90 DE ANI DE LA INFIINTAREA AGIR
Data: 1-15 septembrie 2008
In data de 4 septembrie a.c., in Aula Universitatii Tehnice Gheorghe Asachi din Iasi a avut loc manifestarea aniversara cu tema 90 de ani de la infiintarea AGIR.
Manifestarea a fost organizata de Asociatia Generala a Inginerilor din Romania – AGIR si fost gazduita de Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi. Ea a inclus in program o conferinta sustinuta de domnul dr. ing. Mihai Mihaita, presedintele AGIR, alocutiuni ale participantilor, lansarea unui plic filatelic de prima zi si acordarea de medalii aniversare. Cu aceasta ocazie a fost organizata o expozitie cu aparitii filatelice AGIR, intreguri postale, plachete si fotografii din activitatea interna si internationala a Asociatiei si a Editurii AGIR, realizata de ing. dipl. Marius Mihaita.
Alegerea municipiului Iasi ca loc de desfasurare nu este intamplatoare. Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (AGIR) a fost infiintata in anul Marii Uniri, 1918, la Iasi, avand ca obiective „organizarea si sporirea cunostintelor si puterii de munca a inginerilor (...) pentru a aduce cel mai mare folos in opera de refacere a tarii (...) solidaritatea si sustinerea intereselor profesionale ale acestora“.
Aceasta intalnire aniversara s-a bucurat de prezenta unor ingineri ieseni din industrie, cercetare, proiectare si invatamant superior tehnic. De asemenea, au fost prezenti la sarbatoare si reprezentantii filialelor AGIR din judetele Botosani, Cluj, Dolj, Neamt, Sibiu si Suceava. Au participat si reprezentantii unor asociatii profesionale, precum: Societatea Inginerilor Textilisti din Romania, cu sediul la Bucuresti, Societatea Inginerilor de Automobile din Romania, cu sediul la Craiova, Societatea Absolventilor de Electrotehnica din Iasi si Asociatia Absolventilor de Mecanica din Iasi.
Din prezidiul sedintei comemorative au facut parte prof. univ. dr. ing. Horia-Nicolai Teodorescu, membru corespondent al Academiei Romane, prorector al Universitatii Tehnice Gheorghe Asachi din Iasi, conf. dr. ing. Carmen Loghin, presedinte al Filialei AGIR din judetul Iasi si decan al Facultatii de Textile-Pielarie si Management Industrial, dr. ing. Mihai Mihaita, presedinte al Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania, si prof. dr. ing. Mihai Gafitanu, membru al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, personalitate marcanta care a contribuit la reinfiintarea la Iasi a AGIR.
Presedintele Filialei Iasi a AGIR, conf. dr. ing. Carmen Loghin, a adresat un cuvant de incheiere si invitatia ca peste 10 ani, in anul 2018, sa ne intalnim din nou, sa sarbatorim 100 de ani de la infiintarea AGIR la Iasi.
Conf. dr. ing. Dorin Dan,
vicepresedinte al Filialei Iasi a AGIR
CONFERINTA SUSTINUTA DE CATRE DOMNUL DR. ING. MIHAI MIHAITA, PRESEDINTELE AGIR
Despre rostul si vitalitatea AGIR, definite prin fapte, am mai vorbit si am scris. Incerc acum, la inceput, o succinta privire asupra imprejurarilor in care a luat nastere asociatia, considerand ca prezinta mare interes cunoasterea acestor inceputuri.
Ideea infiintarii asociatiei isi are radacina in Razboiul de Intregire a Neamului si in urmarile lui. In gandurile initiatorilor ei, ea trebuia sa insemne una din formele multiple in care reactioneaza vitalitatea neamului nostru contra loviturilor soartei.
Razboiul, la care toti inginerii – cu deosebite insarcinari – au luat parte activa, le-a dat mult de gandit acestora asupra lipsurilor generale ale tarii si a celor speciale profesiei lor. Iata cum descria aceasta situatie Mihail Manoilescu intr-un articol publicat in primul Buletin AGIR din 1919: „Nepriceperea atributiilor, pe de o parte, incalcarea autoritatii si imixtiunile fara rost, pe de alta parte, apoi imperfecta coordonare a activitatii diferitelor administratii si, in fine, incompetenta ridicata la principii de guvernamant, cu un cuvant lipsa totala de organizare stiintifica in vederea celui mai bun randament national, au lovit puternic spiritul inginerilor“.
„Iata de ce in vremea noastra inginerul sau face o opera hibrida sau moare, adica dispare ca inginer: devine birocrat, negustor sau, doamne fereste, politician, dar paraseste functia sa sociala specifica de creator in domeniul material“, spunea in acelasi articol Mihail Manoilescu.
Alaturi de deceptia unei neaprecieri nationale, inginerul suferea si de durerea specialistului, care vede calcate in picioare principiile fundamentale in care era invatat sa creada.
E firesc atunci ca inginerii sa fi regretat poate pentru prima data putina lor influenta in conducerea treburilor generale ale tarii si sa se fi intrebat cu ingrijorare: oare maine va fi acelasi lucru? Ingrijorarea aceasta pentru binele general a dus la primele consfatuiri si primul gand al tuturor a fost unul dezinteresat.
Chiar situatia materiala a inginerului era amenintata. Antreprenorii erau loviti de stagnarea afacerilor, inginerii din serviciul statului asteptau ca urmarile crizei de stat sa se reverse intai asupra lor. Se stie ca in 1901 statul, in incurcatura, s-a debarasat intai de elementele active si producatoare, pastrandu-si cu grija greoiul aparat birocratic, caruia avea multe motive sa-i fie recunoscator.
Astfel de ingrijorari de ordin general si profesional au lucrat in aceeasi masura ca sa stranga randurile inginerilor, care sa examineze de aproape noile conditii de viata, au aparut in mai multe locuri. Asa, de pilda, la Bacau inginerii din Armata a II-a au constituit un cerc in care s-au dezbatut mai multe probleme care au fost cuprinse ulterior in obiectivele asociatiei. In urma apelului facut prin ziare de inginerul Constantin Busila in vederea unei consfatuiri generale, inginerii de la Caile Ferate au tinut o serie de intruniri in care s-au discutat probleme privitoare la corpul tehnic, la mijloacele de usurare a vietii s.a. In asemenea conditii, nu este de mirare ca prima consfatuire generala de la 27 mai 1918, din amfiteatrul de fizica al Universitatii din Iasi, a fost deosebit de insufletita. Inginerii abia demobilizati, multi purtand uniforma militara, erau inca sub impresia celor vazute in armata, fiind animati de dorinta de a pune umarul la atatea cate erau de indreptat, visand la santierele de lucru carora multi le dusesera dorul. Erau in aer tendinte vagi „neprecizate“, neimaginate dar totusi vii spre o noua organizare?
Dar, cu toata diversitatea ideilor, un lucru era recunoscut de toti, anume ca nicio infaptuire privind corpul ingineresc nu va putea lua fiinta inainte de a solidariza pe toti inginerii intr-o puternica organizatie de actiune, si de aceea s-a putut cadea de acord la prima consfatuire din 27 mai ca trebuie creata aceasta organizatie, care n-a fost alta decat Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (AGIR).
Prima intrebare pe care si-au pus-o multi a fost daca Societatea Politehnica nu poate constitui un instrument „combativ“, cum il cerea tinerimea inimoasa, care nu era deloc in minoritate. Din acest motiv, prima consfatuire a fost consacrata in intregime acestei idei. Dupa dezbateri, argumente si contraargumente, tinerilor impetuosi li s-au alaturat si „vechile cadre“ reprezentate prin ce aveau ele mai tanar si generos, si parerea dominanta a fost ca pentru reprezentarea intereselor profesionale ale inginerilor este necesara o asociatie exclusiv inginereasca, condusa intr-un spirit mai animat, aceasta fiind in final convingerea tuturor.
Concluziile primei consfatuiri a inginerilor au fost consemnate intr-un proces verbal publicat in brosura. Tot atunci s-a constituit o comisie care sa scrie statutele asociatiei. In aceasta sedinta s-a inceput si studierea unor probleme care interesau inginerii, s-au format comisii (din cei prezenti), care urmau sa faca studii si sa prezinte concluzii asupra urmatoarelor probleme: infiintarea unui sindicat cu capital ingineresc, pentru incurajarea antreprizelor tinerilor ingineri, care ar dori sa lucreze pe cont propriu; infiintarea unei cooperative si a unei case de credit pentru ingineri; reprezentarea corpului ingineresc in Parlament; apararea titlului de inginer, a inginerilor in serviciul statului, a inginerilor antreprenori, a inginerilor salariati din industrie si a inginerilor liber profesionisti; problema invatamantului tehnic superior, mediu si inferior; constituirea unui organ tehnic pentru fixarea programului lucrarilor publice in Romania pe o durata lunga.
In a doua consfatuire a inginerilor, din 17 iunie, tinuta tot in amfiteatrul de fizica al Universitatii din Iasi, comisia statutelor a prezentat proiectul sau si s-a inceput discutarea lor. Desi se pare ca era in credinta tuturor ca nu statutele constituie valoarea si chezasia viabilitatii unei asociatii si ca dorul de munca pentru binele intregii bresle isi putea gasi locul in orice cadru format de articole si aliniate, totusi s-au purtat multe discutii, ceea ce l-a facut pe Mihail Manoilescu sa spuna „pentru a nu dezminti vorba, care nu e inca proverb, poate sa devina – ca romanul e nascut… avocat“.
In aceasta consfatuire s-au citit si cateva rapoarte privind invatamantul tehnic mediu, reprezentarea in Parlament si cel referitor la sindicat.
Consfatuirea din 17 iunie s-a incheiat cu hotararea de a se face apel la toti inginerii neparticipanti pentru inscrierea in asociatie.
Adeziunile au sosit destul de multe fata de lipsa de legaturi cu tara inca ocupata, si la 12 august 1918 s-a putut deschide la Iasi Adunarea generala de constituire a asociatiei.
Sprijiniti de adeziunea atator participanti si dornici sa inceapa mai repede activitatea efectiva, cei prezenti au fost de data aceasta mai expeditivi si votarea integrala a statutelor si a regulamentului „s-a facut cu o iuteala demna de cele mai disciplinate majoritati parlamentare“ (afirmatia apartine unui participant la adunare).
„Si astfel in ziua de 12 august ora 11, tanarul bastiment purtand promitatorul nume de AGIR a fost lansat in mijlocul insufletirii acelora care isi promiteau fiecare in gand sa-l animeze cu energia lor, vijelioasa invartire a elicelor“, spunea acelasi Mihail Manoilescu.
Constituirea asociatiei a fost urmata de alegerea primilor noua membri in Consiliul de administratie. Adunarea a regretat lipsa multor figuri importante de la Iasi ce nu au putut fi alese, fiind absente, dar s-a promis sa-si completeze opera cu alegerea celorlalti membri prevazuti in statute.
Primii membri alesi au fost:
1. Gheorghe Bals, 2. Constantin Busila, 3. Tiberiu Eremia, 4. Alex Perieteanu, 5. Ion Tzintzu, 6. Alex Barbacioru, 7. Serban Ghica, 8. Mihai P. Florescu, 9. Mihail Manoilescu.
La prima sedinta a Comitetului de administratie din 20 august 1918, Gh. Bals a fost ales presedinte in unanimitate, ca vicepresedinti au fost alesi Ctin. Busila si Tiberiu Eremia, casier a fost ales Ion Tzintzu si ca secretari Serban Ghica, Mihail Florescu si Mihail Manoilescu, acesta din urma fiind rugat sa indeplineasca in mod onorific si functia de secretar general al AGIR.
La Adunarea generala extraordinara din 30 septembrie 1918 s-au ales ca cenzori inginerii: Marcel Djuvara, Dimitrie Leonida si Gh. Ignat, iar ca supleanti I. Halaceanu, Edgard Mendl si Gh. Pomponiu. La aceeasi data membrii AGIR trebuiau sa constituie si sectiile, dar nu s-a intrunit un numar suficient de membri decat la Sectia I a inginerilor din serviciile publice, alegandu-se un comitet de conducere format din inginerii: Elie Radu, C. Balteanu, St. Ciocalteu, Cristea Niculescu, Ion S. Gheorghiu, I. Vardala, C. Opran, Gh. Ignat si I. Atanasescu, iar ca membri delegati in Consiliul de administratie pe: Tancred Constantinescu, Corneliu Balteanu, Cristea Niculescu si Elie Radu, care a fost ales presedintele Sectiei I.
Asociatia Generala a Inginerilor din Romania s-a constituit ca o asociatie cu caracter pur profesional, destinata a strange pe toti inginerii din tara, oricare le-ar fi specialitatea, cu scopul de a se ocupa de prestigiul moral si de interesele materiale ale corpului, in concordanta cu interesele generale ale tarii.
AGIR, ca asociatie cu caracter pur profesional, a imbratisat toate problemele interesand corpul ingineresc din tara, fara insa a urmari teme cu caracter stiintific si tehnic, care vor urma sa formeze mai departe scopurile Societatii Politehnice sau ale altor societati stiintifice si tehnice. „Noua noastra asociatiune nu trebuie sa fie considerata in opozitie sau in contradictie cu scopurile altor societati la care noi inginerii va trebui sa colaboram pentru o cat mai solida ridicare si asezare a tehnicii romanesti. Activitatea pur profesionala ce va trebui sa ducem sub acoperisul Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania va face sa ne intarim corpul ingineresc care sa poata fi de un cat mai mare folos in opera de refacere a Romaniei de maine, iar societatile noastre tehnice si stiintifice sa se stranga pentru progresele tehnicii stiintifice ingineresti“, spunea Constantin Busila.
Scopurile AGIR sunt specificate in art. 4 al statutelor, sunt in numar de 14 si pot fi grupate in urmatoarele categorii:
– Rolul tehnic, economic pentru interesul general al tarii, pentru ca inginerii sa aduca cea mai folositoare contributie la opera de asezare stiintifica si nationala a tarii in dezvoltarea ei economica;
– Sustinerea intereselor morale si materiale ale clasei ingineresti;
– Rolul social pentru ridicarea cat mai mult a claselor producatoare, in legatura cu tehnica inginereasca, pentru o cat mai buna asezare a acelor factori de productie, bazata pe ridicarea nivelului cultural si imbunatatirea starei sociale, asa ca fiecare sa dea maximum de productivitate in opera generala ce se va duce pentru ridicarea tarei si a poporului romanesc.
Pentru realizarea scopurilor enumerate, AGIR dispunea de 13 mijloace de actiune prevazute in art. 5 al statutelor. Dintre acestea amintim pe scurt:
– Comisia pentru studierea diferitelor probleme ale AGIR, stabilirea punctelor de vedere, urmarirea si realizarea lor;
– Organizarea sau incurajarea infiintarii de birouri de studii economice si tehnice care sa urmareasca si dezvoltarea diferitelor chestiuni in legatura cu opera de refacere economica si sociala si asezarea tarii pe baze nationale;
– Infiintarea unui oficiu de plasare cu sucursale langa cercurile regionale, care sa tina evidenta inginerilor disponibili si situatiunilor vacante in diferitele ramuri de activitate si care sa serveasca de intermediar intre cerintele de ingineri;
– Infiintarea unui birou de informatii pentru a procura inginerilor interesati date tehnice, statistice, economice si sociale relative la o anumita ramura pentru dezvoltarea initiativei private;
– Interventii pe langa organele publice in probleme urmarite de asociatie;
– Crearea de camere arbitrare pentru transarea diferendelor profesionale si infiintarea de comisii speciale pentru examinarea actiunilor necolegiale ale inginerilor;
– Infiintarea de oficii speciale pentru aplicarea legilor si regulamentelor ce privesc aplicarea, exercitarea profesiei de inginer precum si a celor cu privire la activitatea economica si sociala a tarii in legatura cu tehnica;
– Infiintarea, patronarea sau incurajarea diferitelor scoli profesionale pentru ridicarea nivelului cultural al claselor producatoare de orice grad in legatura cu tehnica;
– Crearea unei edituri tehnice de popularizare pentru diferite specialitati producatoare: organizarea de cursuri libere, de conferinte si in general de orice mijloace pentru ridicarea nivelului cultural general si profesional, infiintarea, patronarea sau incurajarea bibliotecilor pentru clasele profesionale;
– Publicarea unui buletin al asociatiei in care sa se expuna lucrarile asociatiei si sa se discute problemele profesionale;
– Publicarea si raspandirea ideilor adoptate de asociatie, congrese anuale pentru dezbaterea si expunerea problemelor cu caracter general pentru propasirea tarii, precum si a chestiunilor interesand profesiunea de inginer.
Prin aceste mijloace de actiune se urmarea ca tot ce se face in tara sa se faca in conformitate cu interesul general si normal pe baza studiilor oamenilor de specialitate: „Conducatorii tarei ce se perindeaza in capul afacerilor Statului vor trebui sa tina seama de studiile specialistilor, sa nu mai lucreze, in numele tarii, dupa alte consideratiuni decat ale interesului general si sa se bazeze pe studii serioase, care sa evite greseli, cum asa de multe se gasesc in trecut“, spunea Constantin Busila, care in continuare dezvolta aceasta afirmatie: „Interesul general al tarei este acel ce trebuie avut in vedere de orice actiune si de aceea si actiunea noastra profesionala trebuieste dirijata pe aceasta baza. In timpurile prin care trecem, mai mult ca in trecut, tara trebuieste asezata pe baze solide, pentru ca in eventualitati viitoare sa nu se mai produca sguduiri ca acelea prin care am trecut si trecem. In toate ramurile de activitate este nevoia refacerei tarei pe baze de studii serioase, facute pe baze reale si de specialisti in materie; iar nu pe capricii si consideratiuni in afara de interesul general. Multe injghebari rele se intalnesc in trecutul tarei noastre si daca uneori s-au facut din lipsa unui concurs luminat al specialistilor, apoi in cele mai multe cazuri asemeni greseli s-au facut din netinerea in seama a parerilor ce ar fi putut fi obtinute de la specialisti. Lectiile trecutului sa ne serveasca pentru viitor, si desi pana acum nu se poate constata o asemenea indreptare, totusi trebuie sa avem sperante si datori suntem a lupta, ca tot ce se va face in aceasta tara sa se faca in conformitate cu interesul general numai si pe baza studiilor oamenilor de specialitate“. Si in continuare Constantin Busila mai spunea: „La aceasta indrumare si la aceasta opera de refacere, specialistii de fiecare categorie trebuiesc a se solidariza, a se pune pe studii serioase, pentru a pune la dispozitiunea celor chemati a conduce destinele statului, materialul care sa-i impiedice pe acesti urma de a gresi, cum asa de multe ori au gresit. Solidarizarea profesionistilor si seriozitatea studielor ce ar face, va impune conducatorilor tarei, si pentru interesele lor proprii sau ale unei anumite clientele politice, sau chiar de alta natura.
Inginerii au un mare rol din acest punct de vedere. Rolul lor nu este numai de a executa lucrari hotarate prin votul unor parlamente; ei trebuie sa lumineze chestiunile tehnice in legatura cu indrumarea economica a tarii si sa contribuie pentru a se ajunge la cele mai bune solutii in aceasta directiune.
Programele mari de lucrari publice trebuie facute pe baze reale, in conformitate cu interesele nationale si economice, iar nu dupa interesele locale si influente de persoane; aceste programe trebuiesc sa prevada un ansamblu, iar nu carpeli, care cele mai de multe ori se lovesc unele cu altele. In intocmirea acestor programe, rolul inginerilor este mare si studiile lor serioase pot indruma chestiunea pentru o solutie conforma cu interesele tarii. Tot asa in toate ramurile de activitate economica a tarii in care tehnica joaca un rol, inginerii trebuie a pune bazele de adaptat in refacerea viitoare.
Pentru aceste momente actiunile de solidarizare a profesionistilor de diferite categorii, vor trebui sa produca schimbarea in conceptiele de conducere si de asezare rationala a asezamintelor statului. Opera viitorului sa nu mai ieasa din colaborarea necompetentilor si sa nu mai fie asezata pe interese individuale si dupa intamplare; pentru aceasta organizarile profesionale sa se impuna, pentru a fi consultate si tinute in seama, in cadrul specialitatii si activitatii lor.
De aceia si noi inginerii, in solidarizarea ce facem in noua AGIR, urmarim in primul rand colaborarea tehnica in opera de refacere economica si sociala a tarii. Concursul ce asociatia il va da statului prin studiile ce ar face, sau prin avizele ce i s-ar cere, va contribui la o mai buna asezare a instructiunilor ce sunt bazate pe tehnica.
In aceasta opera mare ce ne este rezervata in viitor, inginerii trebuie a se strange la un loc, a se solidariza si a colabora in interesul general al tarei. Solidarizarea si asigurarea intereselor morale si materiale ale clasei ingineresti, sa se faca sub acoperisul Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania care sa devie cu adevarat asociatia profesionala a tuturor inginerilor din tara, oricare le-ar fi specialitatea sau ocupatiunea.
Din cauza situatiunei in care se gaseste inca tara noastra, avem azi multe greutati pentru a ne pune pe lucru util; sa ne pregatim insa si sa asteptam cu incredere marea zi ce se arata la orizont, cand campuri noi de activitate se vor deschide pentru munca in folosul propasirii tarii si a intregului neam romanesc“.
Pornind de la ideea ca asociatia sa se poata afirma intr-un mod comparabil cu demnitatea corpului pe care il reprezinta, era necesar ca ea sa fie recunoscuta persoana morala si juridica si gratie sprijinului ministrului Anghel Saligny s-a putut obtine aceasta recunoastere prin Decretul Lege de la 30 decembrie 1918.
Una din ideile principale ale promotorilor AGIR, de sporire a capacitatii de productie a inginerilor pe domeniul economic, a fost infiintarea Societatii Creditul Tehnic, al carei fond la sfarsitul anului 1918 era de 10 milioane.
Urmarind sa-si intinda legaturile sale cu inginerii din Romania Mare, s-a contactat Reuniunea Tehnicienilor Romani cu sediul la Sibiu si Asociatia Inginerilor si Arhitectilor Academici Romani din Bucovina, in scopul de a strange relatiile cu lumea tehnica din toata tara. Sedinta festiva a Reuniunii Tehnicienilor din Ardeal si Asociatia Generala a Inginerilor din Romania a avut loc duminica, 21 septembrie 1919, ora 4 p.m., in Palatul Asociatiei pentru Cultura si Literatura Romanilor din Sibiu, intr-un entuziasm greu de descris.
Preocupata de raspunderea si de menirea sa privind dezvoltarea economica a tarii, in continuare in zilele de 20 – 30 septembrie 1919 s-a facut o excursie de studii in Transilvania si Banat cu scopul de a se informa in linii generale asupra situatiei dezvoltarii tehnice industriale si asupra mijloacelor ce exista pentru valorificarea legaturilor si integrarea lor in serviciul intregii tari. Fara a fi un studiu amanuntit ce urma a se face, memoriul intocmit cu aceasta ocazie se incheie cu un program de actiune in vederea gasirii unor remedii imediate bazate pe actiunea unita a inginerilor din Vechiul Regat cu cei din tinuturile eliberate.
Asemenea activitati se vor realiza si in Basarabia si Bucovina, in special cu ocazia congreselor anuale la care ma voi referi in continuare.
Numarul membrilor asociatiei a crescut considerabil, de la 267 la 12 august la 408 in ianuarie 1919.
Aceste informatii, alaturi de alte realizari importante, sunt cuprinse in Darea de seama a membrilor asociatiei in intervalul 12 august 1918 – 31 decembrie 1918.
Prin ianuarie – februarie 1919, odata cu reintoarcerea la Bucuresti, conditiile materiale au permis sa apara primul numar din Buletinul AGIR, cu un editorial introductiv in care se scria: „In cadrul scopurilor urmarite de catre Asociatia Generala a Inginerilor din Romania, incepem publicarea prezentei reviste, care va fi organul oficial al intereselor societatii profesionale ingineresti. Coloanele Buletinului AGIR sunt la dispozitia inginerilor pentru dezbaterile chestiunilor profesionale care sa ne indrumeze pe calea propasirii, la care cu totii trebuie azi sa lucram, pentru binele tarii si poporului din Romania Mare“.
As dori sa va prezint aici titlurile unor articole publicate in Buletinul din anul 1919. Pe langa articolul privind infiintarea AGIR, putem citi titluri precum: Rolul firesc al inginerilor in politica generala a statului, de M. Manoilescu; Rolul social al inginerilor, de Arapu Ion; Legea corpului tehnic si chestiunea titlului de inginer, Reorganizarea invatamantului tehnic superior, de Ctin. Busila; Locuinte ieftine, Teoria mecanica a ieftinirii traiului, de C. Sfintescu; Starea actuala a problemei Dunarene din punct de vedere tehnic, de Stoica V. Victor; Invatamantul Tehnic – Scoala tehnica industriala, de Stefanescu I. Radu; Importanta stiintelor economice in invatamantul tehnic superior, de Moisescu C.; Memorialul asupra relatiilor noastre economice cu Statele Unite in special din punct de vedere al refacerii, de Niculescu Cristea; Memoriu asupra industriei din Romania Transcarpatica, de Arapu Ion si M. Cioc; Rolul si importanta serviciului de ateliere, Campania contra Cailor Ferate, de C. Budeanu; Evolutia corpului inginerilor silvici, Necesitatea infiintarii oficiilor silvice in judete si orase. Necesitatea intretinerii si amenajarii drumurilor, soselnite, cai ferate inguste, potecilor create cu prilejul razboiului in zona muntilor, de Florescu P. Mihail; Memoriu pentru modificarea cap. II-V din Legea Drumurilor din 1908, de Gabriel Aurel si alte articole, cum ar fi formarea inginerilor in strainatate, recenzii de carti si articole importante, luari de atitudine in diferite probleme importante pentru tara si informatii, comunicate, dari de seama, hotarari ale asociatiei.
Iata, deci, un exemplu a ceea ce inseamna Buletinul Asociatiei de la primul numar din 1919 si care s-a dezvoltat continuu pana la ultimul numar, aparut in 1946, ca exemplu de publicatie specifica activitatii unei asociatii profesionale cu preocupari complexe si responsabile pentru profesie si tara.
Congresele AGIR s-au tinut anual la Iasi (din 1921), apoi la Timisoara, Bucuresti, Cluj, Chisinau, Cernauti, Oradea, Constanta, Arad, Craiova si Brasov. Ulterior, din 1931, intervalul s-a majorat la doi ani, incepand cu Galati, Iasi, Bucuresti s.a.m.d.
Sectiunile congreselor au avut drept cadru: transporturile, energia, lucrarile publice, invatamant tehnic, marirea productiei industriale, mine si metalurgie, munca nationala si chestiuni social-profesionale. Din lucrarile congreselor s-au inspirat factorii politici pentru a promova legi si realizari durabile.
Primul congres al inginerilor din toate colturile Romaniei integrate s-a tinut la Iasi in 1921, in primele zile ale lui octombrie.
Inca din 1913, cativa ingineri din Iasi au luat initiativa si au intocmit un program pentru un prim congres ce urma sa se tina in toamna acelui an la Iasi. Ideea a fost primita cu entuziasm de inginerii din Vechiul Regat si imbratisata de catre Societatea Politehnica, dar nu a putut fi realizata din cauza actiunii militare pe care Romania a fost nevoita sa o exercite in Balcani.
Anuntat si inceputa organizarea pentru anul 1914, congresul a fost amanat pentru vremuri mai linistite din cauza razboiului european ce incepuse.
A fost dat ca primul congres sa se tina in octombrie 1921 la Iasi, intr-o stare de spirit mai inaltatoare datorita satisfacerii ce o avea neamul romanesc prin realizarea idealului national dorit de atata vreme.
Acest congres s-a organizat prin grija AGIR, facandu-se astfel inceputul manifestarilor de acest fel in care inginerii trebuind sa-si impuna solutiile in problemele importante ale asezarii si dezvoltarii economice a tarii.
Congresul s-a intrunit la Iasi, orasul culturii romanesti, ca un omagiu pentru orasul care in anii de suferinta a adapostit toate sperantele unui intreg popor.
Au fost multi participanti, s-au pus si s-au discutat probleme foarte importante pentru refacerea si dezvoltarea economica a tarii; dezbaterile s-au desfasurat cu multa obiectivitate si a avut un frumos succes. Nu s-a discutat nicio problema de ordin profesional; in schimb s-au discutat toate problemele de ordin general, economic, care erau in legatura cu activitatea inginereasca, sau la rezolvarea carora inginerul era in masura si dator sa contribuie, prin pregatirea si prin rolul ce il impune meseria lui.
Astfel, s-a discutat problema transporturilor de toate categoriile, o problema de rezolvarea careia atarna in prima linie refacerea si dezvoltarea bogatiilor noastre; s-a atacat problema izvoarelor de energie, intre altele a energiei caderilor de apa, pentru electrificarea cailor ferate si pentru industrie, o problema relativ noua dar de interes major, viitorul economic constituind o noua faza pentru cucerirea treptata a puterilor naturii de catre geniul omului; s-au discutat diferite metode de invatamant tehnic, diferite sisteme de proiectare si executie si mai cu seama probleme de control si sistematizare a lucrarilor publice; s-a atacat si problema reglarii cursurilor raurilor noastre in vederea navigabilitatii, a irigatiilor, a protectiei malurilor si problema lucrarilor edilitare.
In toate aceste probleme, dreptul si chiar datoria inginerilor de a-si spune cuvantul nu puteau fi tagaduite, mai mult, ei erau cei dintai care aveau un cuvant de spus.
La acest congres s-a atins si problema de mare actualitate a secolului, relatia dintre capitalist si muncitor. Prin structura pe care o are inginerul, prin legaturile care le are cu ceilalti, prin meseria lui contribuie la stabilirea bazelor pentru conlucrarea lor armonioasa.
In final s-au votat motiuni ca rezultat al discutiilor purtate referitoare la fiecare categorie de probleme: transporturi, energie, lucrari publice, invatamant tehnic, industria si legislatia muncii.
Problema transporturilor cuprindea transporturile pe cai ferate, problema soselelor si drumurilor, transporturile pe apa si problema transporturilor aeronautice, in rezolvarea careia nu trebuia sa ramanem in urma. Cel mai mult s-a discutat problema cailor ferate, construirea de linii noi, refacerea si exploatarea celor existente, readucerea materialului rulant in stare de functionare si alegerea celor mai bune sisteme de exploatare, plecand de la ideea ca in principiu exploatarea cailor ferate la noi trebuie sa se faca in conditiile reducerii pe cat posibil a inconvenientelor inerente administratiilor de stat. Primul din aceste inconveniente si cel mai grav era amestecul politicii de partid care implica lipsa de continuitate, hotarari, interventii laturalnice, creare de sinecuri etc., precum si personal inapt, lipsa de autoritate si disciplina, masuri care nu aveau la baza interesul general etc. Un alt inconvenient al administratiilor de stat era tendinta de centralizare, care sporea rigiditatea unui mecanism deja rigid si greoi, nepotrivit cu caracterul de intreprindere comerciala si industriala.
Cei 211 ingineri veniti la Iasi din toate unghiurile tarii au pus bazele unui program de interes general care trebuia sa fie indeplinit pentru ca inginerii sa-si aduca partea de contributie la opera de inaltare a Romaniei unite.
Congresul de la Iasi a avut un caracter cu totul deosebit de caracterul altor congrese. Urmandu-se aceasta cale, dezbaterile viitoarelor congrese ingineresti au contribuit ca inginerii sa-si capete adevaratul rol care trebuie sa-l aiba in economia tarii.
Al doilea Congres, de la Timisoara, in 1922, ca si cel de la Iasi, nu s-a ocupat de revendicari profesionale. Urmand cadrul general destul de vast fixat de Congresul de la Iasi, congresul a cuprins opt sectiuni: transporturi, lucrari publice, problema energiei, marirea productiei industriale, probleme miniere, probleme silvice, invatamantul tehnic, probleme sociale.
Daca la Iasi, in ce priveste transporturile si lucrarile publice, congresul a cerut cu tarie ca statul sa introduca o larga si reala autonomie in administratia cailor de comunicatie, Congresul de la Timisoara a pasit mai staruitor in acest sens.
Problema energiei a fost studiata la Congresul de la Iasi, care a cerut ca AGIR sa aduca la cunostinta Guvernului urmatoarele deziderate: crutarea combustibilului si mai ales a petrolului, lucru care a fost insusit si deja se aplica la Ministerul Industriei; construirea de supercentrale pe regiuni; utilizarea intensiva a caderilor de apa; stabilirea unei legislatii cu privire la producerea si distributia energiei. Acum se arata ca aceasta legislatie trebuie sa evite solutionarea problemelor energiei care ar da satisfactie intereselor mai putin generale si neromanesti.
Problema maririi productiei industriale a fost etapizata pe termen lung in chip fericit la Iasi, unde s-a prevazut si necesitatea unei politici de stat a fierului. La Timisoara, in regiunea romaneasca a fierului, s-a stabilit ca inginerii si specialistii trebuie sa participe pentru ca aceasta industrie sa ia o mare amploare.
Problemele miniere si silvice n-au fost cercetate la Iasi, ele s-au cercetat la Timisoara.
La Iasi, referitor la problemele sociale, congresul a analizat si insistat ca munca sa fie la loc de cinste. La Timisoara s-a urmarit ca acest tel inalt sa fie cat mai mult pus in valoare si asezat pe baze sanatoase.
Problema invatamantului tehnic in Congresul de la Iasi s-a bucurat de atentia necesara, insistandu-se asupra crearii scolilor tehnice medii; la Timisoara s-a studiat in amanunt aceasta problema importanta.
Pentru a ne forma o imagine despre amploarea si importanta acestor congrese, am sa spun cateva cuvinte despre Congresul din 1925 de la Chisinau.
Asa cum am mai spus mai inainte, chiar de la inceput, inginerii din toate provinciile tarii au aderat la asociatie in numar mare si in special inginerii din Basarabia si Bucovina, care au aderat aproape in totalitate.
In anul 1925, 10% din numarul membrilor AGIR erau din Basarabia si Bucovina. Ei isi desfasurau activitatea in sectoarele de constructii, drumuri si poduri, cai ferate, silvicultura, uzine electrice, administratie sau erau ingineri privati. Datorita aderarii masive, de la infiintare, a inginerilor din Basarabia si Bucovina, numarul lor a ramas in continuare aproape constant, desi totalul membrilor AGIR pana in preajma anului 1940 s-a triplat.
In primii ani de activitate, presedintele Filialei AGIR din Chisinau era ing. I. Granitchi, iar la Cernauti erau inginerii I. Mihalache si Tr. Procopiu.
Printre inginerii membri AGIR din Basarabia, in anul 1925, era si Nicolae Profiri, cel care in 1949 a devenit presedintele Asociatiei Stiintifice a Tehnicienilor (AST), infiintata prin unirea AGIR cu Societatea Politehnica.
Congresul din 1925 a avut loc la Chisinau, cele din 1923 si 1926 la Cernauti. Desfasurarea congresului in 1925 la Chisinau avea importanta nu numai pentru expunerea si dezbaterea problemelor tehnice, economice si sociale ce interesau intreaga tara, dar si prin cunoasterea nevoilor locale din toate domeniile ingineriei si pentru cunoasterea mai buna a inginerilor intre ei. Din comitetul de onoare al congresului faceau parte primul-ministru, Ion I. C. Bratianu, alti ministri si fosti ministri (dintre care Pantelimon Halippa), alte personalitati din toate domeniile din tara, intre care si personalitati din Basarabia.
Congresul s-a tinut intre 13 si 20 septembrie. In dupa-amiaza zilei de duminica, 13 septembrie, la ora 16.00, in Sala Eparhiala, aceeasi sala in care adunarea moldovenilor a hotarat in 1918 unirea cu patria-mama, a avut loc deschiderea congresului, in prezenta ministrilor Traian Mosoiu, Ion Inculet, Pantelimon Halippa, a membrilor comitetului de onoare al congresului, a reprezentantilor autoritatilor civile si militare si a elitei intelectuale din oras.
Intr-o atmosfera sarbatoreasca, dominata de entuziasm, inainte de inceperea lucrarilor, presedintele AGIR, Gr. C. Stratilescu, propune ca presedinti de onoare ai congresului pe Traian Mosoiu, ministrul Lucrarilor Publice, si pe Ion Inculet, ministru pentru Basarabia, iar ca vicepresedinti pe generalul Radeanu si pe Pantelimon Halippa, unul dintre cei care au facut unirea Basarabiei cu tara. Presedintele congresului a fost Gh. Buciuscan, presedintele Filialei AGIR din Basarabia.
In zilele a doua si a treia s-au dezbatut pe sectiuni probleme din domeniul transporturilor, al lucrarilor publice, industriei, energiei, padurilor, invatamantului tehnic, organizarii stiintifice si din domeniul social.
Programul congresului se ocupa de cele mai importante probleme tehnico-economice ce interesau Moldova dintre Prut si Nistru. In primul rand, se analizau circulatia si transporturile.
La congres s-a prezentat Programul constructiei soselelor principale din Basarabia, raportor fiind ing. sef I. Demetrescu, subdirector general de poduri si sosele, si s-a subliniat intensificarea campaniei de constructie a soselelor, pentru care s-au pus la dispozitie fondurile necesare. Acest program prevedea realizarea soselelor de mare circulatie, in lungime de 2000 km, ce urmau sa se execute in cinci ani si costau un miliard de lei (suma deosebit de mare pentru acele timpuri) si sosele de circulatie mai redusa (cele secundare), in lungime de 16 000 km, ce urmau a fi construite prin finantare de catre autoritatile judetene si comunale, pe masura nevoilor si posibilitatilor.
Programul era insotit de o harta amanuntita a soselelor in executie si in proiectare. Se stie ca pentru dezvoltarea economica, alaturi de progresul stiintelor tehnice era necesara asigurarea circulatiei bunurilor, pentru asigurarea unei convietuiri sociale, elemente principale ale civilizatiei. Acest efort considerabil ce-l facea poporul roman era menit sa scoata Basarabia din starea de inferioritate economica si sa o aduca la nivelul intregii tari.
Astazi, in Republica Moldova s-a infiintat Asociatia Generala a Inginerilor Moldoveni, cu care AGIR colaboreaza si cu care dorim sa dezvoltam activitati comune viitoare, in interesul neamului romanesc.
Nu uitam niciodata spusele marelui Eminescu: „Daca o generatie poate avea un merit, este acela de a fi un credincios agent al istoriei, de a purta sarcinile impuse cu necesitate de locul pe care il ocupa in inlantuirea timpilor“.
In 1921 se elaboreaza un proiect de lege pentru apararea titlului de inginer si exercitarea profesiunii de inginer, „in functie de interesele superioare ale tarii, reusind sa se emancipeze si sa fie libera pe propriile sale miscari, in afara de orice indoctrinare politica“, legiferarea fiind insa obtinuta abia dupa doua decenii de insistenta, si datorita conditiilor neprielnice nici nu s-a pus in practica.
Pana in 1947, AGIR si-a adus contributia competenta la proiectele de legi cu caracter tehnico-economic, cum au fost: legea drumurilor, legea regimurilor apelor, legea minelor, legea pentru comercializarea si controlul intreprinderilor statului etc.
Tot in aceasta perioada de inceput s-a actionat “in vederea concentrarii invatamantului tehnic superior in politehnici, actiune care ar fi dus mai repede la rezultatul dorit daca, in desfasurarea ei, s-ar fi gasit mai multa intelegere la factorii in drept ca si la partile in conflict“.
In anul 1934 s-a manifestat un interes profesional crescand al unor asociatii de specialitate, care solicitau promovarea intereselor prin AGIR. Astfel, lua nastere „un curent nou in gandire si conceptie, venit odata cu vigurosul isvor de viata al tineretului“ si se renunta la „metode de actiune perimate si ineficace ale trecutului“.
Legea colegiului inginerilor este conditionata de elaborarea legii concentrarii invatamantului tehnic superior: “Se incepe a se vedea ca nu cu inginerii universitari dincolo de baricada se poate castiga lupta, ci din contra, cu fortele lor unite cu ale AGIR-ului“. Ca urmare, randurile AGIR s-au intregit prin intrarea in asociatie a inginerilor agronomi si a inginerilor universitari. In 1940, numarul membrilor AGIR depasea 3400.
Inca din 1923 s-a avut in vedere o eventuala fuziune a Societatii Politehnice cu AGIR, dar nu s-a putut ajunge la o intelegere. S-a luat initiativa construirii unui local propriu, initiativa ramasa in stadiu de deziderat pana in 1936, cand s-a inceput constructia Casei AGIR din str. Mihai Eminescu nr. 2 (azi Bd. Dacia nr. 26). In 1940, dupa ani de infinite greutati si straduinte, inginerii romani s-au vazut cu inca un gand implinit.
AGIR a functionat in paralel cu Societatea Politehnica pana in anul 1949, cand, prin fuzionarea lor, a luat fiinta Asociatia Stiintifica a Tehnicienilor – AST, care la primul ei congres, in 1951, a devenit Asociatia Stiintifica a Inginerilor si Tehnicienilor – ASIT. Prin statut se declara persoana juridica fara scop lucrativ. In anii urmatori, cu ASIT au fuzionat Societatea Stiintelor Agricole, precum si Asociatia Subinginerilor si Conducatorilor de Lucrari. Ca membri erau primiti ingineri si tehnicieni, inventatori si inovatori, precum si alte persoane (matematicieni, de exemplu) care manifestau interes pentru tehnica. Corespunzator impartirii administrative, functionau filiale ASIT in toate regiunile si subfiliale, in raioane si orase.
In activitatea de pregatire profesionala, ASIT publica reviste tehnice impreuna cu ministerele. Realizarea cea mai valoroasa a fost Lexiconul tehnic roman, in 19 volume, redactat sub coordonarea acad. Remus Radulet. De asemenea, a tradus si editat Manualul inginerului Hüte. Dezbaterea in consfatuiri a unor probleme tehnice reprezentative pentru dezvoltarea economiei constituia o alta directie de activitate a ASIT.
In deceniul in care a activat, prestigiul ASIT depasise cadrul strict de activitate a inginerilor. Era si normal, ca urmare a contributiei devotate, desprinse de orice interese materiale, politice sau personale, aduse de cei mai buni ingineri din Romania.
Din anul 1962, Asociatiei Stiintifice a Inginerilor si Tehnicienilor (ASIT) i-a luat locul Consiliul National al Inginerilor si Tehnicienilor (CNIT), care urma sa lucreze sub indrumarea fostei UGSR. Orice alta forma de organizare autonoma traditionala – asociatie sau societate profesionala – a fost respinsa, atat in faza de organizare initiala, cat si in incercarile ulterioare.
Prezentat pe post de panaceu, comunismul garanta vindecarea in plan istoric a nedreptatii sociale. Ce efect a avut s-a vazut si se vede.
Dupa cum se stie, acolo unde se instaleaza dictatura, ea incepe prin a se razboi cu inteligenta si cu talentul. Elita este dusmanul principal.
Din anul 1972, organizatia a fost practic desfiintata. La nivel national, CNIT urma sa functioneze sub indrumarea fostului CNST, sectiile lucrand in colaborare cu institutele de cercetari pe domenii, iar comisiile judetene (CJIT) si din intreprinderi (CIT) ramaneau sub indrumarea sindicatelor. In acelasi timp, s-a redus drastic numarul revistelor editate, majoritatea sectoarelor din economie nemaiavand nicio revista de specialitate. Inginerii erau lipsiti de posibilitatea de a dialoga in scris pe probleme tehnico-stiintifice care ii preocupau. S-au anulat, in acelasi timp, si ultimele posibilitati de a cunoaste realizarile din alte tari. Participarea la conferinte si simpozioane internationale nu era posibila, iar legaturile cu organizatiile internationale de specialitate s-au intrerupt din cauza neparticiparii la reuniuni si a neachitarii cotizatiilor.
Nu a mai fost agreata nici organizarea de congrese sau simpozioane cu participare internationala, pentru orice manifestare tehnico-stiintifica organizata fiind necesare aprobari speciale de la cel mai inalt nivel.
In conditiile in care orice intelectual era un potential disident, a concentra un numar mare de ingineri, chiar numai pentru dezbaterea unor probleme tehnico-stiintifice, nu putea fi pe placul dictaturii. Asumandu-si acest risc, organizatia inginerilor a continuat sa lucreze. Desi o singura voce avea dreptul la opinie, iar ceilalti erau condamnati la farsa acordului unanim, a adeziunii depline, se organizau consfatuiri, simpozioane, mese rotunde, unde se analizau probleme tehnice ale sectoarelor economiei nationale, se faceau schimburi de opinii, se criticau unele solutii adoptate si se propuneau masuri privind directii de dezvoltare, imbunatatiri ale activitatii, tehnologiilor de fabricatie, eficientei etc.
Ignorand necesitatea aprobarilor obligatorii, s-a organizat omagierea lui Gh. Lazar, parintele ingineriei romanesti, ocazie cu care s-a pus o efigie de bronz pe casa memoriala de la Avrig. La fel, s-au organizat omagierile lui Anghel Saligny, George (Gogu) Constantinescu si ale altora. Implinirea a 100 de ani de la infiintarea Societatii Politehnice a fost marcata prin organizarea unui simpozion pe aceasta tema. S-a urmarit, astfel, sa se mentina prestigiul profesiei de inginer, ca o flacara alimentata de entuziasmul profesional.
In acesti ani grei ai dictaturii, inginerii n-au fost absenti; ei si-au asumat o anumita obligatie morala, reusind ca prin actiunile lor sa pastreze traditia organizatiilor ingineresti de 117 ani.
Astazi, AGIR isi propune ca, in conditii noi, pastrand si imbogatind idealurile perene ale inteligentei tehnice romanesti, sa actioneze in structuri noi si cu metode noi.
Inginerii nu cer tarii simpla lor utilizare ca functionari si automate, ci un maximum de eficienta a muncii lor de creatie pentru ridicarea economica a tarii prin efortul tacut si continuu ce caracterizeaza lucrarile metodice, mentalitatea si etica inginereasca.
In decembrie 1989, in contextul transformarilor postrevolutionare, a fost initiata reconstituirea Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania.
Prin activitatea sa de pana acum, AGIR a demonstrat nu numai capacitatea de a se organiza intr-o forma de activitate autonoma, ci s-a reafirmat si ca o forta activa, unanim recunoscuta, a societatii civile. Potentialul de a-si infaptui functiile asumate s-a datorat faptului ca asociatia noastra, in conditiile in care tara are atata nevoie de ingineri, se caracterizeaza prin putere morala, nu cuprinde grupuri de interese divergente si nu foloseste metode nedemocratice.
Politica noastra privind cresterea numarului membrilor asociatiei se va face tinand seama de ceea ce spunea prof. ing. Ion Ionescu despre membrii Societatii Politehnice: „O societate nu este, insa, mare si puternica numai prin numarul membrilor ei, ci si prin valoarea acelora care o compun, prin rolul pe care l-au jucat cat mai multi dintre dansii in dezvoltarea si prosperitatea tarii, prin progresele pe care le-au dat stiintei pure sau aplicate in ramura in care se indeletnicesc, prin lucrarile pe care le-au proiectat sau executat si prin renumele pe care il dau tarii in lumea intreaga“. Noi nu-i dorim in randul asociatiei decat pe cei care doresc si sunt dispusi sa se identifice cu idealurile ei.
In mare masura ne preocupa cresterea demnitatii noastre si prin cunoasterea trecutului, dar nu vorbind fara substanta despre romanism. Am comemorat importante evenimente si personalitati din istoria ingineriei romanesti.
Sustinand reconectarea cu istoria stiintei si tehnicii romanesti, stim ce face istoria cu noi si invatam ce sa facem noi pentru istorie.
In conditiile in care Academia Romana poate asigura doar un cadru limitat de afirmare a oamenilor de valoare din domeniul stiintelor tehnice, AGIR a initiat infiintarea Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, care functioneaza deja de 11 ani. Aceasta institutie de consacrare isi propune, in principal, incurajarea si indrumarea creatiei stiintifice, prin formarea si intretinerea mediului prielnic care sa dezvolte talente pe care le asteapta in randurile sale. Atragerea, formarea si consacrarea elitelor constituie principalele deziderate atat ale ASTR, cat si ale Asociatiei. Cultivam elitele, pentru ca o societate fara elite nu se poate afirma.
Atat AGIR cat si ASTR au fost recunoscute de utilitate publica prin hotarari ale Guvernului Romaniei, ca o apreciere a activitatii lor prestigioase.
Reteaua de cunoastere oferita de Internet este intens folosita, pe masura ce dezvoltarea si distributia cunostintelor au devenit o activitate generatoare de putere, datorita si faptului ca am realizat o retea cu filialele din tara. Avem o pagina Web a AGIR, prin care ne prezentam si ne facem cunoscuta activitatea in lume. Acum, dupa aproape 19 ani, putem spune ca am realizat ce ne-am propus si chiar mai mult, in toate domeniile pe care le-am avut in vedere.
Continuand traditia inaintasilor, AGIR nu este o asociatie de parada, fara utilitate, de vanitati satisfacute, dominata de ambitii si intrigi. Portile sale sunt intotdeauna inchise intereselor meschine, se deschid numai la sunetul inaltei tinute morale.
Prin publicatiile noastre Univers ingineresc si Buletinul AGIR am incercat, si am si reusit, sa facem cunoscute problemele si framantarile noastre legate de profesia de inginer in Romania de azi, pe care o dorim mai bogata, mai frumoasa, cu oameni care sa se bucure de viata.
Prin Editura AGIR, cea mai importanta editura tehnica din tara, s-au tiparit sute de titluri de specialitate, constituindu-se intr-un centru important de cultura tehnica, cunoscuta in toata tara.
Initial anual si apoi la doi ani, din motive financiare, organizam Simpozionul inginerilor romani de pretutindeni, la care se dezbat cele mai importante teme de interes pentru tara, folosind experienta inginerilor romani din tarile invecinate si din diaspora. Anul acesta, in zilele de 11 – 12 septembrie, va avea loc cel de al 8-lea Simpozion cu tema Transportul si amenajarea teritoriului, ocazie cu care se vor decerna si Premiile AGIR pe anul 2007.
Desi exista Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni in cadrul Ministerului de Externe si Institutul Cultural Roman, n-am primit niciun sprijin din partea acestor institutii, ba mai mult, o totala ignorare.
In fiecare an, incepand cu anul 1995, sarbatorim Ziua Inginerului Roman, care a fost recunoscuta prin Hotararea de Guvern nr. 525/2000. In aceeasi zi se decerneaza si Premiile AGIR pentru lucrari ingineresti deosebite concepute, proiectate si aplicate, sau carti originale, de inalt nivel tehnico-stiintific.
Ca o recunoastere a activitatii noastre pe plan intern si international, am fost admisi in Federatia Europeana a Asociatiilor Nationale Ingineresti in anul 1995, iar intre anii 1997 – 2000 am fost reprezentati in Biroul Executiv. Prestigiul nostru, crescand in continuare, a dus ca anul acesta, pentru prima data, intre 30 septembrie – 5 octombrie sa se desfasoare la Bucuresti lucrarile Comitetelor FEANI, Adunarea Generala FEANI, Sesiunea Academica cu tema Inginerul pentru viata! Dezvoltarea profesionala continua este unealta si un Workshop cu tema Acreditare/Proiect pilot Engcard.
Am reluat inca din 1990 activitatea in cadrul Federatiei Mondiale a Inginerilor, unde din anul 2001 si in prezent suntem reprezentati in Comitetul Executiv. Si tot ca urmare a activitatii noastre, in anul 1998 am organizat la Bucuresti, pentru prima data la noi in tara, Sedinta Comitetului Executiv cu reprezentanti de pe toate continentele lumii.
Patrimoniul nostru s-a imbogatit continuu prin recastigarea in justitie a o parte din proprietatile detinute de asociatie in Bucuresti si avem ganduri mari pentru a le dezvolta in continuare in interesul stiintei si tehnicii si al inginerilor. Ne pare foarte rau ca filialele noastre din orasele mari nu s-au implicat in aceasta actiune si din aceasta cauza n-am reusit sa recuperam nimic din patrimoniul existent, in alt loc din tara in afara de Bucuresti.
Mai avem si alte neimpliniri, cum ar fi initiativa pentru realizarea Parcului National al Stiintei si Tehnicii, studiul intocmit si promovat fiind tratat cu indiferenta de institutiile statului carora ne-am adresat.
N-am reusit sa promovam legea pentru reorganizarea Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, desi ea se afla la Parlament de mai mult timp. Au mai fost si alte initiative tehnico-economice promovate impreuna cu alte institutii si asociatii de prestigiu si care au avut aceeasi soarta.
Suntem nemultumiti de aroganta cu care suntem tratati de cei care conduc natiunea, pentru ca noi vrem sa participam la schimbarea in bine a tarii. De ce nu se renunta la habitatul politic romanesc caracterizat prin doua dimensiuni - vasal vizavi de cel mai puternic si bruta vizavi de propriul popor?
Trebuie sa se inteleaga de cei care conduc destinele economice si politice ale tarii ca ea, tara, nu poate fi mai bogata si mai prospera fara implicarea totala a corpului ingineresc, asa cum si-au propus inaintasii nostri acum 90 de ani si ale caror preocupari si idealuri sunt in continuare actuale.
Este normal ca in anul jubileului de 90 de ani sa spunem ca rostul AGIR a fost definit prin fapte, iar vitalitatea asociatiei noastre este o demonstratie a rostului misiunii sale.
Acum, la sfarsitul expunerii mele, este necesar si oportun sa spun ca cea dintai functie a fost si este promovarea stiintei si tehnicii si punerea competentei tehnice in mod liber in serviciul natiunii folosind libertatea cuvantului si a actiunii, realizand ceea ce acum putem numi opinia publica tehnica. Dar scopul acestei opinii tehnice nu este sa se risipeasca in manifestari razlete si fara autoritate, degenerand in critica usoara, anonima si lasa, atat de familiara romanilor, ci sa fie organizata, sistematizata si disciplinata cu sensul ei adevarat constructiv, care sa dea valoare si autoritate. Sa mai tinem seama de intuitia exacta a fondatorilor AGIR privind adaptarea sa la nevoile tarii si ale inginerilor pe plan strict profesional.
AGIR trebuie sa fie un organ de lupta, caci la urma urmei nimic nu se poate obtine, nici in tara cea mai democratica, decat tot prin lupta, iar dinamismul sufletesc ramane pretutindeni conditia izbanzii. Si oricine trebuie sa recunoasca, sub raportul dinamismului AGIR a fost si trebuie sa fie greu de intrecut.
AGIR este o institutie vie prin comunitatea de simtire a membrilor sai si prin frumoasa ei traditie, fiind o adevarata personalitate colectiva in mijlocul marii familii a neamului romanesc, stiind ca predecesorii nostri au luptat si pentru prezentul nostru.
Fara AGIR s-ar fi realizat greu concentrarea invatamantului tehnic superior si tot prin eforturile AGIR s-a pus capat unei controverse care a impartit corpul ingineresc; de aceea, AGIR va trebui sa vegheze asupra invatamantului, fiindca nu exista drept mai natural decat dreptul fiecarei profesii de a se ocupa de formarea elementelor care ii asigura regenerarea si buna implinire a indatoririlor sale viitoare in mijlocul natiunii. Vorba lui Nichita Stanescu: „Curata campul, ca sa aiba loc sa aterizeze ingerii“. Ei sunt ingerii tineri care ne urmeaza, iar noi trebuie sa pregatim si sa identificam solutiile pentru cei de maine.
Rolul AGIR a fost si este unic si de neinlocuit, de aparator al ideii nationale in cadrul profesiunii noastre. In aceasta lupta epocala pentru romanizarea profesiunii ingineresti si pentru asigurarea dominatiei romanesti in gandirea si fapta tehnica in toate specialitatile si in toate regiunile tarii, AGIR a facut ceea ce trebuia facut. Daca n-ar fi decat acest lucru, si AGIR tot ar merita sa existe pentru a-si indeplini misiunea lui, care este o farama din misiunea istorica si a generatiei noastre, mai ales in conditiile istorice actuale.
Obiectivele Adunarii de infiintare din 1918 de la Iasi si ale Congresului din 1921, prin patriotismul si prin spiritul lor inaltator au constituit un reper pentru activitatea asociatiei si sa ne propunem acum ca acest moment jubiliar sa constituie o noua revigorare a activitatii AGIR pentru ca noi toti tractam dupa noi un trecut.
Sa ne asumam aceasta sarbatoare ca pe o activitate de participare la reinnoirea propriului nostru popor.
„Numai intoarcerea noastra catre trecut ne da forta faptelor de azi“, spunea Nicolae Iorga, iar Mihai Eminescu spunea: „Orice bun cetatean are datoria de a se ocupa de viitorul patriei sale.“