DECLARATIA ACADEMIEI ROMANE in legatura cu proiectul de exploatare miniera de la Rosia Montana
Data: 16-31 august 2004
Academia Romana isi reafirma pozitia exprimata anterior fata de proiectul de exploatare miniera de la Rosia Montana. In urma mai multor discutii si analize, Academia Romana constata ca PROIECTUL NU REPREZINTA O LUCRARE DE INTERES PUBLIC IN FOLOSUL ECONOMIEI NATIONALE care sa justifice efectele colaterale si riscurile asociate cu acesta si prin urmare recomanda abandonarea sa.
Reamintim in favoarea pozitiei noastre ca:
1. Distrugerea comunitatii Rosia Montana, veche de peste 2000 ani, prin stramutarea unei parti a populatiei, demolarea de cladiri (unele avand calitatea de monument istoric), biserici, mutarea de cimitire si alte actiuni similare este inacceptabila pentru o societate civilizata.
2. Exploatarea proiectata pentru o perioada de 17 ani nu reprezinta o solutie de dezvoltare durabila, pe termen lung, problemele sociale si economice ale zonei ramanand nerezolvate sau agravandu-se dupa aceasta perioada. Numarul locurilor de munca in perioada operationala a exploatarii (estimat la circa 300) este nesemnificativ in raport cu nevoile locale, care ar cere o solutie de durata, bazata pe resurse regenerabile.
3. Beneficiul economic al Statului Roman (rezultat din 2% din profit ca redevente de exploatare, impozitele pe salarii, alte venituri indirecte) evaluat de compania investitoare la cca 580 milioane dolari pentru perioada de 17 ani (adica 34 milioane/an) – este nesemnificativ in raport cu consecintele proiectului tinand cont ca valoarea aurului preconizat a se extrage depaseste 2 miliarde de dolari.
4. Stramutarea si reamplasarea fortata a persoanelor care refuza sa-si vanda proprietatile risca sa antreneze Statul Roman in procese la Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg, cu consecinte greu de evaluat in prezent.
5. Exploatarea la suprafata in patru cariere deschise si crearea unui bazin de acumulare a rezidiilor in spatele unui baraj de 180 m inaltime mutileaza grav peisajul zonei si este in contradictie cu legislatia europeana (de exemplu, Conventia Europeana a Peisajului, ratificata de Romania prin Legea 451/2002; directivele UE nr.85/337/CEE, 2001/42/CE, 80/68/CEE, 94/43/EEC).
6. Experienta din Romania (Baia Mare) si din alte tari arata ca barajele de acumulare construite din roca sau pamant sunt nesigure in conditii extreme si pot produce accidente grave (chiar si atunci cand depoziteaza doar saramura si nu rezidii toxice).
7. Exploatarea pericliteaza zona arheologica Alburnus Maior, de mare valoare istorica si culturala, cu caracter de unicat. Proiectul contravine Conventiei privind patrimoniul mondial, cultural si natural, adoptata de Conferinta generala a UNESCO din 16 noiembrie 1972, acceptata de Romania prin Decretul 187/1990 si prin Ordonanta de Guvern nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protectia patrimoniului arheologic si Legii nr. 5/2000 care declara zona Rosia Montana sit protejat.
8. Folosirea cianurii de sodiu pentru solubilizarea aurului si depozitarea in bazin deschis a rezidiilor tehnologice continand resturi de cianura, produsi de “neutralizare” a cianurii (cianati, tiocianati) si complecsi ai metalelor grele cu cianura, a caror toxicitate nu este inca complet cunoscuta, creeaza motive serioase de ingrijorare, chiar daca ar fi aplicate tehnologiile curente cele mai avansate asa cum promite proiectul.
9. Proiectul vine \n contradictie cu o serie de alte articole ale legislatiei europene si nationale de protectie a mediului.
10. Nu exista garantia ca la terminarea operatiunii firma investitoare va putea asigura costurile de inchidere a exploatarii si de refacere a mediului afectat. Rezidiile ramase dupa exploatare (halde de steril, bazinul de decantare) prezinta un pericol permanent si implica mari cheltuieli pentru stat mult timp dupa inchiderea exploatarii, dupa cum se cunoaste din experienta similara a altor tari.
11. Exista serioase suspiciuni, care trebuiesc verificate, ca si in cadrul operatiunilor pregatitoare desfasurate pana in prezent s-au produs incalcari ale legilor tarii, de exemplu prin acordarea nejustificata a unor descarcari arheologice pentru suprafete mult mai mari decat cele cercetate sau prin declararea prematura a localitatii Rosia Montana ca “zona industriala”, impiedicand astfel alte activitati economice si constructii civile in localitate, inclusiv dezvoltarea unui turism rural si cultural.
12. Nu pot fi ignorate numeroasele proteste, individuale si colective, ale unor institutii, organizatii neguvernamentale, culte religioase, personalitati si oameni de stiinta si cultura din tara si strainatate, care au subliniat in diverse ocazii riscurile proiectului si nu pot fi trecute cu vederea nici nemultumirile unei parti din populatia locala care refuza sa-si cedeze proprietatile si sa paraseasca zona.
Academia Romana solicita autoritatilor statului (administratia prezidentiala, parlament, guvern, justitie) sa analizeze cu atentie proiectul sub toate aspectele si cu antrenarea unor specialisti independenti si dezinteresati, din tara si strainatate, inclusiv din organismele europene. De asemenea, cerem autoritatilor sa examineze solutii alternative, bazate pe principiul dezvoltarii durabile, pentru rezolvarea problemelor economice si sociale in zona, sa analizeze posibilitatile de folosire a fondurilor europene (PHARE, SAPHARD etc.), de atragere a unor investitii straine si autohtone, inclusiv guvernamentale, care sa ofere solutii nedistructive pentru dezvoltarea durabila a zonei.
Academia Romana este dispusa sa participe, prin specialistii ei, la aceste operatiuni care ar putea salva un spatiu care are pentru romani si o valoare emblematica. Este vorba, sa nu uitam, de „tara” lui Avram Iancu, simbol al luptei pentru libertate a romanilor din Transilvania.
(Textul declaratiei a fost adoptat in cadrul adunarii generale a membrilor Academiei Romane din ziua de 16 iulie 2004)