SECTIUNE in timp si spatiu. LEGILE SCRISE SI NESCRISE ALE COMPETITIEI CORECTE
Data: 1-15 iulie 2003
Nimic nu poate functiona fara reguli. Dificultatea de a fi cinstit, loial intr-un mediu viciat. Sa descifram - pana la capat - sensurile zicalei: Ce tie nu-ti place altuia nu-i face!
Nu de putine ori, in efortul pe care multi dintre noi il facem pentru a intelege ce se intampla in economie (domeniu prioritar data fiind aria de actiune a inginerilor), in intreaga societate, intervin firesc teme referitoare la concurenta, la competitie. Nimic mai indreptatit. Repetam - de fapt - o banalitate: tarile performante sunt exact acelea in care s-au creat conditii pentru promovarea concurentei loiale, a spiritului de competitie de sorginte olimpica. Dupa cum si reciproca este valabila: tarile care au ramas in urma sunt tocmai acelea in care nu se respecta principiile, regulile concurentei loiale, ale competitiei cinstite, bazate pe reguli clare, aproape imuabile.
Toate aceste consideratii si considerente ne-au aparut importante in conditiile publicarii unor documente ale Consiliului Concurentei prin care se semnalau abateri de la reglementarile in domeniu. Nu au reprezentat nici primele, nici singurele reactii de acest gen, dar pana acum impactul lor a fost slab din multe motive, nu in ultimul rand din cauza faptului ca nu vizau domenii de interes pentru segmente semnificative ale populatiei tarii. Reamintim ca "s-a luat atitudine" in privinta fixarii unui tarif unic (fix) la taximetre si limitarii numarului de firme care pot sa vanda asigurari de malpraxis in domeniul sanatatii publice.
Consiliul Concurentei a considerat ca ambele masuri contravin unor prevederi exprese ale Legii nr. 21/1996 intrucat, in primul caz, se pun bariere in calea liberalizarii reale a preturilor, iar in al doilea se limiteaza accesul pe piata al unor firme. Bineinteles, nu putem reduce intreaga problematica a concurentei la cele doua situatii. De aceea, ni se pare util sa rememoram cateva etape ale procesului dificil de asezare a raporturilor economice, sociale si chiar morale pe temelia unor reglementari legale moderne, eficiente in materie de concurenta.
PUTINA ISTORIE
Declansarea actiunii de liberalizare a preturilor in octombrie 1990 a reprezentat, ca sa spunem asa, semnalul pentru functionarea mecanismelor concurentiale in economia romaneasca. Pana in acel moment, preturile fixe, planificate excludeau orice fel de competitie. Se mai discuta si astazi daca a fost bine sau a fost rau ca printre primele si cele mai importante masuri de reforma s-a inclus liberalizarea treptata a preturilor. Nu este cazul, aici, sa abordam - pe larg - un asemenea subiect; sa retinem doar ideea ca fara preturi formate potrivit regulilor economiei de piata nu poate sa fie vorba despre concurenta.
Imediat ce preturile au explodat, in conditiile diferentierii lor (ceea ce a uimit si ingrijorat o populatie obisnuita cu preturile fixe) a devenit necesara o reglementare a regimului concurentei. O Hotarare de Guvern emisa la finalul anului 1990 n-a avut forta necesara pentru a impune promovarea concurentei loiale. Din acest motiv, s-a supus Parlamentului un proiect de lege privind combaterea concurentei neloiale. Spre deosebire de alte situatii, senatorii si deputatii s-au "miscat" repede, astfel incat proiectul a fost adoptat la 23 ianuarie 1991 in Senat si la 28 ianuarie 1991 in Adunarea Deputatilor (asa se numea, pe atunci, respectiva Camera parlamentara). Primul articol al Legii nr.11/1991 (despre aceasta este vorba) suna astfel: "Comerciantii sunt obligati sa-si exercite activitatea cu buna-credinta si potrivit uzantelor cinstite". Suna aproape caraghios intr-un mediu economic foarte instabil, cand agentii economici, de acum liberi, fara constrangerile antedecembriste, au inlocuit "intrecerea socialista" cu o goana nebuna dupa mari profituri, prin orice mijloace, ceea ce presupunea nerespectarea flagranta a regulilor concurentei loiale.
In 1993 s-au depus in Parlament mai multe proiecte de lege referitoare la concurenta, proiecte care urmareau alinierea la reglementarile din Uniunea Europeana (la 1 februarie 1993 s-a semnat, cum se stie, Acordul de asociere a Romaniei la CEE). Lucrurile au fost taraganate aproape trei ani. Explicatia este lesne de dat. Grupurile de interese care isi faceau jocurile tocmai in conditiile deficitului de reguli a opus o rezistenta acerba (cu "ecoul" corespunzator in Parlament) fata de orice tentativa de punere a ordinii in economie. A fost data o lupta politica dura in vederea infrangerii acestei rezistente. Pentru respectarea adevarului istoric trebuie reamintit si faptul ca a existat si o puternica presiune externa (a FMI, a Bancii Mondiale si, in special, a Uniunii Europene) pentru adoptarea unei legi a concurentei adecvata proceselor de tranzitie din tara noastra. La 10 aprilie 1996, Legea nr. 21 (evocata in introducerea la paginile de fata) a intrat in vigoare. Ea a fost completata pe parcurs cu mai multe acte normative, dintre care cele mai importante au fost doua reglementari guvernamentale din 1998.
Experienta acumulata de-a lungul a cca sapte ani in aplicarea Legii nr. 21/1996 a relevat, ca nota dominanta, caracterul operational al prevederilor acesteia, faptul ca s-au adoptat reguli clare, adaptate cerintelor unei economii ce tindea si tinde sa fie de piata in adevaratul inteles al cuvantului. Totodata, faptul ca aceasta lege s-a adoptat dupa 6 ani de tranzitie a permis sedimentarea unor practici care contravin flagrant principiilor concurentei loiale, relele obiceiuri fiind extrem de greu de dizlocat. De aici, numeroase dificultati in derularea activitatilor economice si sociale.
PRACTICILE ANTICONCUREN}IALE
Art. 5 al Legii nr. 21/1996 contine un "inventar" al practicilor anticoncurentiale supuse regimului de interdictie si, pe cale de consecinta, unor sanctiuni severe. Credem ca in locul orcarei definitii, o enumerare a respectivelor practici, asa cum sunt ele stipulate in lege, este pe deplin lamuritoare.
Astfel, sunt interzise "orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici sau asociatii de agenti economici, orice decizii de asociere sau practici concertate intre acestia care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei de pe piata romaneasca sau o parte a acesteia, in special cele care urmaresc:
a) fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau cumparare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum si a oricaror conditii comerciale inechitabile;
b) limitarea sau controlul productiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor;
c) impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare pe criteriul teritorial, al volumului de vanzari si achizitii si alte criterii;
d) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand - in acest fel - unora dintre ei un dezavantaj in pozitia concurentiala;
e) conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu aceste contracte;
f) participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte;
g) eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila".
|n enumerarea din lege regasim lesne situatii cu care fiecare dintre noi s-a confruntat, nu neaparat in calitate de intreprinzatori, ci si de simpli cumparatori pe piata bunurilor de consum curent. Deseori ni s-a intamplat ca preturile unor legume, fructe, ale altor produse alimentare sa fie aceleasi pe intreaga piata ca efect al unor intelegeri interzise - cum s-a vazut - prin lege. Acum ne va fi mai clar de ce Consiliul Concurentei a sesizat caracterul ilegal al unei intelegeri referitoare la tariful fix al taximetrelor si al deciziei Casei Nationale a Asigurarilor de Sanatate de a limita accesul pe piata al unor firme de asigurari contra malpraxis-ului.
Nu este greu de ajuns nici la concluzia ca, in anumite domenii, suntem departe de a fi atins exigentele relevate de Legea nr.21/1996.
Pericolul monopolist
In situatia in care o economie nationala este dominata de un numar mic de monopoluri care activeaza in domenii esentiale pentru intreaga viata sociala, apare cat se poate de clar ca se restrange concurenta, ca sunt impuse preturi si alte reguli care n-au nimic comun cu o competitie cinstita, normala. Acesta este unul dintre motivele care confera politicilor antimonopoliste un rol primordial in promovarea concurentei loiale.
In materie de monopoluri exista diferiti termeni care ne ajuta sa intelegem mai bine natura unor raporturi economice si sociale.
Un astfel de termen este monopolul natural. Este vorba despre imprejurarea in care functioneaza o firma sau un numar foarte mic de firme care dispun si utilizeaza factori naturali cu caracteristici speciale, deosebite, cum sunt terenurile fertile, zacamintele bogate, cai de transport favorabile etc., factori naturali inaccesibili altor operatori economici. Economia romaneasca are asemenea firme si grupuri de firme nu numai in sectorul de stat, ci si in cel privat. Poate ca exemplul cel mai bun il ofera domeniul exploatarii si valorificarii marmurei.
Revenind la notiunea de monopol (in sensul comun), se cuvine sa reamintim ca se au in vedere o firma sau un numar foarte mic de firme care realizeaza un bun sau un serviciu care tinde sa satisfaca intreaga cerere a economiei nationale si a societatii in totalitatea ei. Din aceasta foarte sumara definitie rezulta - credem - ca monopolul exclude concurenta intrucat este vorba despre un singur sau de foarte putini participanti la "cursa' pentru satisfacerea cererii. Monopolul si concurenta sunt doua notiuni care se exclud reciproc.
Legea nr. 21/1996 contine numeroase prevederi prin care se urmareste tinerea sub control a activitatilor de tip monopolist, limitarea capacitatii lor de a impune anumite preturi si tarife, de a dicta regulile jocului pe piata. Din pacate, am fost deseori martorii (si victimele) unor practici monopoliste reprobabile. Situatia de monopol a unor entitati din sfera utilitatilor publice, in special din energetica a avut si are efecte dintre cele mai negative asupra intregului proces de tranzitie spre economia de piata. |n absenta concurentei, respectivele entitati fac - practic - ce vor, in conditiile in care se preocupa cu totul si cu totul insuficient de cresterea eficientei propriei activitati. Din moment ce pot sa-si acopere ineficienta prin preturile de monopol, nu sunt interesate sa micsoreze consumurile tehnologice, sa-si dimensioneze optim personalul, sa promoveze progresul tehnico-stiintific etc.
Monopolurile amintite sunt factori de franare a cresterii economice, sanatoase, durabile si de durata intrucat ele supravietuiesc, in buna masura, prin alocatii bugetare, ceea ce inseamna sustragerea unor importante resurse de la menirea lor fireasca si continuarea agresarii mediului inconjurator in absenta unor investitii in domeniul ecologic.
Monopolurile sunt periculoase, indiferent de natura proprietatii. Atat cele de stat cat si cele private deformeaza, de cele mai multe ori, mediul de afaceri creand zone interzise pentru concurenta, pentru competitie. Sigur, tema este mult mai vasta, insa, esenta ei consta tocmai in distorsiunile produse in functionarea normala a intregii economii. Sigur, exista monopoluri legale. Ceea ce se cere, totusi, subliniat este faptul ca pentru binele economiei si al populatiei se impune eliminarea treptata si/sau restrangerea ariei de actiune a monopolurilor.
Presiunea fortelor pietei
Este bine sa luam in considerare inca un fapt esential: in vederea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana trebuie sa indeplinim doua criterii economice fundamentale. Primul este continut de sintagma care a capatat o foarte larga circulatie - economia de piata functionala - iar al doilea implica o formulare ceva mai extinsa, si anume "capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei UE".
Acest criteriu are - ca si primul - mai multe subcriterii care implica masuri adecvate, specifice. Nu avem spatiul necesar pentru o analiza aprofundata, asa ca ne vom limita la enuntarea lor.
|nainte de toate este luat in considerare criteriul stabilitatii macroeconomice, respectiv posibilitatea ca agentii economici sa adopte decizii intr-un climat de predictibilitate. Nu mai trebuie, credem, subliniat de ce nu se pot inregistra progrese daca nu exista un minimum de stabilitate care sa permita elaborarea si aplicarea unor planuri de afaceri, cel putin pe termen mediu.
Un al doilea subcriteriu vizeaza "existenta unui volum suficient, la un cost adecvat, de capital uman si material, inclusiv infrastructura (educatie, cercetare, dezvoltare, aprovizionare cu energie, transporturi, telecomunicatii etc.)". Pentru a ne da seama de vastitatea domeniului, prezentam doar aspectele legate de ocuparea fortei de munca si de pregatirea ei, reformarea intregului sistem energetic, inclusiv prin prisma politicilor antimonopoliste, reabilitarea, modernizarea si dezvoltarea infrastructurilor de transport cu tot ce presupune aceasta, reforma serviciilor de utilitate publica, in mod deosebit a serviciilor publice de gospodarire comunala, promovarea societatii informationale.
Al treilea subcriteriu se refera la asigurarea ponderii optime in economie a intreprinderilor mici si mijlocii. Este vorba despre o politica de perspectiva, coerenta si sistematica de sprijinire a IMM-urilor in vederea consolidarii lor economico-financiare, dat fiind faptul ca ele reprezinta cel mai dinamic, cel mai flexibil sector al economiei, mediul in care concurenta loiala se poate derula in cele mai favorabile conditii.
Al patrulea subcriteriu este formulat astfel: "Accesul cat mai extins la finantare al intreprinderilor; restructurarea, inovarea si efectuarea de investitii in vederea sporirii eficientei". Elementul cel mai important care conditioneaza, de fapt, celelalte consta in extinderea accesului intreprinderilor la finantare, in conditiile decapitalizarii economiei. Nu este vorba numai si nici in primul rand despre accesul la fonduri nerambursabile ( importante, fara indoiala, mai ales daca se gestioneaza cum trebuie ), ci in special despre creditare. |n acest sens mentionam tendinta de reducere a dobanzilor care permite un acces mai larg la resurse financiare necesare inclusiv pentru restructurare, inovare si, evident, investitii.
Al cincilea subcriteriu priveste impactul politicilor guvernamentale si al legislatiei asupra competitivitatii. Nu mai insistam. |ntr-un numar precedent al "Universului ingineresc" ne-am ocupat pe larg de aceste aspecte.
In sfarsit, al saselea subcriteriu se refera la gradul de integrare comerciala a Romaniei in Uniunea Europeana. Faptul ca mai mult de 60 la suta din comertul exterior al tarii noastre se deruleaza cu UE arata ca exista premise pentru o integrare puterica in continuare, fara insa a fi acceptate exclusivisme.
|n acesti termeni se pune intreaga problematica a capacitatii de a face fata concurentei, fortelor pietei din Uniunea Europeana.
Un studiu de caz: liberalizarea pietei comunicatiilor
Cum este cunoscut, de la 1 ianuarie 2003, piata comunicatiilor este liberalizata in intregime. Au trecut aproape cinci luni de atunci, iar prorocirile diverselor Casandre nu s-au implinit. Deschiderea competitiei pe aceasta piata din momentul in care Romtelecom a pierdut monopolul este demna de toata atentia, in sensul ca, intr-o perioada relativ scurta, Agentia Nationala de Reglementare in Comunicatii a primit peste 1. 200 de notificari din partea firmelor care doresc sa actioneze in acest domeniu, iar 1. 064 dintre acestea au primit certificate care le atesta dreptul de a intra pe piata in calitate de furnizori. 678 de firme au fost autorizate sa furnizeze retele publice de comunicatii, iar 135 servicii de telefonie.
Asistam la o veritabila expansiune a intreprinzatorilor de cele mai variate "calibre" pe o piata cu foarte mari perspective de dezvoltare.
Ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei, Dan Nica, remarca pe buna dreptate ca "vom avea parte de o competitie in care piata de telecomunicatii va beneficia de un judecator implacabil in persoana clientului roman, cal care va opta pentru o firma sau alta in functie de propriile interese". {i cum se vede, inca de pe acum, acest judecator are de unde sa aleaga. Ministrul considera ca "oferta pietei de comunicatii din Romania este foarte generoasa in conditiile in care tara noastra are - situatie unica in Europa - un cadru de reglementare aliniat cu acquis-ul comunitar".
Asa cum se prefigureaza lucrurile, in anul viitor valoarea pietei romanesti de telecomunicatii se va dubla fata de 2002, ajungand sa depaseasca 4 miliarde de euro. Pentru anul in curs este estimata o valoare de 3,6 miliarde de euro.
Nu vrem sa idealizam lucrurile, dar rezultatele prezentate confirma virtutile concurentei, ale competitiei, intr-o maniera lipsita de echivoc. Sigur, trebuie sa urmarim ce se intampla in continuare, mai ales in privinta evolutiei tarifelor si a calitatii serviciilor, insa - de pe acum - se poate afirma ca liberalizarea pietei comunicatiilor si implicit deschiderea unui camp de desfasurare pentru practicile concurentiale reprezinta un succes care ofera invataminte pentru intregul proces de consolidare, in Romania, a unei economii concurentiale.
Se impune, desigur, o evaluare lucida a stadiului in care ne aflam in domeniul de care ne-am ocupat in paginile de fata, astfel incat sa se identifice atat factorii de progres (cum a fost si este cazul cu piata telecomunicatiilor), cat si cei de franare (cum o atesta situatia din sistemul energetic, in general din reteaua utilitatilor publice) in vederea adoptarii celor mai potrivite masuri. Noi nu ne-am propus decat sa sensibilizam cititorii, sa atragem atentia asupra importantei crearii unui mediu concurential caracterisitc economiilor de piata functionale. Premise favorabile exista, iar costurile pe care le implica renuntarea la structurile monopoliste si la "bunele obiceiuri" de pe vremea economiei de comanda vor fi resorbite in timp relativ scurt. Este una dintre concluziile pe care le putem trage. In rest, doar actiunea - prin concurenta, prin competitie - va decide masura in care vom progresa, ne vom realiza aspiratiile de prosperitate.