CITITUL PRINTRE RÂNDURI
Data: 1-15 iulie 2007
Este cât se poate de fireasca preocuparea multor colegi, a unor segmente reprezentative ale populatiei fata de documentele care pot prezenta indicii semnificative privind evolutiile din diferite domenii si pe ansamblul tarii pe termen scurt, mediu si lung. Cu totii percepem influenta (înca) mare a deciziilor la nivel înalt asupra vietii (ca sa nu zicem destinului) fiecaruia dintre noi. Când spunem „decizii la nivel înalt“ nu avem în vedere numai spatiul national clasic, ci si apartenenta noastra la UE, ca si implicatiile unor procese mai ample, nu în ultimul rând, cel al globalizarii.
Din aceasta perspectiva, merita sa reflectam la ceea ce este scris în Raportul Comisiei Europene referitor la tara noastra. Este suficient sa comparam declaratiile unor lideri politici, ale unor demnitari pentru a constata (pentru a câta oara?) ca si un text limpede poate sa genereze un numar incredibil de interpretari contradictorii (ca sa nu spunem ca „se bat cap în cap“). Se pare ca a devenit un fel de sport national „cititul printre rânduri“.
Ce ar putea sa fie citit în chei diferite în respectivul document? La o analiza atenta, constatam ca lucrurilor li se spune pe nume, atât în privinta a ceea ce Comisia Europeana considera pozitiv, cât si în legatura cu principalele vulnerabilitati. Chiar daca Raportul se refera cu precadere la numai câteva domenii (Justitie, lupta împotriva coruptiei), el releva o anumita maniera de abordare. Se evita limbajul esopic si se transeaza transparent temele controversate. În pofida unor progrese de necontestat, situatia din Justitie si, pe un plan mai larg, stadiul luptei împotriva coruptiei releva – de exemplu – vicii de fond ale întregii societati. Fie si numai faptul ca Raportul nu considera ca intra exclusiv în sfera de responsabilitate a Justitiei lupta contra coruptiei este pe deplin lamuritor în privinta modului de abordare, serios, sistemic. Aici este vorba despre responsabilitati atât la scara întregii societati, cât si la nivel individual. Ca sa existe mituiti, bunaoara, trebuie neaparat sa fie si mituitori.
Ar fi pacat ca un astfel de Raport care ne ofera o mare sansa de a ne apuca (în sfârsit) serios de treaba în toate sferele de activitate sa fie folosit ca un mijloc de acutizare a confruntarilor politice. Aici nu este vorba despre „cititul printre rânduri“, ci despre aprecieri riguroase, de pe pozitii întru totul corecte. Este o lectie a carei ignorare ne va costa foarte mult. Din pacate, una dintre lectiile istoriei este tocmai faptul ca prea putini învata din aceste lectii. (T.B.)