LAZAR AVRAM versus CATRENE CRITICE CARITABILE
Data: 1 - 15 august 2019
Creaţia autorului, Lazăr Avram, se constituie dintr-o dedublare a inspiraţiei intelectuale, pe de-o parte, din lucrările cu caracter ingineresc în domeniul forării sondelor şi exploatării zăcămintelor de petrol şi gaze naturale, ca profesor dr. al Universităţii Petrol - Gaze din Ploieşti (absolvită ca şef de promoţie, în 1980), autor a zeci de cursuri şi sute de articole de specialitate, colaborator la nenumărate contracte de cercetare tehnico-ştiinţifice în ţară şi străinătate, iar, pe de altă parte, din literatură - proze, poezii, memorialistică ş.a., care nu sunt violon d Ingres, ci o a doua vocaţie.
Dispuse în cinci cicluri - I. Sâmburi de altoi / Ochi de veghe (1 - 185); II. Boabe de păstăi / Imposibila oprire (186 - 497); III. Coji de toamnă / Fără noimă (498 - 594); IV. Volbura / Avocatul şopronului (595 - 897); V. Amintiri, amintiri... / Timp şi destin (898 - 927), aria de investigaţie se structurează în intersecţii relative, cu umor ager şi ironie vânoasă, cu portrete în aqua forte, ingeniozitatea îmbogăţită în tuşe absurde prin sagacitate clementă, totuşi: „În concediu, cel puţin, / Seara, plini de energie, / El vrea ţuică, ş-apoi vin, / Ea vrea simplu, o „tărie". (De gustibus, 51); „În complexul alimentar, / Oacheşa care serveşte / Nu te-nşală la cântar, / Cât te-nşală când ocheşte..." (Comprehensiune, 69); „Că-i frânare sau ciocnire, / Că-i captură sau rodeo, / Astăzi, marea ei iubire / Se cheamă Alfa Romeo!" (Julieta modernă, 102); „Să-i sorb dragostea încet? / Sigur, nu ţine figura... / Cum să-i ceri unui poet / Să bea vin cu picătura?" (Percepţie lirică, 185).
*
Nu am verificat dacă aceste sute de catrene pontoase ale cărţii dlui Lazăr Avram depăşesc întrucâtva creaţiile epigramiştilor noştri - Al. Macedonski, Păstorel Teodoreanu şi nu numai, alături de cei contemporani, însă este sigur că multe dintre cele din această carte au spuma acidă/vitriolentă/forţoasă asemănătoare cu a multora dintre cele care circulă cu francheţe în mediile culturale. Timpul va decide.