Jurnal de bord - Din nou despre Proiectul de Ţara
Data: 1-15 iulie 2016
În urma summit-ului UE consacrat Brexit-ului, preşedintele Klaus Iohannis a iniţiat o serie de consultări cu liderii partidelor politice, primul ministru şi guvernatorul BNR pe tema Proiectului de Ţară. Aceeaşi temă a fost abordată atât la Forumul Administraţiei Publice Locale, cât şi la lansarea documentului intitulat „România competitivă: un proiect strategic de creştere economică sustenabilă". La prima vedere, pare că avem de-a face cu o temă redundantă. De ani de zile se tot vorbeşte despre necesitatea elaborării unui Proiect de Ţară care să întrunească cel mai larg consens politic şi social, astfel încât să devină cu adevărat operaţional. Iată, deci, peste mai puţin de o jumătate de an, la 1 ianuarie 2017, se va împlini un deceniu de la intrarea României în Uniunea Europeană, în calitate de stat membru cu drepturi depline. În euforia acelui eveniment istoric, s-a lansat ideea elaborării de urgenţă a unui program post-aderare, document care ar fi avut, în esenţa lui, caracteristicile unui Proiect de Ţară. N-a fost să fie. Nu discutăm acum cauzele, deoarece ar impune o extrem de cuprinzătoare analiză. Cert este că, în diferite momente, s-au consemnat demersuri notabile în direcţia identificării unor priorităţi şi stabilirii modalităţilor de a le realiza. Bunăoară, Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR) a participat activ la dezbaterea consacrată elaborării unui proiect de modernizare economico-socială a României. La rândul ei, Academia Română a elaborat un asemenea proiect.
Acum, după seismul care a zguduit Uniunea Europeană, s-a vădit, din nou, cât de important este nu numai la nivel comunitar, ci şi al fiecărei ţări în parte, să existe o viziune de largă perspectivă, nu limitată la obiective de genul celor incluse în Strategia Europa 2020, ci şi pe o perioadă mai lungă, în care accentul să se pună pe aspecte fundamentale privind bazele constituţionale şi, decurgând de aici, viitoarea arhitectură instituţională a Uniunii Europene. Întrucât soluţia care se conturează este aceea a stabilirii de obiective comune care să armonizeze interesele naţionale la scara UE, a reapărut, la întreaga ei importanţă, tema Proiectului de Ţară în cazul României. O spunem cu admiraţie, dar şi cu regret în ceea ce ne priveşte, că alte state membre au asemenea proiecte, şi nu de ieri sau de astăzi, ci încă din fazele de preaderare la UE.
În momentul actual, este prematur să anticipăm rezultatele consultărilor iniţiate de Preşedintele României. Ceea ce, însă, putem afirma cu certitudine este că procesul de elaborare a unui Proiect de Ţară viabil nu porneşte de pe un „loc gol". De-a lungul timpului - şi aici ne referim la întreaga perioadă postdecembristă - minţi luminate, în rândul cărora s-au aflat permanent şi reprezentanţi de marcă ai comunităţii inginereşti, au emis idei deosebit de valoroase, au formulat teme şi soluţii care se constituie într-un adevărat TEZAUR de gândire novativă, de autentic patriotism şi, deopotrivă, de înţelegere profundă, ca un act de conştiinţă, a importanţei capitale a apartenenţei României la Uniunea Europeană într-o lume caracterizată prin accentuarea proceselor de integrare şi globalizare.
Poate toate acestea „sună" prea abstract, însă fiecare coleg inginer ştie prea bine că până şi cele mai complexe construcţii se asamblează cu un număr imens de piese - dar într-o viziune unitară, sistemică - ceea ce le conferă organicitate, consistenţă, durabilitate. Conştientizarea faptului că aparţinem de drept comunităţii politico-economice europene dă şi măsura exactă a necesităţii implicării fiecăruia şi a tuturor la elaborarea Proiectului de Ţară menit să ne asigure atât propria prosperitate, cât şi racordarea reală, trainică la valorile şi principiile Uniunii Europene. Se spune că niciodată nu este prea târziu. Dar, dacă vom concretiza celebrul dicton la ideea Proiectului de Ţară, s-ar impune să completăm că trebuie să acţionăm astfel încât să nu fie... prea târziu.