoaste o practica generalizata in tarile avansate economic, precum Japonia, SUA si unele tari din UE, si care a cunoscut o varianta caricaturala si in Romania in anii ’80, desi practici de colectare a hirtiei si fierului vechi la nivel scolar existau inca din anii ’50, fiind neglijate apoi timp indelungat. In paralel, va trebui temperat consumul, care va trebui sa tina seama de cerintele ecologice, caci cea mai la indemina forma de a economisi resursele este eliminarea risipei. Dezvoltarea si protectia mediului vor trebui sa aiba in vedere incalzirea globala si evitarea unor dezastre ecologice, ca acelea produse de uraganele si tsunami de la sfirsitul secolului 20 si inceputul secolului 21, prin masuri adecvate de protectie si combatere a acestora, reducind pe cit posibil influenta antropica suprapusa peste factorii naturali ciclici in evolutia climatica a planetei. Noua gindire are in vedere in primul rind asigurarea unui nivel rezonabil pentru calitatea vietii in diversitate culturala si asigurarea rezilientei biosferei pentru sustenabilitatea actiunii umane (in conditiile in care se intelege ca planeta poate sustine viata, dar nu neaparat si pe cea umana). Noi provocari apar si relativ la alimentatie si sanatate, precum si la alte aspecte legate de populatie si calitatea vietii. Noua gindire privind „noua economie“ va presupune o noua atitudine fata de consum, care conditioneaza viitorul planetei si echitatea intre generatii, care conditioneaza calitatea vietii. Concepte vizind finalitati materiale si spirituale precum bunastarea, libertatea, puterea si fericirea se reconsidera in virtutea noilor comandamente morale impuse de constientizarea raportului real dintre om si natura. Este evident ca in aceste conditii un rol de prima importanta revine educatiei, creativitatii si inovarii tehnologice si managementului, precum si intelegerii raportului corect intre individ si societate, bazat pe respectul fiintei umane, al drepturilor omului, dar si al mediului intr-un context legislativ adecvat si unanim respectat (fig.1, fig.2).
DESA (Department of Economic and Social Affairs) in cadrul Secretariatului ONU a elaborat pentru 15 domenii majore de interes (vezi anexa), 50 de indicatori, expandati apoi la 96, care sa permita evaluarea si compararea marimilor de stare ce caracterizeaza actiunea umana si cerintele ecologice, menite sa orienteze actiunile viitoare la nivel local si global /18 /. O conditie necesara pentru utilizarea eficienta a unui astfel de sistem de indicatori este existenta unui sistem informatic care sa functioneze on-line, sau cu tacti rezonabili de actualizare a bazelor de date la nivel mondial, pentru a se permite nu numai cunoasterea starii sistemului, dar si posibilitatea unor interventii in timp util pentru rezolvarea unor eventuale probleme.
Internetul poate asigura deja in buna masura comunicarea la nivel individual, intra si interorganizational si incepe sa-si dovedeasca utilitatea si in incercarea de a crea o noua mentalitate privind omul si mediul. Desigur, nu sunt excluse diversele forme de manipulare, pe care societatea umana le-a dezvoltat de-a lungul timpului, adaptate si la sistemele moderne IT&C. De aceea, rolul educatiei in crearea si dezvoltarea unui discernamint cu consecinte actionale adecvate noilor conditii este esential, atit la nivelul familiei cit si al institutiilor publice de educatie (fig.2) . Din pacate, istoria consemneaza frecvent incercarea de rezolvare a situatiilor de criza, in special a celor de supraproductie, prin razboaie, capabile, prin distrugerile provocate si schimbarile echilibrelor de putere, sa provoace relansari ale cresterii economice. Desigur, schimbari in optica politico-economica, de redistribuire a productiei si consumului, apta sa micsoreze distanta dintre standardul de viata in diferite zone ale lumii, deci prin adoptarea unui sistem de valori adecvat nivelului actual de civilizatie, ar putea evita o astfel de rezolvare brutala si distructiva, ca si o echilibrare a productiei si consumului cu resursele planetei, pentru asigurarea unei dezvoltari sustenabile generalizate.
Crizele creeaza probleme si mentin inteligenta umana in stare de alerta. Rezolvarea problemelor pe care le creeaza criza poate duce individul si societatea inainte. Incapacitatea de a face fata crizei din neputinta sau lene intelectuala duce la eliminarea indivizilor, la faliment in cazul firmelor si la disolutie organizationala majora, ca in cazul imperiilor si regimurilor inadaptate conditiilor de existenta.
Societatea invinge crizele economice prin solutii inovative la nivelul existentei economice si politice, cautind sa reduca cit mai mult posibilitatea repetarii acestora. Managementul la toate nivelurile are marea indatorire sa invete cum sa depaseasca dificultatile crizei si sa transmita in timp si la timp intelepciunea acumulata, pentru a evita repetarea acelorasi greseli generatoare de crize.
Studiul istoriei este necesar si util, dar nu si suficient, caci in urma evolutiei se schimba conditiile, ceea ce reduce sau chiar elimina posibilitatea repetarii identice a crizelor, chiar daca ele pastreaza o serie de elemente comune, deci este imposibila aplicarea unor solutii la indigo cu cele din trecut, mai ales ca acestea au avut in general o eficienta destul de redusa si o durata prea mare de rezolvare, ca in cazul crizei din 1929 – 1933. Rezultatul unui proces de invatare si cunoastere se regaseste in scurtarea duratei si diminuarea unor efecte ale crizelor din anii ’70 si ’90 ai secolului 20 si este de asteptat sa se manifeste si in cazul crizei actuale. Ceea ce nu inseamna ca nu vor fi generate crize de alt tip. In fond, istoria este un lant nesfirsit de relatari privind autoagresiunea umana in lupta pentru putere si domanatie a semenilor, chiar cu riscul anihilarii individuale sau colective, razboaiele si cursa inarmarilor cu riscul anihilarii civilizatiei umane – sa speram ca finalul prezis de Carl Sagan nu se va realiza – probeaza din plin acest lucru. Dar fara crize, probabil ca societatea ar stagna si poate chiar ar involua.
Important este ca efectele negative ale crizei sa lase loc creativitatii si inovarii, sa faca posibile un nou avint economico-social, eventual noi paradigme. In spirit neodarwinist si postmodernist, aceasta ar putea fi considerata trecerea la o noua varietate sau specie, daca ne referim la firme sau chiar domenii de activitate si la intregul sistem economico-social. Caci ce reprezinta azi multinationalele fata de firmele locale sau supermarket-urile multinationale fata de magazinele de cartier, ori firmele virtuale fata de cele clasice, daca nu forme noi de exercitare in esenta a acelorasi functii in productie si comert, dar in forme noi de organizare structurala si tehnologica. Iar schimbarea actionarilor principali la marile firme prin fuziuni sau asocieri in diverse forme, mai ales in industria automobilului, sau schimbarea managementului in urma restructurarii sau falimentului altora nu ar putea fi considerate etape de evolutie in existenta marilor firme, dincolo de cunoscutele etape in viata unei firme, transformarile evolutive ale acesteia fiind determinate de diferitele forme de criza, precum criza de conducere, criza de autonomie, criza de control, criza de birocratie si saturatia problematica sub presiunea pietei?
Actuala criza economica, generalizata la nivel mondial, scoate si mai mult in evidenta nevoia de adaptare rapida si, implicit, acolo unde este cazul, carentele manageriale care nu asigura buna functionare a sistemului in conditiile care genereaza criza. Iesirea din criza va fi posibila numai printr-o abordare constructivista rationala, in spiritul valorilor care sprijina dezvoltarea personalitatii umane in acord cu societatea si natura. Criza va avea perdanti, dar si cistigatori. Vor cistiga firmele si economiile capabile de adaptare rapida prin inovare si restructurare, vor pierde cele cu inertia mare, inapte pentru adaptare, asa cum in lumea vie, organismele mai bine adaptate vor supravietui, in dauna celor inapte, cum a postulat Darwin in revolutionara sa lucrare Originea speciilor, care ea insasi a provocat o mutatie majora in interpretarea naturii si a raporturilor omului cu aceasta, inclusiv la nivel socio-economic, intr-o perioada de efervescenta creativa in domeniul stiintelor fundamentale si al filozofiei.
(Continuare in numarul viitor)