Brevetele comunitare – o nuca greu de spart
Data: 1-15 august 2008
Dezbaterea asupra Brevetelor comunitare, care a început înca din 1975 si care parea ca batea pasul pe loc în ultimii ani, revine din nou în centrul atentiei. Presedintia germana UE a facut din protejarea proprietatii intelectuale una din prioritatile sale, iar Comisarul pentru Piata Interna a exprimat un „optimism rezonabil” asupra perspectivei ca Brevetele comunitare sa devina o realitate „în cinci ani“. În cele de mai jos se examineaza stadiul actual al acestei componente strategice a competitivitatii europene.
De la început trebuie clarificata o ambiguitate. Brevetele europene, asa cum sunt cele emise de European Patent Office (EPO) din Munchen, nu reprezinta brevete comunitare. EPO, care împlineste 14 ani în acest an, actioneaza ca un fel de „birou unic“. Cei 6 500 de oficiali ai sai primesc cereri de brevete de la inventatori, pregatesc dosare de brevete, o mare parte din activitate implicând studierea cererilor precedente (inventii comparabile au fost deja patentate sau publicate într-un fel oarecare?) si elibereaza un brevet pentru fiecare inventie care îndeplineste cele trei conditii obligatorii de noutate, ne-evidenta (dovada unei activitati inventive) si aplicabilitate industriala potentiala.
Acest titlu european, tradus în cele trei limbi oficiale ale EPO – germana, franceza si engleza – trebuie sa fie validat prin transformarea în oricâte brevete nationale doreste cel ce îl solicita. Orice disputa este rezolvata conform legii nationale. Complexitatea sistemului european se explica prin istoria sa. Fondata înaintea acordurilor de la München din 1973, EPO este o institutie interguvernamentala (nu comunitara). De la sapte tari fondatoare, EPO a crescut la 31, dintre care unele nu sunt membre ale Uniunii Europene.
PREA INDELUNGAT SI PREA SCUMP?
În ultimii 30 de ani au fost emise circa 800 000 de brevete europene, cu o crestere semnificativa a cererilor începând din 2004. Sistemul de brevetare europeana s-a dovedit un succes atât din punct de vedere calitativ, cât si cantitativ. Specialisti din lumea întreaga recunosc „soliditatea“ brevetelor europene, ceea ce reprezinta soliditatea protectiei oferite de ele în eventualitatea disputelor sau a falsurilor. În acelasi timp, nimeni nu neaga necesitatea unei reforme profunde a acestui sistem, care este criticat ca fiind prea îndelungat, prea scump si prea complex. Examinarea unei cereri dureaza în medie 44 de luni, în comparatie cu 27 în Statele Unite si 31 în Japonia.
Înregistrarea unui brevet în 13 cele mai populare tari din zona EPO îl costa pe un inventator 39 675 de euro, în comparatie cu 9 856 euro în Statele Unite si 5 541 euro în Japonia. Costul traducerii în opt limbi (unele dintre cele 13 tari au limbi comune) reprezinta o treime din aceasta suma, o nota de plata ce se amplifica rapid daca se doreste protectie în toate cele 31 de tari, cu cele 23 de limbi oficiale ale lor. În fine, solutionarea disputelor în tribunale ce opereaza sub sisteme legislative diferite reprezinta o sursa de complexitate si un prilej de confuzie. Aceasta demonstreaza o situatie de insecuritate legala, adica cel putin un prejudiciu la adresa pietei interne europene.
O PROBLEMA STRATEGICA
Pentru Uniunea Europeana, reformarea sistemului de brevete este, de asemenea, un imperativ pentru aplicarea corespunzatoare a Strategiei de la Lisabona pentru dezvoltare si asigurare de locuri de munca. Un recent sondaj al Comisiei, efectuat asupra a 10 000 de inventatori, a scos în evidenta o cifra ce reprezinta interesul economic al unui brevet. Premiul de brevet, înteles ca valoarea adaugata a inventiilor datorata simplului fapt ca ele sunt patentate este evaluat la 1% din Produsul Intern Brut pentru 1994 – 1996 si la 1,16% pentru 2000 – 2002. Dar trebuie spus ca acest indicator nu este reprezentativ pentru Uniunea Europeana, cu 33 de brevete triadice (valide în Europa, Statele Unite si Japonia) la un milion de locuitori, comparativ cu 48 în Statele Unite si 102 în Japonia. Performanta europeana în ceea ce priveste cererea de brevete se înrautateste în mod constant, ajungând pâna acolo încât astazi Japonia si Statele Unite înregistreaza mai multe brevete la EPO decât propriile tari membre. Aceasta slabiciune a inovatiei europene are mai multe cauze ce includ, în opinia industriasilor, imperfectiunea sistemului european de patente. Fara o reforma profunda a acestui sistem, Strategia Lisabona, deja amenintata de cheltuieli prea mici pentru cercetare-dezvoltare în unele state membre, este în pericol serios de a ramâne numai o dorinta pioasa.
SIMPLIFICAREA PATENTELOR EUROPENE
Atât EPO cât si Comisia au declansat initiative majore în ultimii ani pentru remedierea acestei situatii. În 1999, EPO a lansat negocieri asupra a doua subiecte: simplificarea reglementarilor legate de limba si elaborarea unei jurisdictii interne de rezolvarea conflictelor, care sa înlocuiasca jurisdictiile nationale. În ambele domenii au fost schitate proiecte de acorduri la începutul anilor 2000: Protocolul de la Londra, care elimina obligatia traducerii partii descriptive a inventiei – cealalta parte fiind alcatuita din solicitari – în trei limbi oficiale si cere tarilor semnatare ca atunci când limba respectiva nu este o limba oficiala sa aleaga una dintre acestea pentru brevetele lor, si Acordul european pentru reglementarea juridica a brevetelor (EPLA), care sa ofere baza legala a înfiintarii unei Curti Europene a Brevetelor. Ambele proiecte, care stateau în asteptare înca din 2004, au reaparut brusc la suprafata. În iulie 2007, noul guvern francez si-a anuntat intentia de ratificare a Protocolului de la Londra, în timp ce în aprilie, Comisia anuntase intentia de sustinere a initiativelor EPO, în particular EPLA, care este vazuta ca o rampa de lansare a noului Brevet comunitar.
OBIECTIVELE BREVETULUI COMUNITAR
Aceasta se datoreste faptului ca Brevetul comunitar trebuie sa ramâna obiectivul final, atât pentru Comisie, cât si pentru aproape toate statele membre. Mai ramâne de cazut de acord cum sa se ajunga acolo. Pe 3 martie 2003, Consiliul Europei a adoptat o Abordare politica comuna asupra felului cum trebuie sa arate un brevet comunitar. Acest text de compromis a fost supus atacurilor venite în special dinspre industriasi în timpul consultatiilor lansate de Comisie în ianuarie 2006. Criticile proveneau din doua directii. Mai întâi, pentru ca textul propus nu mai traducea descrierile – în lungime medie de 16 pagini – el intentiona traducerea solicitarilor – o medie de 4 pagini – în fiecare din limbile oficiale ale Uniunii, ceea ce reducea economiile. În al doilea rând, sistemul juridic propus parea centralizat în mâinile jurisdictiei comunitare, facând astfel dificil accesul pentru companii mici si mijlocii.
În Comunicarea sa catre Parlament si Consiliu din aprilie 2007, Comisia încearca sa raspunda acestor critici, rezumând în acelasi timp observatiile facute în timpul consultatiilor. Expertii în economie si-au consultat rezultatul calculelor. Verdictul a fost ca „abordarea politica comuna“ ar reduce costul mediu de traducere a unui brevet cu 43%, în ciuda celor 23 de limbi oficiale ale solicitarilor. Aceasta este înca prea departe de reducerea de 95% sperata de Comisie prin propunerea de traducere numai a solicitarilor si apoi în cele trei limbi EPO. Dar aceasta este oricum mai bine decât aplicarea Protocolului de la Londra, care reducea costurile cu numai 20 %. Dezbaterea întotdeauna delicata a multilingvismului Uniunii are un nou subiect greu de abordat.
În problema centralizarii sistemului juridic, Comisia sugereaza un compromis între doua cai opuse: fie amânarea crearii unei jurisdictii de rezolvare a disputelor legate de viitoarele patente comunitare în timp ce se sustine proiectul EPLA, fie crearea unei structuri unificate cu vocatia de rezolvare a disputelor implicând atât patentele europene cât si viitoarele patente comunitare, cu dificultatea evidenta de amalgamare a legilor comunitare cu cele internationale.
Mingea este acum în terenul Consiliului si al Parlamentului. În orice caz, s-a mai dat un impuls monstrului adormit al patentului comunitar.
Pentru detalii se pot consulta site-urile web:
• www.epo.org – Biroul de Patente Europene
• www.ec.europa.eu/internal_market/indprop/patent/index:en.htm – Pozitia Comisiei în problema Patentelor comunitare
• www.wipo.int – Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale
(Traducere si adaptare din revista Research EU – the magazine of the european research area, nr. 54, decembrie 2007)
Dr. ing. Amuliu Proca