Despre „constiinta implinirii prin cunoastere“
Data: 1 - 15 august 2015
Interviu cu Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Romane
- Va propun sa incepem cu cateva sublinieri referitoare la statutul actual al geologiei ca stiinta care isi diversifica aria de cercetare prin interrelationarea cu alte stiinte. Este o tema deosebit de interesanta, despre care odata spuneati ca geologia ar trebui redescoperita. In ce sens?
- La inceputul acestui mileniu, in care progresele stiintei au trecut numeroase frontiere, o privire intr-un trecut indepartat indica interesul constant pentru conceptul de materii prime: fier, aluminiu, carbune, cupru, silice, petrol, aur... si cate altele. In ultimii doua sute de ani, geologii au fost aceia care, iubind si intelegand natura, au elaborat ipoteze si au emis concepte despre structura si evolutia scoartei terestre - acest invelis fragil ce protejeaza mantaua Pamantului si acumuleaza de miliarde de ani bogatii minerale pe care le conserva si le tine „ascunse“. De la inceput, geologia a grupat o comunitate de specialisti cu formatie complexa, pregatiti pentru a aborda prin metode mereu avansate - fizice, fizico-chimice, optice, radiometrice, geofizice - locurile de concentrare a substantelor minerale si energetice, forma corpurilor geologice in care sunt localizate, adancimea la care se gasesc si, nu in ultimul rand, rezervele economice si calitatile lor. Pe de alta parte, e clar ca geologia ramane un domeniu indispensabil oricarei economii emergente in care provocarile prezentului cheama, la aceeasi masa, geologi, ingineri, economisti, fizicieni, chimisti, biologi care sa elaboreze proiecte multi- si pluridisciplinare, in care solutiile propuse sa fundamenteze o strategie economica bazata pe cunoasterea si valorificarea resurselor naturale.
- Avem o scoala de geologie remarcabila, avem o traditie care s-ar cere continuata. Care este statutul geologiei in Romania dupa 1989? Se poate spune ca asistam la un declin? Daca da, ce il determina?
- La noi in tara, geologia, ca stiinta de sine-statatoare si ca disciplina de invatamant, a aparut la Iasi, in 1860, cand Grigore Cobalcescu inaugura cursul de geologie, si s-a extins rapid la Bucuresti, in 1864, prin Gregoriu Stefanescu si, apoi, la Cluj, in 1872. In anul 1901, Ludovic Mrazec, tanarul sef al Catedrei de mineralogie din Universitatea de la Bucuresti devenea, la numai 34 de ani, membru al Academiei Romane si se gandea la crearea de institutii capabile sa motiveze si sa reprezinte in Romania si in lume activitatile geologice. A infiintat in 1906 Institutul Geologic al Romaniei. Si, de atunci, patrimoniul stiintific s-a imbogatit permanent. Daca este sa ne referim la prezent, aprecierile se cer nuantate, deoarece nimic pe lumea aceasta nu se poate imparti doar in alb si negru. Daca este sa vorbim despre declin, acesta este, in primul rand, de imagine. Ori, altfel spus, despre scaderea gradului de interes sau conul de umbra prin care trece geologia in momentul actual. Este un fapt real. El vizeaza nu numai Romania, ci si tari mai evoluate din punct de vedere economic, cum sunt Germania, Franta, Marea Britanie, unde interesul pentru pregatirea universitara in acest domeniu a scazut si unde „absorbtia” absolventilor este din ce in ce mai redusa.
- Bineinteles, oamenii de stiinta nu se pot „impaca“ niciodata cu starile de fapt negative. Ei cauta in permanenta antidot la tot ceea ce franeaza cunoasterea si actiunea bazata pe... cunoastere. Care ar fi, in cazul pe care-l examinam, antidotul?
- Doua sunt directiile in care trebuie sa intervenim pentru ca valorile traditionale ale geologiei sa nu se piarda, iar rolul ei in societate sa fie mult mai mult simtit. Prima este legata de pozitia ei in invatamantul preuniversitar si universitar (formativ) si, cea de a doua, de pozitia ei institutionala, plecand de la rolul pe care-l are in structurarea si eficientizarea parghiilor economice. Sub ochii nostri se schimba prioritatile, societatea isi cauta si isi gaseste noi resurse, se nasc noi specializari, iar noile cuceriri ale stiintei isi gasesc simultan aplicabilitate in domenii cat mai variate; inteligenta inseamna si capacitatea de adaptare. Prin intelegerea si acceptarea acestor realitati, ne putem indrepta privirea inainte. Dar, urmarind evolutia crizelor la nivel global, incepem sa intelegem ca, odata cu evolutia acestora se schimba prioritatile. Bugetele destinate educatiei si cercetarii sunt reduse si redirectionate spre sectorul militar. Contextul geopolitic incepe sa-si spuna cuvantul, iar geologia si geofizica coboara mult pe lista prioritatilor. Dar chiar asa, sa nu se uite ca inzestrarea armatei cu echipamente moderne are nevoie de resurse minerale (Fe, Cu, Al, Ti etc.) si energetice (titei, gaze etc.). Si atunci?
- In acest context, cum apreciati stadiul actual si perspectivele invatamantului universitar de profil?
- O cariera universitara este un drum spre inaltimi, spre locul orizonturilor deschise. In viata, trebuie sa ai o tinta si mijloace sa o poti atinge. Este cautarea permanenta care te tine treaz si-ti insufla, constant, emotii - starea implinirilor. Dar pe drumul acesta nu esti singur. Mereu, in jurul tau se afla studentii, cei care asteapta de la tine si carora, oferindu-le motivatii, in timp mereu altele, te pot pretui. Lor trebuie sa le intinzi mereu o mana si gestul te va rasplati. Generozitatea este o stare de satisfactie. Programele de invatamant ale disciplinelor pe care le urmeaza studentii de la facultatile de geologie, geofizica, ecologie sau stiinta mediului din tara le asigura pregatirea de baza privind atat natura resurselor minerale, cauzele care le-au generat, locurile in care pot fi descoperite, cat si procesele de preparare a acestora, natura haldelor, problemele de transfer chimic din halde si iazuri in panze freatice si sol. Sa nu uitam, totodata, ca aceste discipline de invatamant le consolideaza cunostintele despre cutremure, vulcanism, alunecari de teren, schimbari climatice si, de asemenea, ii inarmeaza cu principii de biologie si ecologie despre cauzele aparitiei si evolutiei vietii pe Pamant. Trebuie schimbata doar perceptia despre rolul pe care geologul il are astazi in societate si despre modul in care el poate contribui, intr-adevar, la o dezvoltare durabila si la un echilibru geologic pe Terra. Si sa nu uitam ca daca astazi ne bucuram de un prestigiu adesea evocat, meritul este, in primul rand, al celor ce-au stiut sa adune „pietrele” si sa vada, dincolo de scurgerea timpului, Catedrala, al celor ce ne-au dat motivatiile si constiinta implinirii prin cunoastere.
- Ce sanse au tinerii specialisti sa-si gaseasca un loc de munca unde sa se poata afirma, in primul rand, profesional?
- Spatiul geologic romanesc ramane plin de surprize si tinde sa devina o „arie europeana de cercetare“ gata sa ofere probe aparaturii de varf care asteapta in noile laboratoare din Romania sau din Occident. Tineri masteranzi sau doctoranzi din toate universitatile romanesti lucreaza in ele. Tineri geologi, specialisti in geologia petrolului, geologia carbunilor, a pietrelor si metalelor pretioase si rocilor decorative, in probleme de protectia mediului si de hidrogeologie, sunt angajati in numeroase companii straine si in cele foarte putine din tara. Tineretea - prin energiile ei mereu reincarcate - este o garantie a nevoii de a descoperi proiecte si de a le pune in aplicare. Alaturi de programele de scoala care ne initiaza si sunt obligatorii, preocuparile din asociatiile stiintifice/profesionale din sistemul IUGS (Uniunea Internationala a Stiintelor Geologice) apar mai motivante; ele ne aduc laolalta si ne lanseaza in competitii, de multe ori, revelatoare pentru sinele nostru.
- Cred ca este momentul in care trebuie sa va adresez o intrebare care ii preocupa pe multi, aceea a resurselor naturale de care dispune tara noastra. Dupa cate stiu, evaluarile sunt destul de pesimiste. Care este situatia reala?
- Teritoriul Romaniei este identificat cu o arie geologica de o mare diversitate petrografica, structurala si metalogenetica. Scoarte de tip „oceanic“ si de tip „continental“ se confrunta in zona Carpatilor, a Dobrogei si a platformelor care le marginesc. In decursul a zeci si sute de milioane de ani, prin procesele magmatice si metamorfice, precum si prin procesele sedimentare, s-au concentrat substante minerale utile de foarte diferite feluri: de la aur si argint (in Maramures si Muntii Metaliferi) la cupru, plumb si zinc (in Banat si Maramures), de la molibden la uraniu (in Bihor si Carpatii Orientali), de la fosfati la sare, de la feldspati la caolin si, in acelasi timp, de la turba si carbuni la hidrocarburi (petrol si gaze naturale - in Carpatii Orientali, Depresiunea Getica, Platforma Moesica, selful continental al Marii Negre, Bazinul Transilvaniei); apele minerale si cele termale sunt un efect al prezentei, in zonele profunde, a unor focare vulcanice adanci, dar inactive astazi. Toate acestea se constituie, de fapt, in resurse minerale si energetice si devin - sau ar trebui sa devina - depozite exploatabile (zacaminte), atunci cand rezervele lor se pot extrage in conditii economice profitabile. Astazi, conform Legii minelor, terenurile in care subsolul contine astfel de resurse sunt proprietatea statului, se concesineaza (prin licitatie publica) sau se dau direct in administrare; agenti economici cu capital de stat sau privat (companii nationale, societati comerciale) isi pot asuma riscurile, investesc in echipamente, tehnologii, personal, extrag, proceseaza si vand.
- Am citit de curand o stire conform careia rezervele noastre de aur sunt inca mari si ca am putea fi optimisti. Asa este?
- Minereurile de aur din Carpati sunt cunoscute de multa vreme si, dupa cum se stie, ele au fost exploatate inca de pe vremea romanilor. Rezervele ramase in aceste zone se cifreaza la circa 700 tone si situeaza Romania pe primul loc in Europa. Locatiile traditionale sunt in Muntii Apuseni, anume in patrulaterul aurifer (Musariu, Troita, Trestia, Sacaramb, Certej, Rosia Montana, Bucium-Tarnita, Baia de Aries) si in Muntii Gutai - zona Baia Mare (Dr. Crucii, Sasar, Valea Rosie, Firiza, Herja). Aur a fost identificat si in aluviunile din bazinele hidrografice ale Argesului, Ariesului, Bistritei Aurii, Muresului, Nerei sau Timisului. In prezent, nu se mai exploateaza aur, toate minele fiind inchise. Dar rezervele conservate ne dau sperante.