Inovarea in IMM-uri: perceptii, realitati, perspective
Data: 1-15 septembrie 2016 2016
În fiecare an, Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR) publică rezultatele unei investigaţii de amploare bazate exclusiv pe metodologii ştiinţifice inspirate nu numai de sociologie, ci şi de... inginerie. Este vorba despre rigoarea cu care au fost stabilite eşantioanele reprezentative, domeniile de cercetare, criteriile de interpretare. Între temele cărora studiul la care ne referim - intitulat Carta Albă a IMM-urilor din România, ediţia 2016 - îi acordă o importanţă specială este activitatea de inovare. Aparent, potenţialul creativ al unei întreprinderi mici şi mijlocii este modest în raport cu liderii de piaţă reprezentaţi de companiile multinaţionale, însă numărul IMM-urilor (peste 400 000), dar mai ales capacităţile inovative ale antreprenoriatului atestă că avem de-a face cu o realitate care nu poate fi în niciun fel ignorată. Mai ales faptul că ponderea inginerilor este majoritară în structura antreprenoriatului din sfera IMM-urilor, explică, în mare măsură, evoluţia activităţii de inovare în aceste entităţi economice.
Politicile inovative de firmă
Între întrebările puse eşantionului de întreprinzători a fost şi cea referitoare la implicarea IMM-urilor în activităţi inovative. În această privinţă, putem să vorbim, fără teama de a comite erori, despre faptul că am avut de-a face, în anul 2015 (răspunsurile s-au referit la respectivul an) cu un veritabil salt comparativ cu 2014. Dacă, în 2014, 44,95% dintre respondenţi precizau că IMM-urile pe care le conduc nu aveau preocupări de ordin inovator, în 2015, numărul acestora s-a redus la 23,18%. Una dintre explicaţiile acestei modificări de substanţă constă în înţelegerea mai profundă a unei tendinţe dominante în activitatea economică, în special în cea industrială: cea mai mare parte a profitului, pe o piaţă concurenţială, se poate obţine doar prin promovarea unor politici inovative de firmă.
O primă confirmare este dată de ponderea în creştere a noilor produse performante din toate punctele de vedere. Nu este o majorare la nivelul celei precedente (mărirea numărului de IMM-uri cu preocupări inovative), însă merită să fie reţinută, fie şi numai ca tendinţă. Astfel, în 2014, ponderea noilor produse în totalul activităţilor inovaţionale a fost de 27,71%, pentru ca în anul 2015 să ajungă la 33,30%.
Progrese s-au înregistrat şi în alte patru domenii esenţiale. În cazul noilor abordări manageriale şi de marketing, ponderea în totalul activităţilor creative a crescut de la 12,58% în 2014, la 24,73% în 2015. Ritmul este, de asemenea, impresionant, deoarece, practic, s-a înregistrat o dublare a numărului de IMM-uri care au abordat sfera inovativă legată de procesele manageriale şi de marketing, care au un rol de primă importanţă în asigurarea performanţelor fiecărei întreprinderi mici şi mijlocii.
O creştere nu mai puţin semnificativă s-a înregistrat şi în promovarea noilor tehnologii, în special a celor care definesc era digitală. Astfel, asemenea, direcţii de acţiune s-au consemnat în 2014 în 14,25% din totalul IMM-urilor şi a ajuns la 22,17% în 2015. Sigur, nu s-a atins nici în acest domeniu un nivel satisfăcător deoarece preocupările îndreptate spre modernizarea sistemului informatic au, încă, o pondere mică în activităţile inovaţionale ale IMM-urilor. În 2014 au avut o pondere de 5,16%, iar în 2015 au ajuns la 7,85%.
Un alt domeniu în care este evidentă o anumită rămânere în urmă este cel al pregătirii resurselor umane pentru activităţi inovative. Astfel, în 2014 doar 4,58% din totalul IMM-urilor aveau ca preocupare pregătirea resurselor umane în sensul menţionat, iar în 2015 s-a ajuns la 7,03%. Dinamica este importantă, însă respectiva pondere oferă suficiente temeiuri pentru a considera că nu se acordă atenţia cuvenită, de fapt, principalului factor capabil să genereze soluţii şi practici manageriale - factorul uman.
Experienţa face... diferenţa. Rolul factorilor timp şi resurse umane
Cum era de aşteptat, „vârsta" IMM-urilor a contat şi contează foarte mult în procesele de asimilare a noilor produse, tehnologii, în practicile manageriale şi de marketing, în modernizarea sistemului informatic şi în pregătirea resurselor umane. Nu este vorba aici doar despre acumularea unor experienţe inovative, ci şi despre creşterea potenţialului IMM-urilor care au rezistat pe piaţă vreme mai îndelungată, întrucât atu-urile lor principale au constat tocmai în performanţele tehnico-economice inovative. Investigaţia reflectată de Carta Albă a IMM-urilor din România - ediţia 2016 aduce probe de necontestat în sensul importanţei factorului timp în obţinerea unor rezultate notabile.
Componenta de noi firme deţine cele mai mici ponderi în totalul preocupărilor inovative. Entităţile care au o existenţă de sub cinci ani (33,79% din totalul acestei categorii) şi-au concentrat atenţia pe asimilarea de noi produse, întrucât acestea au constituit şi constituie cel mai important semnal al intrării pe piaţă, cu şanse de „supravieţuire". Este de remarcat că o pondere nu mult mai mare în această sferă de preocupări o au firmele cu o existenţă între 10 - 15 ani (37,13%), şi cele cu o existenţă de peste 15 ani (35,52%).
În ceea ce priveşte asimilarea noilor tehnologii, este de-a dreptul remarcabil că firmele „tinere" (sub cinci ani) se apropie sensibil de nivelul celor cu „vechime" mai mare: 21,38% din totalul celor care alcătuiesc acest segment faţă de 22,22% (dintre firmele cu vechime între cinci şi zece ani), 22,78% (dintre firmele cu vechime între 10 - 15 ani) şi 22,41% (dintre firmele cu vechime de peste 15 ani).
Este interesant de remarcat că avem de-a face cu o tendinţă de descreştere, tot în funcţie de vechimea firmelor, în privinţa ponderii noilor abordări manageriale şi de marketing. IMM-urile constituite recent sunt preocupate, într-o foarte mare măsură, să adopte metode de conducere cât mai performante, în caz contrar riscând să dispară rapid de pe piaţă. Astfel, în cazul IMM-urilor cu vârsta sub cinci ani, şi al celor între cinci şi zece ani, există o preocupare semnificativă (26,21% şi, respectiv, 26,52%) pentru promovarea noilor abordări manageriale şi de marketing. Ponderea respectivă este de 23,63% în cazul IMM-urilor cu vârsta între 10 şi 15 ani şi de 22,41% în cel al firmelor cu vârsta de peste 15 ani.
Seria este, în mare măsură, cu semn schimbat în cazul preocupărilor pentru modernizarea sistemului informatic. Resursele de care dispun firmele „tinere" nu permit acţiuni de amploare în acest domeniu, astfel încât ponderea, în rândul celor cu vârste sub cinci, ajunge doar la 3,10%. Interesant de remarcat este că proporţia cea mai mare se consemnează în cazul firmelor cu vârste între cinci şi zece ani, adică 10,39%. Deocamdată, studii aprofundate, care să identifice explicaţia acestui fapt nu au demarat încă. Este de presupus că experienţa, mai ales nivelul performanţelor de piaţă, le-a impus o orientare a resurselor în această direcţie. În privinţa restului de firme, se consemnează o relativă stabilitate. Astfel, firmele cu vârsta între 10 şi 15 ani se preocupă de modernizarea sistemului informatic în proporţie de 9,28%, iar cele care funcţionează de peste 15 ani, de 8,97%. Practic, avem de-a face cu un nivel aproximativ egal, care sugerează o anumită saturaţie determinată în special de volumul resurselor. Este posibil ca tendinţa de a creşte gradul de preocupare faţă de modernizarea sistemului informatic să se accentueze în perioada următoare tocmai ca efect al rezultatelor înregistrate de firmele cele mai performante.
În sfârşit, pregătirea resurselor umane prezintă diferenţe mai ales în cazul firmelor nou înfiinţate în raport cu cele cu o vechime mai mare. Este vorba despre o pondere de 5,17% comparativ cu 7,89% (în rândul firmelor cu vârsta între cinci şi zece ani), 7,59% (firme cu vechime între 10 şi 15 ani) şi exact acelaşi procentaj a fost înregistrat pentru firmele cu o activitate de peste 15 ani.
Dacă ar fi de comentat rezultatele prezentate, s-ar impune formularea câtorva observaţii, în vederea aprofundării consideraţiilor expuse la începutul acestui documentar. Cu toate că principalul criteriu de clasificare a IMM-urilor (microîntreprinderi, întreprinderi mici şi întreprinderi mijlocii) îl constituie numărul personalului, apare cât se poate de clar că efectele economice sunt determinate în special de calitatea resurselor umane. Datele prezentate reflectă o percepţie în mare parte eronată asupra factorilor care asigură măcar „supravieţuirea" IMM-urilor. Fireşte, aici identificăm şi o problemă legată de costuri. Antreprenorii sunt deseori confruntaţi cu situaţii în care trebuie să recurgă la opţiuni radicale, nu de puţine ori dureroase. Dacă nu se înregistrează profituri chiar pe termen scurt, apar riscuri numeroase, inclusiv în ceea ce priveşte însăşi existenţa acestor entităţi economice. Dar, chiar şi aşa, aici avem de-a face cu un deficit de viziune antreprenorială care poate să ducă şi la intrarea companiei în insolvenţă şi, apoi, în faliment. Oricum, tema merită să fie analizată cu toată seriozitatea, întrucât este vitală pentru procesul inovativ fără de care nu poate fi vorba despre consolidarea IMM-urilor, atât în fiecare caz în parte, cât şi la nivel regional şi naţional.
Dat fiind faptul că o condiţie esenţială pentru continuarea activităţii oricărei firme, dar mai ales a IMM-urilor, constă în asigurarea unei pieţe de desfacere stabile şi de dimensiuni cât mai mari, devine obligatorie realizarea de produse care să fie competitive şi la export. În consecinţă, ponderile celor cinci preocupări vizate de investigaţia CNIPMMR (noile produse, noile tehnologii, noile abordări manageriale şi de marketing, modernizarea sistemului informatic şi pregătirea resurselor umane) trebuie să se alinieze, în timpul cel mai scurt posibil, la realităţile din alte ţări, în primul rând din Uniunea Europeană, principala zonă a exporturilor româneşti (circa trei sferturi). Or, dacă ne referim fie şi numai la un singur aspect, media UE pe totalul IMM-urilor în privinţa pregătirii resurselor umane este de circa 20 de procente.
Dezvoltarea în profil teritorial. Necesitatea diminuării decalajelor
Evoluţia IMM-urilor este strâns legată şi de fenomenele determinate de disparităţile teritoriale. Se ştie că, între cele opt regiuni de dezvoltare, există mari decalaje la aproape toate capitolele activităţilor economico-sociale. Din acest motiv, locul şi rolul IMM-urilor inovative în structura fiecărei regiuni de dezvoltare prezintă un interes deosebit.
După toate criteriile economice de clasificare (produsul intern brut, productivitatea muncii, nivelul şomajului, puterea de cumpărare etc.), în frunte se situează Regiunea de Dezvoltare Bucureşti - Ilfov. Paradoxal, la numeroase capitole privind inovarea, această regiune de dezvoltare nu se află pe primul loc. Cele mai multe firme care au menţionat că se axează pe realizarea de produse noi se află în Regiunea de Dezvoltare Vest, respectiv 46,51% din cele care activează aici. Regiunea de Dezvoltare Bucureşti - Ilfov înregistrează o cotă de 29,09%. Se situează, astfel, pe penultimul loc. Regiunea de Dezvoltare Centru se află la coada clasamentului, cu 21,36%. Practic, atât Regiunea de Dezvoltare Vest, cât şi Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest (cu o cotă de 41,44%) deţin poziţiile cele mai avansate în privinţa produselor noi realizate în IMM-uri.
Entităţile economice care au indicat concentrarea eforturilor de inovare asupra asimilării şi promovării de noi tehnologii deţin ponderi, de asemenea, mult diferenţiate la scara regiunilor de dezvoltare. Un alt fapt paradoxal este acela că, în acest domeniu, se află în frunte Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (34,93% din IMM-urile care funcţionează aici). Regiunea de Dezvoltare Vest se află, iar paradoxal, pe ultimul loc la acest capitol (7,69%). Aceste decalaje între asimilarea noilor produse şi a noilor tehnologii sunt dificil de explicat, dar, din răspunsurile întreprinzătorilor, rezultă că un factor important îl constituie specificul de ramură al IMM-urilor din fiecare regiune.
O a treia zonă în care se identifică spiritul novator este - cum s-a mai subliniat - abordarea managerială şi de marketing sub semnul noului, al metodelor cu adevărat performante de conducere a IMM-urilor. De data aceasta, primul loc, cu 42,86% din firmele care au sediul în această zonă, îl deţine Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Pe locul secund se află Regiunea de Dezvoltare Centru, cu 40,78%. Regiunea de Dezvoltare Bucureşti - Ilfov are o cotă de 26,75%. Pe ultimul loc se află Regiunea de Dezvoltare Sud-Est, cu 8,90%. Şi în acest caz, se constată că nu există o legătură directă între direcţiile de acţiune inovative, un cuvânt greu de spus în această privinţă avându-l tot structurile de ramură ale IMM-urilor.
În ceea ce priveşte modernizarea sistemului informatic, Regiunea de Dezvoltare Vest a revenit „în forţă", cu o pondere de 46,5% din firmele existente aici. Din nou o situaţie aparent de neînţeles se înregistrează în Regiunea de Dezvoltare Bucureşti - Ilfov, situată pe ultimul loc. Şi aceasta, în condiţiile în care cele mai multe firme din domeniul ITC se concentrează tocmai în această regiune.
Întreprinderile mici şi mijlocii care au menţionat ca priorităţi măsurile de pregătire a resurselor umane deţin cele mai înalte valori tot în Regiunea de Dezvoltare Vest (38,46%). Nivelul cel mai coborât se înregistrează în Regiunea de Dezvoltare Sud.
Discrepanţele evidenţiate de toate aceste procentaje sunt de natură a impune analize mai aprofundate, astfel încât şi structurile IMM-urilor la nivel regional să acţioneze în vederea însuşirii şi dezvoltării celor mai avansate experienţe.
Raportul dintre cauze şi efecte
Clasamentele conţinute în Carta Albă a IMM-urilor sunt stabilite - cum s-a văzut - după principii multifactoriale. În rândul acestora, un loc important îl ocupă diferenţierea obiectului inovării în raport cu dimensiunile firmelor. Este de la sine înţeles că resursele microîntreprinderilor, în special cele financiare, sunt mult mai reduse decât cele ale întreprinderilor mijlocii, dar ca ponderi, la capitolul respectiv, sunt relativ apropiate. Bunăoară, noile produse sunt realizate în 32,63% din totalul microîntreprinderilor. În cazul întreprinderilor mici, ponderea este de 35,66%, iar al celor mijlocii de 37,88%. Nu acelaşi lucru se petrece în privinţa asimilării noilor tehnologii. Microîntreprinderile au cele mai slabe rezultate în acest domeniu, numai o cincime dintre acestea (20,31%) fiind implicate în promovarea noilor tehnologii. Trendul este crescător, astfel încât, pe ansamblul întreprinderilor mici, 27,13% din total au preocupări în domeniul de care ne ocupăm, iar întreprinderile mijlocii ating nivelul de 37,88%, identic cu cel referitor la noile produse. Această simetrie este semnificativă, deoarece dimensiunea firmei determină în mod decisiv capacitatea de inovare. Faptul este evident şi atunci când se prezintă rezultatele investigaţiei referitoare la abordările manageriale şi de marketing în spirit novator, deşi ecartul este mult mai mic: 25,19% în cazul microîntreprinderilor şi 28,79% în cel al întreprinderilor mijlocii.
Trendul crescător se regăseşte şi în numărul IMM-urilor care acţionează în direcţia modernizării sistemului informatic. Ponderea în totalul celor trei categorii este următoarea: 6,66% în microîntreprinderi, 13,95% în întreprinderi mici şi 12,12% în întreprinderi mijlocii.
Potenţialul firmelor determinat de dimensiunile lor este mult diferenţiat la capitolul pregătirea resurselor umane. Din totalul microîntreprinderilor, numai 5,55% au preocupări în acest domeniu, în cel al întreprinderilor mici nivelul creşte la 9,30%, pentru a ajunge, în cazul întreprinderilor mijlocii, la 22,73%.
Dinamica structurilor de ramură
În datele anterioare, s-a făcut trimitere şi la specificul ramurilor de activitate, ca factor important de influenţă asupra dimensiunilor efortului inovativ în IMM-uri. Investigaţia pe care o prezentăm se ocupă şi de acest aspect important.
IMM-urile care au indicat concentrarea eforturilor de inovare asupra realizării de produse noi au cea mai mare pondere în organizaţiile din comerţ (40,16% din totalul firmelor din acest segment al economiei) şi cele mai reduse în rândul celor din construcţii (14,29%). Este, totuşi, demn de semnalat că IMM-urile care activează în domeniul industriei au preocupări sistematice de asimilare a produselor noi în proporţie de 34,44%.
La capitolul noi tehnologii, avem de-a face cu alte rezultate „surpriză". Pe primul loc se situează turismul, cu o pondere de 36,67% a firmelor care au astfel de preocupări, urmat de transporturi (30,23%) şi industrie (29,88%). Pe ultimul loc se află tot sectorul de construcţii, şi tot cu 14,29%.
Firmele care şi-au înscris ca preocupări prioritare însuşirea şi promovarea noilor abordări manageriale şi de marketing înregistrează cele mai ridicate procentaje în turism (36,67% din totalul IMM-urilor care activează în această ramură), iar cele mai scăzute în industrie (21,16%). Şi acest aspect impune desfăşurarea de analize mai aprofundate deoarece experienţa demonstrează că cel mai puternic efect de antrenare în domeniul conducerii activităţilor economice îl au metodele avansate aplicate în industrie, ramură care dispune - în mod obiectiv - de cele mai avansate mijloace de producţie.
IMM-urile care pun în centrul activităţii lor modernizarea sistemului informatic se află cele mai multe, în industrie (13,69% din totalul celor care aparţin acestei ramuri), ceea ce demonstrează valabilitatea aserţiunilor anterioare referitoare la rolul de antrenare al respectivei ramuri. Pe locul al doilea se află turismul (10%), iar pe ultimul comerţul (5,32%).
În sfera pregătirii resurselor umane, ponderea cea mai mare în totalul IMM-urilor o au cele din construcţii (10,99% din totalitatea firmelor din acest domeniu sunt receptive la aspectul respectiv), cunoscându-se faptul că o parte considerabilă a forţei de muncă înalt calificate din domeniu lucrează în străinătate. Pe locurile următoare se află serviciile (9,84%), transporturile (9,30%), iar pe ultimul loc turismul (4,79%).
Drumul spre performanţă
În ultimă analiză, contează performanţele IMM-urilor ca efect al orientării activităţilor inovative. Investigaţia pe care o prezentăm stabileşte performanţele firmelor în 2015 comparativ cu anul precedent, astfel încât precizează ponderile în funcţie de performanţe „mult mai bune", „mai bune". „identice", „mai slabe", „mult mai slabe".
Pe domenii ale inovării, IMM-urile cu performanţe „mult mai bune" au ponderea cea mai mare la capitolul noilor abordări manageriale şi de marketing (33,33%). Pe locul al doilea se află asimilarea noilor produse (29,63%). O pondere semnificativă o au şi IMM-urile care promovează noile tehnologii (25,93%). Modernizarea sistemului informatic şi pregătirea resurselor umane au aceeaşi pondere: 18,52%. În linii mari, aceleaşi tendinţe se înregistrează şi în categoria IMM-urilor care au obţinut performanţe „mai bune" prin noile produse şi noile tehnologii (35,62% şi, respectiv 32,62%). Ponderea cea mai mică o au, din nou paradoxal, IMM-urile care au pus accentul pe modernizarea sistemului informatic (10,30%). În ceea ce priveşte zona IMM-urilor cu rezultate „mai slabe" şi „mult mai slabe", se consemnează ponderi mai mari în privinţa noilor produse (30,14% şi, respectiv, 14,06%) şi în cazul celor care promovează noile abordări manageriale şi de marketing (40,64% şi, respectiv, 7,81%).
În strânsă legătură cu aceste rezultate se află investiţiile în materie de inovare. O cincime din total alocă între 1% şi 5% pentru inovare din totalul investiţiilor, o pătrime între 6 şi 10%. Numai 1,02% din totalul IMM-urilor alocă peste 76% pentru inovare. Bineînţeles, aceste rezultate sunt determinate de potenţialul economico-financiar al fiecărei firme, potenţial care, la rândul lui, a atins cotele actuale şi în funcţie de alţi parametri cum ar fi „vârsta" IMM-urilor, amplasarea lor în regiunile de dezvoltare şi ramurile de activitate.
Tabloul general oferit de Carta Albă a IMM-urilor la capitolul dedicat inovării oferă numeroase teme de reflecţie, ca fundament pentru acţiunile viitoare menite să determine creşterea continuă a ponderii entităţilor care aduc contribuţii semnificative la înnoirea principalelor domenii de activitate în pas cu cerinţele actuale şi de perspectivă.