VIZIUNEA PROSPECTIVA
Data: 1-15 august 2007
Aproape inevitabil, sondajele de opinie consemneaza faptul ca majoritatea covârsitoare a respondentilor considera ca „tara se îndreapta într-o directie gresita“. Cu toate acestea, nu putini sunt concetatenii care apreciaza pozitiv „prestatiile“ diferitilor factori decizionali la nivel national si îi crediteaza cu un numar mare de voturi pentru viitoarele consultari electorale. Doar aparent avem de-a face cu o contradictie. În general, este în firea oamenilor sa fie nemultumiti; în caz contrar, n-ar mai exista motivatie pentru progres. În acelasi timp, ar fi eronat sa se nesocoteasca mesajele transmise de astfel de perceptii publice fata de viitorul tarii si al lor personal.
Una dintre cauze o constituie deficitul de viziune prospectiva la scara sociala si individuala. Suntem, în continuare, deficitari la capitolul strategii nationale fezabile. Este suficient sa ne gândim ce s-a întâmplat cu Strategia postaderare, cu Strategia energetica si cu Strategia de combatere a secetei, pentru a ne da seama ca nu se pot identifica, în momentul de fata, obiective de interes national care sa induca în rândurile populatiei sentimentul ca exista o viziune prospectiva, ca lucrurile nu sunt lasate la voia întâmplarii, ca dispunem de instrumentele stiintifice necesare pentru a asigura îndreptarea societatii în directia cea buna.
Fireste, daca specialistii vor continua sa se manifeste, în spatiul public, în maniera caracteristica, adica vor recurge exclusiv la elemente de ordin tehnic, inaccesibile marii mase a cetatenilor, nu se va reusi mare lucru. Extrem de multe depind de capacitatea de comunicare, fireste, în primul rând a factorilor decidenti la nivel politic, dar si de expertii chemati sa argumenteze, sa dea girul lor de neînlocuit solutiilor propuse. Nu putem, în acest spatiu, sa recurgem la exemplificari, dar teme extrem de preocupante cum sunt asigurarea resurselor energetice, pretul pâinii, starea infrastructurii si altele asemenea pot si trebuie sa fie tratate astfel încât nespecialistii sa înteleaga despre ce este vorba. Este imposibil sa se realizeze mobilizarea nationala strict necesara pentru realizarea de obiective majore, fara un minimum de cunoastere a ceea ce se propune si a efectelor preconizate. Numai constientizarea unor asemenea cauze poate genera marile energii capabile sa le împlineasca. (T.B.)