Jurnal de bord
Data: 16-31 august 2010
Promotia 2010
Ne referim, fireste, la cei care au absolvit cu putin timp in urma institutiile de invatamint superior tehnic, devenind membri ai comunitatii noastre profesionale. Lor, celor care i-au pregatit, familiilor, tuturor celor apropiati le adresam, cu sinceritate, felicitari, urarea de o viata, de un destin pe masura aspiratiilor exprimate cu asemenea prilejuri festive. Din pacate, conditiile in care pasesc (sau, mai bine zis, intentioneaza sa paseasca) pe drumul afirmarii in domeniul de activitate ales nu sunt deloc faste. Vom da, in acest sens, un exemplu si anume cel oferit de Universitatea Politehnica din Bucuresti, cea mai mare de profil din tara. Promotia 2010 este formata din peste 3000 de absolventi. Dar, pe intreaga tara, oferta nu depaseste 150 de locuri pentru ingineri.
Nu este un caz singular. Aproape pe intreaga arie a invatamintului superior se inregistreaza, in momentul de fata, un decalaj considerabil intre numarul absolventilor si cel al locurilor de munca vacante in domeniile profesionale de formare, de instruire. Situatia de pe piata muncii a devenit dramatica, mai ales pentru tinerii care au urmat invatamintul superior. Pentru ce s-au pregatit? În ce mod societatea in care traim le ofera sansa afirmarii in profesiile pentru care au optat?
Cu asemenea intrebari ajungem la o tema fundamentala si anume corelarea numarului de absolventi cu specialitatile in care s-au format, cu nevoile reale de pe piata muncii. Evident, cit timp nu exista o strategie nationala – in adevaratul inteles al cuvintului – privind dezvoltarea economica si sociala a Romaniei pe termen mediu si lung nu se pot determina nici necesitatile de personal cu studii superioare, necesitati vazute, fireste, in dinamica lor. Este de-a dreptul paradoxala situatia in care Uniunea Europeana aproba Strategia Europa 2020, bazata pe o crestere economica inteligenta (adica pe cele mai recente cuceriri ale stiintei si tehnicii), iar o parte deloc neglijabila a absolventilor din acest an, in special din invatamintul tehnic, sa nu aiba asigurate locurile de munca aici, in tara noastra. Este adevarat, unii absolventi au declarat transant ca se duc sa lucreze in strainatate, insa numarul lor este conditionat si de cererea din diferite tari, marcate de dificultatile perioadei postcriza.
Într-un recent top al ierarhiei ofertelor de munca, in UE inginerii se afla pe locul 6, in SUA pe locul 8, in Canada nu se gasesc pe primele 10 locuri, iar in Japonia ocupa locul al 5-lea. Numeric, este vorba despre o contractie a ofertei pentru ingineri intre 40 si 80 la suta fata de perioada anterioara declansarii crizei. Dar, dincolo de aceste date, se contureaza tema extrem de grava pe care o putem formula astfel: isi poate permite societatea noastra sa-si „exporte“ potentialul de inteligenta creativa tocmai in conditiile societatii cunoasterii, in curs de constructie?
Fapt este ca, in materie de pregatire a actualei si urmatoarelor promotii de ingineri, procesele de formare se desfasoara la mare intimplare. Ne referim la cerintele pe care un proces de reindustrializare (potrivit evolutiilor prezente si viitoare) a Romaniei ar putea sa determine o evaluare mai pertinenta a necesarului de ingineri, de specializari. În pofida faptului ca, in sectorul privat, peste 40 la suta dintre intreprinzatori sunt ingineri, nu se recurge la modalitatile de asigurare a resurselor dupa metode care si-au dovedit, din plin, efectele pozitive in numeroase tari. Foarte multi manageri „pun ochii“, inca din clasele superioare de liceu, pe potentiali angajati, ii apropie de firmele respective, inclusiv prin burse, le asigura cadrul necesar pentru practica, incheie precontracte etc. si, astfel, decalajul amintit se reduce substantial. Bineinteles, corelarea se cere facuta din ambele sensuri, de la institutele de invatamint superior la companii si invers, pentru ca, in caz contrar, se va pasi, in continuare, spre necunoscut. Realitatea cu care se va confrunta si promotia 2010 indeamna la o actiune coordonata. Cu cit mai repede, cu atit mai bine.