Mai multe locuri de munca, principala premisa a progresului economico-social
Data: 16-31 August 2017
Institutul Naţional de Statistică (INS) a informat că, la sfârşitul lunii mai a.c., existau 4 846 000 de angajaţi. Poate că acest număr nu spune prea multe. De aceea, se impune a preciza că este vorba despre un nivel-record în ultimele două decenii. Fie şi numai acest fapt este suficient pentru a ne îndemna să examinăm, din mai multe perspective, asemenea date de cel mai larg interes. O ştiu prea bine, în primul rând colegii noştri ingineri, angajaţi, în cea mai mare parte, în activităţi productive, că numărul şi calitatea locurilor de muncă, respectiv gradul de ocupare a populaţiei active, reprezintă indicatori esenţiali în evaluarea stadiului cantitativ şi calitativ de dezvoltare a unei economii. În plus, nimeni nu poate contesta rolul deosebit de important al resurselor umane în orice activitate economico-socială.
Nivelul-record anunţat de INS include cele 113 000 noi locuri de muncă înregistrare de la începutul anului. Astfel, se completează un tablou deosebit de expresiv al pieţei muncii autohtone în etapa actuală.
Şi acum, câteva detalieri. Cele mai multe locuri de muncă s-au creat în industria prelucrătoare - un plus de 27 100. În acest fel, se relevă că industria românească se află într-un proces de relansare, iar faptul că sporul s-a înregistrat în sectorul cel mai dinamic al acestei ramuri este de natură a clarifica şi unele aspecte controversate mai ales în ceea ce priveşte existenţa (supravieţuirea) industriei româneşti.
Pe locul al doilea se află construcţiile, cu un spor de 13 600 locuri de muncă. Se ştie că, în acest sector, de mai multă vreme, se înregistrează o stagnare evidentă, aşa că unele evoluţii sezoniere (lunile de vară) nu trebuie apreciate drept o tendinţă de fond, de lungă durată. Se impun măsuri pentru creşterea substanţială a investiţiilor, mai ales a acelora care au un efect propagat în economie prin crearea unui volum mai mare de valoare adăugată.
Pe locurile următoare se află domeniile: hoteluri şi restaurante (13 400 noi locuri de muncă), comerţul (12 200), activităţile de servicii administrative şi cele de servicii suport (10 900), sănătatea şi asistenţa socială (8600), IT&C (6600), spectacole, alte activităţi culturale şi recreative (4200), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (4000), transport şi depozitare (900).
Ca şi în alte comentarii şi analize publicate în Univers ingineresc, nu dorim în niciun fel să idealizăm lucrurile. Pentru că ne-am referit la investiţii, apare evident că acestea sunt în continuare insuficiente, iar în ceea ce priveştre capacitatea de a satisface nevoile reale de pe piaţa muncii continuă să se resimtă acut deficite atât de ordin cantitativ, cât şi calitativ, inclusiv în ceea ce priveşte structura pe domenii şi ca nivel de calificare a ofertei de forţă de muncă.
Evident, există o legătură nemijlocită între evoluţiile evocate şi politicile publice, inclusiv în sfera educaţiei, a formării angajaţilor de care are nevoie, cu adevărat, economia românească, în special în domeniile ştiinţifico-tehnice, factorul esenţial în orice demers preponderent productiv. Sincopele înregistrate inclusiv în acest an, aşa cum sunt ele reflectate de importante deficite de angajaţi, nu sunt, în majoritatea lor, provocate de situaţii conjuncturale. Din acest motiv, soluţiile de fond nu pot fi decât cele care iau în considerare cerinţele pe termen mediu şi, mai ales, cele pe termen lung. Desigur, sunt şi alte aspecte care impun analize aprofundate cu o viziune de natură strategică privind evoluţia pieţei muncii în România. Deocamdată, însă, constatăm că, în pofida a ceea ce se întâmplă în special pe scena politică, economia îşi vede de treaba ei, guvernată de legile care-i sunt proprii. Cu multe rezultate, demne de a fi luate în seamă.