Din istoria ingineriei românesti
Data: 1-15 august 2007
(Urmare din nr. 12/2007)
În anul 1822 Gheorghe Lazar se mai afla printre dascalii Scolii, de vreme ce în luna noiembrie Divanul, printr-un raport privitor la cheltuieli pentru repararea scolilor darâmate si pentru functionarea lor, hotarâse sa asigure pentru dascalul Gheorghe Lazar, cel întâi de la scoala Sf. Sava, 4.000 taleri, în timp ce pentru ceilalti doi dascali suma se ridica doar la 600 taleri pentru fiecare.
Printre absolventii Scolii au figurat nume care au devenit celebre în cultura româneasca, cum au fost: Ion Heliade Radulescu, Petrache Poenaru, Christian Tell, Anton Pann.
Bolnav fiind, Gheorghe Lazar s-a retras la Avrig, unde a murit în anul 1823, la numai 44 de ani.
Vom prezenta pe scurt portretul omului Gheorghe Lazar.
GHEORGHE LAZAR (1779 – 1823)
Întemeietorul învatamântului tehnic superior în limba româna în Muntenia
În cartea sa Oameni alesi – ROMÂNII, scriitorul Ion Simionescu prezinta si pe Gheorghe Lazar.
Gheorghe Lazar se nascu la 5 iunie 1779 si în satul sau natal, Avrig, învata primele slove.
Studiile mai înalte le facu la Sibiu si Cluj, unde urma filozofia si dreptul.
Din Cluj si Sibiu ajunge la Viena, prin hotarâre împarateasca, ceea ce arata ca avea însusiri alese. La Viena, pe lânga cursurile de teologie de la vestita Universitate, urma si cursurile de inginerie la Politehnica, între anii 1806 – 1809, unde s-a dovedit a fi foarte îndemânatic în ridicari topografice.
Gheorghe Lazar avea o fire mândra, plina de demnitate – învatatura superioara îl împiedica sa aiba capul plecat. N-a putut tipari lucrarile la Sibiu, în 1810 – 1811. La acea vreme scria si traducea teologia morala, geografia etc., mergând pe toate drumurile cu un singur scop: civilizarea poporului prin scoli si literatura. Obijduit de agenti dusmanosi, neputând face pentru poporul român ceea ce dorea, fiind mai navalnic, razvratitul împotriva supunerii oarbe, îsi lua traista în bat si de la Brasov trece Carpatii, ajungând la Bucuresti. În capitala Munteniei, prin mijlocirea unor suflete mari, ca marele ban Constantin Balaceanu si vornicul Gheorghe Golescu, întemeia în anul 1818 Scoala Tehnica Superioara pentru Ingineri Hotarnici, cu predarea în limba româna, în felul aceleia care functiona la Iasi sub Gheorghe Asachi.
Pentru întemeierea învatamântului în limba româna trebuiau si carti. Tot Gheorghe Lazar, mereu în framântari, le alcatui. Dar dascalul scolii de inginerie nu gasi mijloace prin care sa-si tipareasca Aritmetica matematiceasca sau Trigonometria cea dreapta. În anul 1822 se facu Apelul de subscriere pentru publicarea cursului de aritmetica al lui Gheorghe Lazar.
Osteneala, lupta, în parte si deceptiile vietii, ajung sa îndoaie trupul lui Gheorghe Lazar; o boala îl doboara înainte de a putea sa-si aduca la îndeplinire în întregime sperantele.
Istovit, apuca drumul facut la sosire, ducând cu sine drept avere cele vreo 300 de carti.
Scurta vreme dupa aceea, la 17 septembrie 1823, închide ochii la Avrig, unde se retrasese din cauza bolii.
Elevul sau, Ion Heliade Radulescu, scria despre Gheorghe Lazar: El slujba sa niciodata nu si-a socotit-o profesie, ci o chemare.
Trebuiesc apreciate efortul si credinta lui Gheorghe Lazar pentru o cauza nationala, care atunci au avut un efect deosebit, chiar daca acum par ca niste fapte normale.
De asemenea, Nicolae Iorga scria: N-au trecut nici 20 de ani si toata viata româneasca a fost prefacuta în Muntenia si Moldova sub actiunea acestui pribeag sarman, coborât din Ardealul iobagiei.
În anul 1864, comitele Carol Roseti, fost elev al dascalului, s-a dus la Avrig sa vada mormântul ilustrului sau profesor. Gasind mormântul în parasire, a ridicat pe cheltuiala lui un monument, pe care a scris: Precum Christos pe Lazar din morti a înviat, asa, tu, România din somn ai desteptat.
Scoala de la Sf. Sava ajunge cu vremea sâmburele scolii nationale în Muntenia, datorita acestui jertfitor.
Fosti elevi ai lui Gheorghe Lazar si alti urmasi au dus mai departe opera începuta si realizata pâna în anul 1822 de dânsul.
Între anii 1823 – 1829, scoala a fost condusa de Ion Heliade Radulescu.
În anul 1829, cursurile scolii s-au întrerupt din cauza epidemiei de ciuma.
În anul 1832 Scoala a fost transformata în Colegiul de la Sfântu Sava.
În anul 1849, domnitorul Barbu Stirbei, om cu studii superioare în Franta, însarcineaza o comisie în frunte cu Petrache Poenaru pentru a elabora un proiect de organizare a învatamântului national, un rol deosebit fiind acordat scolii de inginerie.
(Continuare în nr. viitor)