Din istoria ingineriei romanesti (Urmare din nr. trecut)
Data: 1-15 septembrie 2007
Profesorul SPIRU HARET (1851 – 1912) a fost unul dintre cei mai ilustri dascali ai invatamantului superior, animatorul invatamantului nostru intre anii 1880 – 1910.
Omul Scolii, Profe-sorul Spiru Haret, primul nostru doctor in ramura stiintifica de la Paris (1878), intors in tara a fost numit, la 1 aprilie 1878, profesor de mecanica la Universitatea din Bucuresti. Intre anii 1881 – 1910 a predat geometria analitica si mecanica la Scoala Nationala de Poduri si Sosele, precum si la Scoala de Ofiteri de Artilerie si Geniu din Bucuresti.
A facut primele noastre cercetari de mecanica cereasca, de interes ce depasea fruntariile tarii. Statica si dinamica predate de Spiru Haret contineau, pe langa materialul comun, aplicatiile formulelor lui Guldin, ale legilor lui Kepler etc.
O lucrare importanta in domeniul mecanicii ceresti o constituia teza sa de doctorat, cu titlul Asupra expresiilor apropiate ale termenilor de ordin ridicat, in dezvoltarea functiei perturbatoare.
In Mecanique Sociale a incercat formulari de dezvoltare a societatii asemanatoare cu ale legilor mecanicii, intr-un sistem in care starea sociala a unui individ depinde de trei coordonate – intelectuala, morala si sociala – variatia in timp a acestora constituind miscarea sociala, provocata de fortele sociale.
Pe scurt, sa mai spunem ca Spiru Haret a impulsionat invatamantul romanesc prin legi specifice.
Necesitatea de a pregati in tara specialisti pentru diferitele ramuri ale tehnicii a dus in 10 iunie 1920 la transformarea Scolii Nationale de Poduri si Sosele in Scoala Politehnica din Bucuresti, cu patru sectii: Electromecanica, Constructii, Mine si Metalurgie, Sectia Industriala.
La 3 august 1948 se schimba denumirea in Institutul Politehnic Bucuresti, care cuprindea initial 4 facultati si in care din anul 1950 au aparut majoritatea facultatilor de astazi.
In baza rezolutiei Senatului din noiembrie 1992, institutul a devenit Universitatea Politehnica din Bucuresti (fig. 24), cu un numar de 12 facultati: Electrica, Energetica, Automatica si Calculatoare, Electrotehnica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei, Mecanica, Ingineria si Managementul Sistemelor Tehnologice, Ingineria Sistemelor Biotehnice, Transporturi, Inginerie Aerospatiala, Stiinta si Ingineria Materialelor, Chimie Aplicata.
Dintre renumitii profesori, de-a lungul timpurilor, mentionam doar pe: Nicolae Vasilescu-Karpen, Gheorghe Cartianu, I.S. Gheorghiu, Martin Bercovici, Constantin Dinculescu, Costin Motoiu, Nicolae Danila, Mihai Popescu, Alfons Ifrim, Gheorghe Hortopan, N.I. Bichir s.a.
In Bucuresti s-a dezvoltat cu mult succes si invatamantul tehnic superior de constructii, ale carui inceputuri sunt tot din anul 1864, in Scoala de Poduri, Sosele, Mine si Arhitectura, care in anul 1881 devine Scoala Nationala de Poduri si Sosele.
In anul 1920, Scoala Nationala de Poduri si Sosele s-a transformat in Scoala Politehnica din Bucuresti, in cadrul careia pregatirea inginerilor constructori s-a facut in cadrul Sectiei de Constructii, denumita din anul 1938 Facultatea de Constructii.
In anul 1948, ca urmare a reformei invatamantului, Facultatea de Constructii s-a desprins din Scoala Politehnica (care a devenit Institutul Politehnic Bucuresti) si s-a transformat intr-o institutie de invatamant superior de sine statatoare, numita Institutul de Constructii din Bucuresti. Incepand cu anul universitar 1994 – 1995, Institutul de Constructii a devenit Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti.
Din anul 1948 pana in anul 2004, Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti a fost absolvita de peste 35 000 de ingineri. In aceasta perioada, corpul profesoral al universitatii a cuprins personalitati marcante ale stiintei si ingineriei constructiilor, intre care: academicienii Aurel Beles, Cristea Mateescu, Stefan Balan; profesorii Mihail Hangan, Victor Popescu, Alexandru Steopoe, Radu Priscu, Emil Botea, Alexandru Gheorghiu, Andrei Caracostea, Panaite Mazilu, Ion Stanculescu s.a.
Universitatea de Constructii Bucuresti, prin cele sase facultati, asigura pregatirea specialistilor cu pregatire superioara in constructii, instalatii, masini si utilaje pentru constructii, ingineria mediului, geodezie, drumuri si poduri.
(Continuare in nr. viitor)