Trainicia temeliilor tehnico-stiintifice
Data: 1 - 15 septembrie 2011
In urma cu 65 de ani, in vremuri tulburi, cand in joc se afla insasi soarta tarii (ne referim la alegerile din 1946), se stingea din viata, intr-un semianonimat, profesorul inginer Ion Ionescu-Bizet. Lasa generatiilor prezente si viitoare nu numai o opera tehnico-stiintifica de exceptie, ci si pilda unui comportament civic demn de intregul respect al celor care au optat pentru profesia de inginer (si, evident, nu numai). Sa infrunti vicisitudinile a doua razboaie mondiale pustiitoare si a doua confruntari militare balcanice prin mijloacele stiintei si tehnicii, dar si ale trasaturilor specifice unui om care n-a abdicat de la percepte morale fundamentale reprezinta proba de foc a inginerului militant pentru progresul propriei tari, chiar cu pretul unor mari sacrificii.
Numele celui evocat este legat organic de doua momente esentiale care se inscriu la loc de seama in cronica devenirii poporului roman: revolutionarea constructiilor prin promovarea betonului armat si fondarea unei publicatii care a facut epoca.
In calitate de relativ tanar profesor la Scoala Nationala de Poduri si Sosele (implinise 33 de ani), Ion Ionescu-Bizet a tinut primul curs despre beton, curs reprofilat peste un deceniu pe tema betonului armat. In acelasi timp, s-a remarcat in randurile fondatorilor Gazetei Matematice. Sunt etapele initiale ale unei creatii remarcabile care si-a gasit expresia si in lucrari de referinta dintre care se cuvine sa remarcam Culegere de probleme de aritmetica, algebra, geometrie si trigonometrie (1901), Calculul placilor de beton armat (1907), Betonul armat (1915), Culegere de probleme de aritmetica rationala (1937), Maxime si minime geometrice (1940).
Pentru meritele sale unanim recunoscute, Ion Ionescu-Bizet a fost ales - asa cum publicatia noastra a mai informat anterior - in 1910 presedinte al Sectiei matematice din Societatea Romana de Stiinte, in 1919 membru corespondent al Academiei Romane, in 1932 presedinte al Societatii Politehnice si in 1938 decan al Colegiului Inginerilor. Astfel, in spatiul public a devenit o figura marcanta a ceea ce astazi se numeste societate civila, respectiv un exponent al comunitatii ingineresti in promovarea si apararea intereselor ei nu numai profesionale, ci si - pe un plan mai larg - in rezolvarea unor cerinte majore ale economiei nationale, ale societatii romanesti, in ansamblul ei.
In toate aceste demersuri, autoritatea sa profesionala si morala devenise de netagaduit. Nu era putin lucru sa fi fost cel dintai profesor roman care sa fi predat un curs despre ceea ce a constituit temelia unor constructii remarcabile. Ne referim, fireste, la betonul armat, dar si la participarea activa la modernizarea infrastructurii rutiere si feroviare a Romaniei intr-o perioada relativ indelungata, in conditii nu tocmai favorabile, de criza economica, de razboi, de lupte politice lipsite de principii.
Activitatea stiintifica si tehnica a inginerului Ion Ionescu-Bizet a lasat numeroase mosteniri de prima insemnatate. Intr-o enumerare incompleta, readucem in atentia cititorului de astazi proiectele care au permis construirea santierului naval de la Drobeta Turnu-Severin, podul metalic in curba, combinat cu calea ferata si sosea in bazinul hidrografic al Giurgiului, proiectarea - pentru prima data in Romania - a chesoanelor cu aer comprimat de beton armat. Pe aceeasi linie de preocupari caracteristice deschizatorilor de drumuri in stiinta si tehnica sunt de mentionat studiile privind posibilitatea de a se construi cai navigabile pe Siret si Prut, precum si hartile hidrografice ale Dunarii intre Gruia si Braila.
Cum lesne se vede, Ion Ionescu-Bizet a sesizat, de timpuriu, necesitatea unei viziuni sistemice in materie de infrastructura de transport, ceea ce a constituit nu numai o noutate, ci si un exemplu de interdisciplinaritate. O confirma, intre multe alte dovezi, calitatea sa de director general al Serviciilor de poduri metalice, institutie care a abordat modernizarea, in legatura organica, a transporturilor rutiere, feroviare si navale (fluviale).
Toti cei care l-au cunoscut au lasat marturii despre un om integru, preocupat - pana la sacrificiu - de fructificarea posibilitatilor de promovare a progresului stiintifico-tehnic si mai putin de ceea ce a reprezentat viata mondena. Adica, a fost un om dedicat, cu precadere, proiectelor la care s-a angajat. Din aceasta perspectiva se cere relevata, cu deosebire, activitatea sa didactica desfasurata aproape fara intrerupere pe parcursul a nu mai putin de 35 de ani (1914 - 1938). In cazul sau, regasim un element definitoriu pentru toti marii ingineri pe care i-a avut Romania. Este vorba despre grija statornica pentru formarea viitorilor specialisti. Nu a dorit sa lase in urma sa doar constructii remarcabile si alte lucrari de referinta, ci si un capital uman bine pregatit. Ca profesor, Ion Ionescu-Bizet era cunoscut pentru exigenta, dar si pentru caldura cu care ii inconjura, ii sfatuia si le transmitea cunostinte celor mai destoinici studenti. Cei care au urmat cursurile Scolii Nationale de Poduri si Sosele si, apoi, ale Politehnicii bucurestene au avut solide cunostinte la materiile predate de Ion Ionescu-Bizet si, totodata, s-au remarcat (multi dintre ei) prin actiuni de pionierat, inclusiv in materie de constructii hidrotehnice. Insuflarea dragostei fata de profesia aleasa s-a rasfrant pozitiv de-a lungul unei perioade in care vocatia de constructor a poporului roman s-a manifestat cu putere.
Nu putem sa nu mai remarcam un fapt important. Desi a fost implicat - asa cum am mentionat - in activitati civice importante, a evitat sistematic sa se amestece in jocurile politicianiste, care n-au fost putine nici in vremea in care a trait. S-a situat, totdeauna, pe pozitii echidistante, ceea ce i-a mentinut si sporit faima de om de stiinta si de practician care si-a consacrat energiile exclusiv unor cauze de mare importanta si de interes public.
Tocmai probitatea sa profesional-morala (pe care am mai evocat-o) a reprezentat principala motivatie a factorilor decidenti din epoca pentru numirea in cel mai inalt rang ingineresc din vremea sa, si anume inginer inspector general. Incheiem cu acest fapt „biografic“ insemnarile dedicate lui Ion Ionescu-Bizet intrucat - in timpurile pe care le traim - nu exista valori mai inalte decat cele profesionale bazate pe o moralitate desavarsita. Este si explicatia esentiala a faptului ca i-am dedicat randurile de fata in rubrica intitulata Nevoia de modele.