Politica energetica – o dezbatere mai mult decit necesara
Data: 16-31 mai 2009
La aproape o jumatate de an de cind a declansat operatiunea complexa de regindire a Strategiei energetice a tarii, Guvernul a luat decizia de a pune in discutie acest document de incontestabil interes, inclusiv (daca nu in primul rind) pentru ingineri. Nu ne propunem aici sa analizam nici obiectivele si nici modalitatile avute in vedere pentru punerea lor in practica. Ca o prima luare de pozitie fata de proiectul Strategiei, consideram necesar sa consemnam, in sinteza, opiniile unor reputati specialisti referitoare la viziunea metodologica asupra directiilor de urmat.
Ceea ce atrage atentia inainte de toate este nivelul intensitatii energetice din tara noastra. Este vorba despre indicatorul care vizeaza consumul de resurse energetice pentru realizarea unei unitati (de regula, un procent) de produs intern brut (PIB). Cele mai recente calcule indica un nivel de 6,5 ori mai mare decit media pe Uniunea Europeana. Prin urmare, daca este vorba despre volumul de resurse energetice pe care trebuie sa-l asiguram, atentia se cere indreptata spre ramurile si produsele energofage. Este limpede ca reducerea consumului in aceste sectoare va determina, aproape automat, un necesar mai redus de energie. Prin urmare, orice Strategie in materie de energetica este lipsita de suportul ei obligatoriu in absenta unor masuri de restructurare a celorlalte ramuri in asa fel incit intensitatea energetica sa se apropie (macar) de nivelul mediu din UE. Abia din acel moment putem sa afirmam ca avem o baza de pornire solida, cu adevarat fundamentata.
O alta remarca rezultata din sintetizarea opiniilor specialistilor vizeaza locul pe care formulele de organizare trebuie sa-l ocupe in ansamblul Strategiei. Deocamdata, accentul se pune pe divizari si combinari; de pilda, se preconizeaza ca Hidroelectrica, furnizorul de energie la costurile cele mai reduse, sa fie impartita in doua sau trei entitati care, fiecare in parte, sa se combine cu termocentrale, astfel incit, pe ansamblu, sa se echilibreze cheltuielile si sa se asigure un nivel minimal de eficienta economica. Aceasta solutie este cel putin discutabila, deoarece se creeaza pericolul ca, pe ansamblul energeticii, sa scada dramatic gradul de profitabilitate. Fie si numai aceste exemple si tot este suficient pentru a aprecia importanta unei dezbateri publice reale, dezbatere la care Univers ingineresc ii invita si pe propriii cititori. Tema este mult prea importanta pentru a o lasa exclusiv pe seama decidentilor politici.