Ingineri mari personalitati Emilian Bratu 1904 - 1991 Fondatorul scolii romanesti de chimie industriala
Data: 1-15 august 2004
S-a nascut la Bucuresti la 8 august 1904, intr-o familie de intelectuali. Dupa absolvirea cursurilor preuniversitare s-a inscris la {coala Nationala de Poduri si Sosele, unde a avut profesori celebri ca Traian Lalescu, Andrei Ioachimescu, David Samuel, Vasile Bianu s.a., ale caror cursuri l-au ajutat sa isi insuseasca temeinic cunostintele necesare pentru practica ingineriei.
La Politehnica din Bucuresti nu se preda nici un curs de chimie fizica. Pentru studii aprofundate, tanarul inginer a plecat in strainatate, mai intai la Viena in anul 1928, unde a urmat cursurile si lucrarile practice de chimie fizica si electrochimie industriala sub indrumarea profesorilor Emil Abel si Otto Redlich, efectuand studii pe pile galvanice in vederea evaluarii functiilor termodinamice. |n anul 1929 a studiat piroliza metanului la Universitatea din Karlsruhe, iar in 1930 a efectuat studii de electrochimie la {coala Superioara Tehnica (politehnica) Charlottenburg din Berlin.
Intre anii 1932 - 1935 si-a pregatit teza de doctorat la Scoala Superioara Tehnica din Viena, cu un subiect de mare actualitate in epoca: "Prepararea izotopului greu al hidrogenului si determinarea constantei de disociere a apei grele".
Activitatea sa profesionala s-a dezvoltat ca profesor la {coala Politehnica din Bucuresti si in domeniul cercetarii aplicative.
Activitatea didactica a lui Emilian Bratu s-a desfasurat astfel: a debutat ca asistent in anul 1928, la {coala Politehnica din Bucuresti, a devenit conferentiar in 1941 si profesor titular intre 1948-1971, decan al Facultatii de Chimie Industriala intre anii 1955-1957 si 1962-1971.
Cursurile universitare pe care le-a predat de la catedra se caracterizeaza prin rigurozitate stiintifica, sistematizare si claritate. Acestea au fost tiparite si litografiate in mai multe editii. Editia din 1960-1961 a fost distinsa cu Premiul Academiei Romane.
Cel mai important curs al sau, bazat atat pe rezultatele obtinute din cercetarile originale, cat si pe o bibliografie recenta la timpul respectiv, intitulat "Curs de inginerie chimica", ramane de referinta pentru pregatirea universitara in domeniu, prin elementele de baza expuse, in care a inclus si informatii despre aparate si instalatii industriale. Prin explicarea unor procese chimice fundamentale, profesorul E. Bratu a reusit sa prezinte in sinteza mii de procese tehnologice industriale, numai prin cateva zeci de cazuri. Prin cercetarile sale, ca si prin cursurile universitare, se situeaza printre precursorii conceptiei despre ingineria chimica si este considerat ca fondator al scolii romanesti de chimie industriala.
Cercetarile stiintifice originale pe care le-a efectuat, preocuparile sale in domeniul chimiei industriale pot fi urmarite in timp, intre anii 1928-1974. |ntre anii 1928-1941 a efectuat cercetari in domeniul chimiei analitice si a elaborat teza de doctorat apreciata de lumea stiintifica europeana. |n acest interval de timp s-a ocupat de epurarea apelor din Bucuresti, a apelor industriale pentru alimentarea rezervoarelor de la Uzina Grozavesti. Procedeele de epurare a apei cu var - Procedeul si aparatura pentru epurarea apei cu fosfor in vederea indepartarii duritatii fierului, manganului si oxigenului au fost brevetate ca inventie in Romania si Germania.
Printre preocuparile sale in domeniul ingineriei chimice din perioada 1942-1948 semnalam punerea in conditii de functionare a instalatiei rafinariei de petrol de la Brazi si studii aplicative in domeniul termodinamicii pentru industria chimica.
Ulterior a fost preocupat si a adus contributii importante la: studiul vaporilor saturati; distilarea anizotropa; coroziunea industriala. Au fost deosebit de apreciate studiile si cercetarile pe care prof. E. Bratu le-a efectuat cu privire la intensificarea proceselor de transfer de caldura, masa si moment in procesele de evaporare, absorbtie, rectificare si fluidizare.
A prezentat numeroase comunicari stiintifice la conferintele nationale si internationale cu subiecte de inginerie chimica. Din vasta bibliografie semnata de el citam cateva titluri ale unor lucrari de cercetare aplicativa: Disocierea electrolitica a apei grele (1935); Benzenul si toluenul (1948); Ghidul de laborator pentru lucrarile de tehnologie chimica (1942); Manualul inginerului chimist vol. III-IV (1954); Operatiuni si utilaje in industria chimica (1960-1961).
Pentru rezultatele obtinute in cercetare si invatamantul superior a fost ales membru corespondent al Academiei Romane in 1963 si membru titular in 1974, cand a prezentat discursul de receptie "Ingineria chimica". A fost presedinte al Sectiei de stiinte chimice a Academiei Romane intre 1977-1990.
A trecut in nefiinta la 30 martie 1991 la Bucuresti.