Jurnal de bord Simtul perspectivei
Data: 1-15 iulie 2017
Orice analiză a stărilor de fapt şi a tendinţelor care se cer încurajate în cele mai diverse domenii ale vieţii noastre economico-sociale relevă - fără echivoc - că numai politicile publice pe termen lung pot să asigure rezolvări de fond, pot să evite crize cu efecte dintre cele mai costisitoare, inclusiv în plan uman, în realizarea aspiraţiilor fiecărui concetăţean de afirmare profesională şi civică.
În acest sens, se pot învăţa multe din experienţa şi modalităţile de acţiune ale celor mai reprezentative firme străine şi româneşti care activează în ţara noastră. Bunăoară, un obiectiv strategic cum este diminuarea disparităţilor teritoriale în materie de progres economic şi social se poate materializa, fie şi numai parţial, prin migraţia capitalurilor în zonele rămase în urmă. Nu este vorba despre orice fel de migraţie, ci despre una determinată de existenţa unor resurse de muncă disponibile mai mari decât în regiunile dezvoltate. Mai mult decât atât: amintita migraţie vizează în special alocarea resurselor în tehnologiile de vârf. Este, totodată, de remarcat că şi structurile preuniversitare şi universitare din aceste zone se adaptează relativ rapid la marile proiecte de investiţii la care ne referim. De fapt, aici se află - cum se spune - „cheia problemei": elaborarea şi punerea în practică a unei viziuni integratoare care să antreneze toate componentele necesare pentru accelerarea dezvoltării în regiunile cu indicatorii economico-sociali mult mai slabi decât în Capitală şi în zonele din vestul şi nord-vestul ţării.
Evident, nici forţa de muncă disponibilă nu este împărţită echilibrat pe întreg teritoriul naţional. De aceea, studiile de specialitate, începând cu cele din domeniul demografiei, pun accentul pe elaborarea de politici publice în special pe termen lung. Soluţiile de moment nu au dat şi nu dau rezultate de ordin strategic. Ceea ce se repară într-un loc riscă să provoace disfuncţionalităţi majore în alt loc. În această privinţă intervine, din nou, viziunea, cu o componentă inginerească lesne de identificat. Este vorba, înainte de toate, despre rezilienţă, respectiv despre calcularea corectă, într-o perspectivă largă, a capacităţii economiei de a rezista la şocuri.
Perioada crizei globale a demonstrat, cu prisosinţă, că natura prociclică a politicilor fiscal-bugetare şi salariale din intervalul 2005 - 2008 a fost plătită scump în cei patru ani următori, când s-a recurs la corecţii dureroase, cu un efect direct mai ales în ceea ce priveşte adâncirea inegalităţilor şi inechităţilor. În pofida unor ameliorări evidente din ultimii ani, se menţin, încă, mai ales în regiunile slab dezvoltate, tensiuni sociale puternice, determinate îndeosebi de nivelul redus al puterii de cumpărare a unor importante segmente ale populaţiei. S-a dovedit, atât la noi, cât şi în alte ţări, că remediul constă în promovarea unor politici investiţionale care creează locuri de muncă reale, tot mai bine plătite, care să absoarbă resursele disponibile de pe piaţa de profil.
Nu pot fi trecute cu vederea inechităţile de ordin social decât cu asumarea enormului risc de destabilizare a întregii societăţi româneşti. Este de reţinut gradul ridicat de polarizare socială atestat în special de faptul că 20% din gospodăriile populaţiei deţin 42,5% din totalul veniturilor, în timp ce acelaşi indicator este, în Cehia, de 35,4%, iar în Ungaria de 36,9%. Totodată, 10% din totalul gospodăriilor populaţiei au de peste 18 ori mai multe venituri decât extrema tot de 10% a populaţiei care se zbate în sărăcie. Diferenţa în Cehia este de 5 ori, iar în Ungaria de 6,8 ori.
Cu asemenea procentaje în faţă, avem la ce medita, iar spiritul ingineresc îndeamnă la abordări exacte, cuantificate, care să fundamenteze soluţii cu adevărat viabile pe toate planurile - economic, social, moral.