Rectificarea bugetara
Data: 1-15 iulie 2010
Pentru actuala vacanta parlamentara este in vigoare Legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonante. Este o practica instituita in conformitate cu Constitutia tarii, potrivit principiului continuitatii actului legislativ. De departe, cea mai importanta ordonanta din setul propus de Executiv si aprobat de Legislativ o constituie cea referitoare la rectificarea bugetara. Spunem „cea mai importanta“, deoarece este asteptata – cum se spune – „cu sufletul la gura“ de intreaga populatie a tarii, mai ales dupa anuntarea masurilor dure si dureroase de „austeritate bugetara“.
Nu este cazul sa ne lansam in pronosticuri, deoarece este putin probabil sa se suplimenteze unele alocari, iar daca se va opta si pentru o asemenea solutie, este limpede – de pe acum – ca va fi vorba despre domenii restrinse si sume modice. Practic, se vor legaliza diminuarile de pina acum si se vor prelungi atit acestea, cit si altele pina la viitoarea rectificare bugetara. Ceea ce se poate, insa, discuta vizeaza modul in care s-au derulat operatiunile specifice (numite „executie bugetara“) atit la capitolul venituri, cit si la cel de cheltuieli. Esential este faptul ca tinta de deficit convenita cu FMI, Comisia Europeana si Banca Mondiala, respectiv 6,8 la suta din PIB, se afla in pericol de a nu fi atinsa, cu toate consecintele negative care decurg de aici. Daca se va mentine cursul din prima jumatate a anului, este clar ca nu se va reusi sa se incadreze deficitul bugetar in limitele stabilite.
Nu exista decit doua cai de diminuare a deficitului: marirea veniturilor si reducerea cheltuielilor. Sunt cai care pot fi folosite separat sau impreuna. Din pacate, prin modificarile aduse Codului Fiscal, nu s-a putut respecta promisiunea de a nu se majora taxele si impozitele, asa ca s-a optat – practic – pentru combinarea celor doua modalitati. Important este sa se asigure o majorare a veniturilor, deoarece se presupune ca la capitolul cheltuieli s-au operat amputarile necesare. Numai ca – si aici – se impune o constatare de fond: una este sa se mareasca povara fiscala si alta sa se asigure o mai buna colectare a ceea ce s-a prevazut. Astfel, ajungem la o tema pe care nu ezitam s-o numim fundamentala: cea a combaterii evaziunii fiscale.
În prezent, au loc controverse privind dimensiunile acestei evaziuni, evaluarea Institutului National de Statistica (de circa o cincime din PIB) fiind contestata de unii specialisti. Dar, chiar daca acceptam punctul de vedere oficial, tot este clar ca o diminuare semnificativa a ponderii evaziunii fiscale ar aduce la buget multe miliarde de euro. Prin urmare, daca este sa ne referim la imbunatatirea executiei bugetare, potrivit tintei de deficit amintite, atunci activitatea organismelor abilitate ale statului se cere concentrata pe segmentul colectare, cu accent clar pe diminuarea evaziunii fiscale. Exista, in acest sens, o premisa favorabila, si anume noile reglementari referitoare la combaterea acestui flagel. Ordonanta de urgenta aferenta a intrat in vigoare. Prin urmare, nu se mai poate invoca de catre nimeni vidul legislativ in materie. Totul este sa se treaca la aplicarea masurilor prevazute. Or, se stie – la noi – nu atit legile sunt lacunare, cit modul in care se respecta, in primul rind de catre organismele de control ale statului. Aici se afla nodul gordian al intregii operatiuni de ameliorare a activitatii fiscal-bugetare pe care iminenta rectificare nu poate sa-l eludeze decit cu asumarea marelui risc de a rata – si de aceasta data – tinta de deficit pentru anul in curs. Aceasta este tema de cel mai larg interes public si, in consecinta, am incercat sa raspundem unui astfel de interes legitim.