Atractivitatea cailor ferate romane
Data: 1 - 15 septembrie 2012
Nevoia de mobilitate a populatiei este intr-o continua crestere.
In ciuda concurentei celorlalte sisteme de transport, precum cel rutier si cel aerian, calea ferata ramane pentru calatori un sistem de transport deosebit de atractiv. Ca sa nu starnesc comentarii chiar din debut, doresc sa precizez ca ma refer la caile ferate din tarile europene dezvoltate. Cat despre cele de la noi, nu se prea pot spune multe lucruri bune.
Calea ferata din Romania s-a degradat continuu, incepand cu infrastructura. Lipsa intretinerii a determinat reducerea vitezei maxime de circulatie si, implicit, marirea duratei de parcurs. In aceste conditii, calea ferata si-a pierdut din atractivitate. Chiar daca este cel mai sigur sistem de transport terestru, iar din punct de vedere energetic si al protectiei mediului se prezinta mult mai bine in raport cu celelalte sisteme de transport, calea ferata din Romania este din ce in ce mai putin frecventata, mai ales ca si tarifele utilizate nu sunt atractive. Se pare ca politica tarifara practicata de CFR nu este suficient de flexibila.
Ca sa fiu mai bine inteles, o sa ma refer la o experienta, traita in anul 1976.
La acea vreme, trenurile de calatori circulau in perioada estivala, ca si in prezent, pana la Mangalia. Cum marea majoritate a calatorilor coborau la Constanta, pentru Mamaia, trenurile circulau in continuare incarcate cca. 20%. In acelasi timp, in spatele garii existau autobuze supraaglomerate, cu calatori care se deplasau catre statiunile litoralului. Aceasta situatie era provocata de faptul ca la autobuz tariful era mult mai mic. Spre exemplu, pentru relatia Constanta - Mangalia, era de sapte lei, in timp ce la calea ferata, pentru aceeasi distanta, tariful era de 14 lei.
In dorinta de a spori veniturile caii ferate si de a oferi publicului conditii mai bune de calatorie, am solicitat ministerului o derogare, in sensul ca, in sezonul estival, calea ferata sa utilizeze pe sectia Constanta - Mangalia si retur, tarifele aplicate de Regia de transport public pentru autobuze. Ce raspuns credeti ca am primit? „Nu se aproba, deoarece tariful propus este sub pretul de cost“!!! Nu mi-a venit sa cred. Am revenit argumentand ca orice leu incasat constituie un venit net, deoarece trenul tot se deplaseaza pe distanta respectiva si cheltuiala tot se face.
La sfarsitul lunii august a venit si raspunsul asteptat, care incuviinta aplicarea tarifului de la autobuze. Sezonul fiind pe sfarsite, propunerea n-a avut timpul necesar pentru „popularizare“, iar dupa plecarea mea de la Regionala, nu s-a mai aplicat.
Sunt convins ca nici astazi nu se aplica.
Din nefericire, mentalitatea aceasta paguboasa este „activa“ si in zilele noastre.
In conditiile in care deplasarea pe calea ferata nu mai este atractiva, din cauza duratei mari de parcurs, mentinerea unor tarife ridicate indeparteaza calatorii, acestia „migrand“ catre autobuze si microbuze, unde tarifele sunt mult mai mici, chiar daca siguranta si confortul nu sunt la nivel corespunzator. Acestea sunt, in general, inferioare celor oferite de sistemul feroviar.
Astfel, spre exemplu, pe relatia Bucuresti - Pitesti, deplasarea pe sosea dureaza circa o ora si costa 18 lei pentru o persoana. Pe calea ferata, pe aceeasi distanta, deplasarea dureaza circa doua ore si costa 33,50 lei pentru o persoana!!? Este lesne de inteles ce mijloc de transport isi aleg calatorii. Raportul pret/calitate este defavorabil in cazul caii ferate.
Iata cum calea ferata isi pierde clientii si, implicit, isi diminueaza veniturile intrand, astfel, intr-un cerc vicios. Mai mult decat atat. Statul pierde si el din cauza unui fapt cunoscut, evazionismul practicat de unii transportatori rutieri.
Nici presiunea Fondului Monetar International, a Bancii Mondiale sau a Uniunii Europene, exercitata asupra societatilor de stat cu pierderi, pentru a-si eficientiza activitatea, nu poate sa constituie o justificare pentru cresterea tarifelor. Efectul, cum s-a vazut, este invers. Cresterea eficientei in acest serviciu public, cu pronuntat caracter social, poate sa fie obtinuta prin cu totul alte mijloace.
In acest context, este greu de inteles politica practicata in ultimii ani in Romania fata de calea ferata, prin neglijarea modernizarii si intretinerii infrastructurii. In conditiile in care Comisia Europeana emite, in martie 2011, Cartea alba (editia a 2-a), care se doreste a fi o „Foaie de parcurs pentru un spatiu european unic al transporturilor - Catre un sistem de transport competitiv si eficient din punct de vedere al resurselor“, este greu de inteles si, mai ales, de acceptat faptul ca transportul rutier din Romania beneficiaza de o sustinere mult mai mare decat transportul feroviar.
Noua conducere a SN CFR Calatori a sesizat situatia si a inceput aplicarea unor facilitati tarifare pentru abonamente si biletele emise online. Este un inceput bun, care trebuie continuat.
In paralel, trebuie insistat insa ca si CN CFR SA sa sporeasca ritmul reparatiilor la infrastructura, solicitand fondurile necesare. Nu este usor in aceasta conjunctura economica si nu numai. Ramanerile in urma sunt foarte mari si in retea sunt numeroase „puncte periculoase“ care trebuie remediate. Sugerez insa o schimbare a strategiei de reabilitare a liniilor. Propun ca, in paralel cu mentinerea sub control a punctelor periculoase, concentrarea eforturilor asupra unor portiuni de linie care sa permita SN CFR Calatori, cat mai repede posibil, sa poata face o oferta de servicii cat mai atractiva.
Sa ne referim, de exemplu, din nou la linia Bucuresti - Pitesti. Daca viteza tehnica ar fi ridicata la parametrii initiali, respectiv la 100 - 120 km/h, CFR Calatori ar putea introduce un program de circulatie, in tacte, adaptat la programul de lucru de pe platformele industriale aflate pe aceasta linie (Titu, Golesti - Mioveni), cu durate de parcurs mult reduse si cu un tarif corespunzator. Aceasta masura ar determina sutele de navetisti din Bucuresti sa renunte la autobuzele utilizate in prezent, prestatia acestora limitandu-se la portiunea dintre statia CFR si locul de munca. Cred ca merita incercat ca un proiect-pilot.