Jurnal de bord Energetica, la rascruce
Data: 1-15 iunie 2017
Publicaţia noastră a abordat şi abordează sistematic temele complexe care privesc situaţia actuală şi perspectivele sistemului energetic naţional (SEN). Cu toate că, de-a lungul anilor, au fost elaborate numeroase strategii şi programe care au vizat modernizarea SEN, ne aflăm, în momentul de faţă, într-un punct de inflexiune, deoarece a devenit de maximă urgenţă adoptarea unor decizii pe termen mediu şi lung. În caz contrar, se măreşte exponenţial riscul de a se degrada capacităţile existente într-o asemenea măsură încât cheltuielile să crească substanţial devenind, practic, imposibil de acoperit cu sursele financiare dezirabile.
În prezent, circa 30% din capacităţile de producţie existente au depăşit durata de 30 de ani de funcţionare, iar 25% au o durată de funcţionare de peste 40 de ani. Majoritatea capacităţilor şi instalaţiilor aferente continuă să fie supradimensionate faţă de nevoile actuale ale economiei şi populaţiei. 80% din totalul lor se localizează în sistemul urban de termoficare. Mai ales grupurile termoenergetice au randamente foarte reduse, de aproximativ 30%. Desigur, există numeroase alte date care alcătuiesc imaginea de ansamblu a SEN. Ceea ce prezintă o importanţă deosebită vizează opţiunea pentru soluţii menite să asigure un grad înalt de modernizare a instalaţiilor şi echipamentelor potrivit ansamblului de criterii economice, tehnice, sociale, criterii orientate şi spre optimizarea ponderilor diverselor surse de energie.
O premisă esenţială o constituie cele aproape 30 de proiecte de investiţii remise Comisiei Europene în vederea racordării SEN la sistemul energetic comunitar. O parte importantă a fondurilor se poate asigura prin Planul Naţional de Investiţii (PNI) care alocă circa 25% din valoarea proiectelor eligibile sistemului energetic. Deocamdată, Comisia Europeană şi-a dat avizul doar pentru finanţarea a patru proiecte destinate în special modernizării unor capacităţi din Complexul Energetic Oltenia şi din unităţile aflate în componenţa Romgaz şi OMV Petrom.
Perspectivele de materializare a restului de proiecte sunt incerte, mai ales din cauza faptului că, fiind elaborate cu mai mulţi ani în urmă, riscă să expire termenul de eligibilitate. Prin urmare, apare necesitatea elaborării şi adoptării unei Strategii Naţionale în domeniul energetic - document cu caracter de lege, care să nu mai fie supus impactului ciclurilor electorale şi schimbării conducerilor ministerului de profil şi entităţilor din sistem. Simultan, se impune a se clarifica situaţia restului de proiecte aflate spre avizare la Comisia Europeană, întrucât trecerea la concretizarea lor ar opri semnificativ procesul de depreciere a capacităţilor existente şi ar crea condiţii pentru un start pozitiv în realizarea preconizatei Strategii Naţionale.
Factorul timp are o importanţă deosebită din numeroase unghiuri de vedere, începând cu luarea în considerare a uzurii fizice şi morale a capacităţilor existente şi terminând cu asimilarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii în domeniu. În acest context, o contribuţie de primă dimensiune o poate aduce cercetarea ştiinţifică autohtonă de profil.
Cum este cunoscut din relatările apărute în Univers ingineresc, inginerii specialişti membri ai AGIR şi ai ASTR au formulat numeroase propuneri, pe baza unor analize realmente ştiinţifice, care pot ajuta nemijlocit la adoptarea unor decizii fezabile în ambele direcţii convergente de acţiune - strategică şi tactică. Potenţialul creativ al comunităţii inginerilor se cere mult mai bine valorificat de factorii decidenţi, ca o garanţie a fundamentării unor soluţii care să asigure energeticii româneşti un asemenea proces accelerat de modernizare care să-i permită nu numai satisfacerea cerinţelor interne, ci şi un loc mult mai important în sistemul energetic european.