Demografie si inginerie
Data: 16 - 31 iulie 2013
Publicarea rezultatelor recensamantului populatiei si locuintelor - operatiune complexa desfasurata in octombrie 2011 - a trezit, cum era de asteptat, un foarte mare interes. Anul trecut, comunicatul Institutului National de Statistica (INS) includea primele estimari, respectiv cele care aduceau la cunostinta publica o cifra socanta: 19,042 milioane de concetateni reprezentau populatia stabila (cea cu domiciliul permanent in Romania). Fireste, multi se asteptau la o diminuare semnificativa a numarului populatiei, in urma frecventelor informatii de ordin demografic, insa reducerea de peste 2 milioane a fost de natura a provoca mari ingrijorari in ceea ce priveste viitorul natiunii noastre. Intr-un asemenea ritm, deveneau tot mai credibile prognozele pentru 2025, cand populatia ar fi urmat sa coboare la circa 15 milioane de persoane. Unele constatari care au vizat corectitudinea operatiilor au determinat, insa, INS sa confrunte datele preliminare cu cele existente in diferite institutii precum Evidenta Populatiei, Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, ANAF, Ministerul Educatiei Nationale etc., astfel incat s-au adus corecturi la anuntul preliminar. In urma acestei verificari incrucisate, INS a informat, la 4 iulie a.c., ca, in octombrie 2011, populatia stabila a Romaniei era de 20 121 641 de persoane. Cum, de asemenea, era de anticipat, aceasta „corectura“ a provocat noi controverse, inclusiv in ceea ce priveste veridicitatea celor mai recente date comunicate de INS.
Nu vom intra intr-o astfel de polemica deoarece metodologiile la care s-a recurs au un suport stiintific atestat si de organismul specializat al UE in materie de statistica - Eurostat. Ceea ce conteaza mai mult decat unele cifre in plus sau in minus vizeaza tendintele demografice. Or, acestea sunt predominant nefavorabile, incepand cu rata natalitatii (inclusiv nivelul mortalitatii infantile) si terminand cu imbatranirea populatiei (incluzand aici si rata mortalitatii in cazul persoanelor in varsta). Dupa publicarea rezultatelor recensamantului, in pofida controverselor, este limpede ca de acum inainte nu va fi posibila nicio strategie (demna de acest nume) care sa nu ia in considerare ansamblul tendintelor demografice.
Daca restrangem analiza la cel putin doua teme, si anume potentialul de munca al societatii si gradul de calificare a persoanelor adulte incluse in intervalul de varsta 18 - 65 de ani, vom constata lesne ca se ridica probleme extrem de grave care privesc si viitorul comunitatii ingineresti din tara noastra, in special in ceea ce priveste formarea noilor specialisti. Totodata, este ingrijorator nivelul de pregatire a populatiei, respectiv structura persoanelor in functie de cursurile de invatamant absolvite. La toate capitolele, ne situam sub nivelul mediu din Uniunea Europeana. Nu mai discutam aici despre revenirea „in forta“ a analfabetismului deoarece in aceasta privinta se impun cele mai urgente masuri. Ne gandim mai ales la modul de structurare a invatamantului, astfel incat sa fie eliminate marile disproportii din prezent, dar nu oricum, ci in raport cu perspectivele pe termen lung. Este imperios nevoie sa creasca numarul de persoane cu o pregatire medie, in special in profesiile puternic deficitare, mai ales acelea din domeniul tehnic. Numai in acest fel se va asigura suportul strict necesar pentru dezvoltarea invatamantului superior tehnic, izvorul de specialisti al comunitatii ingineresti.
Dezbaterea nationala referitoare la rezultatele recensamantului este in plina desfasurare si, neindoios, ea va oferi noi teme majore de reflectie, iar ceea ce va rezulta din schimbul de opinii - mai ales intre persoanele avizate - va constitui substanta unor masuri pe care factorii decidenti la nivel national vor fi indreptatiti sa le adopte si sa le aplice.