Combaterea inundatiilor si memoria arhivelor
Data: 16-31 august 2010
Intr-o ciclicitate a dezastrelor, inundatiile rapesc vieti omenesti si produc pagube materiale considerabile, in conditiile in care exista un blocaj cvasitotal al masurilor de fond, radicale pentru apararea populatiei, a localitatilor de furia apelor. Practic, dupa fiecare viitura se repun in discutie tot felul de planuri si programe, iar singurul efect consta doar in cirpirea unor diguri si repararea unor poduri. Din pacate, in discutie nu se readuc momente esentiale din trecutul mai apropiat sau mai indepartat care atesta – prin forta de convingere a arhivelor – ca, incepind cu definirea conceptelor si terminind cu elaborarea programelor, a planurilor si chiar a proiectelor nu ne aflam deloc pe un teren gol, ca inaintasii nostri, nume cu o puternica rezonanta in istorie, ne-au lasat o mostenire valoroasa, inclusiv in domeniul de care ne ocupam in insemnarile de fata. Avem in vedere lucrarile de pionierat ale lui Anghel Saligny privind amenajarea Luncii Dunarii si ale lui Alexandru Davidescu, care a gindit canalul magistral Siret. Dar, mai ales, trebuie amintit Dorin Pavel, cel care, in 1934, a intocmit primul „Plan general de amenajare a fortelor hidrologice ale tarii“. Accentul se punea pe producerea energiei electrice, ca, de altfel, si in dezvoltarile operate de Cristea Marinescu si Dimitrie Leonida, insa existau si elemente extrem de importante care vizau combaterea inundatiilor. Este de prisos sa mai subliniem ca astfel de contributii stiintifice nu pot fi ignorate decit cu pretul enorm pe care il platim tot mai des in urma revarsarii apelor.
O abordare serioasa a temei implica doua aspecte majore, si anume existenta structurilor necesare pentru elaborarea unui real plan de amenajare a bazinelor hidrografice, potrivit conditiilor actuale si de perspectiva, in lumina programului de dezvoltare durabila a Romaniei si asigurarea resurselor necesare pentru indeplinirea, pas cu pas, etapa cu etapa, a obiectivelor stabilite. Nu ne vom ocupa de solutiile tehnice, intrucit ele se cer conturate in studii de inalta specialitate, ci doar de ceea ce s-a „acumulat“, in continuare, in arhive pentru a fi pus la baza unor actiuni din prezent si din viitorul mai indepartat.
Pina la inundatiile din 1970 s-au operat tot felul de reorganizari ale institutelor de profil si ale organismelor de stat aferente, ceea ce a condus la numeroase aminari ale deciziilor. Cu toate acestea, in 1962 s-a definitivat Planul de Amenajare a Apelor in Romania. Faptul ca nu s-a pus in aplicare explica, in buna masura, efectele inundatiilor din anii ’70, insa – cu sprijinul PNUD (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare) s-au realizat numeroase si importante lucrari hidrotehnice, nu toate finalizate. Dupa 1989, ceea ce a mai ramas de realizat s-a abandonat.
Ceea ce supunem aici atentiei vizeaza exclusiv aspectele tehnice si economice, fara niciun fel de conotatie politica si, cu atit mai putin, doctrinara. Lucrarile hidrotehnice – ca sa parafrazam o expresie celebra – nu sunt nici de Dreapta, nici de Stinga. Abandonarea a ceea ce s-a obtinut prin cercetarea stiintifica si prin proiectare, sub semnul unor inalte standarde internationale, nu se justifica sub niciun unghi de vedere.
În perioada postdecembrista s-au inregistrat unele tentative de revedere, de regindire a intregii problematici, astfel incit, in 1996, s-a adoptat Legea Apelor, iar in 2004 s-a intocmit un Raport National consacrat amenajarii hidrografice pe intregul teritoriu al tarii. Sigur, o parte din experienta evocata aici a fost fructificata prin aceste demersuri, insa lucrurile sunt departe de a fi duse pina la capat. Dovada o constituie si ravagiile produse de inundatiile din acest an. Apelul pe care il facem la valorificarea memoriei arhivelor se justifica integral tocmai prin necesitatea de a nu inventa mereu roata, ci de a beneficia de zestrea de inteligenta, de creatie a multor generatii care ne-au demonstrat ce inseamna abordarea stiintifica a marilor teme de interes public, de interes national. Pentru ca se vorbeste despre nevoia de modele, iata ca le avem, in cazul de fata, pentru un domeniu nu numai de actualitate, ci si de mare oportunitate.