Jurnal de bord Fundamentele „anticipatiilor rationale“
Data: 1-15 septembrie 2016 2016
Aflându-ne în apropierea ultimului trimestru din 2016, este cât se poate de firesc ca preocupările privind profilul economico-social al anului viitor să capete o pondere tot mai mare în ansamblul activităţii inginerilor, a tuturor concetăţenilor noştri interesaţi de propriul viitor şi, implicit, al ţării. Tot atât de firesc este ca punctul de pornire în conturarea anticipaţiilor să-l constituie rezultatele din prezent. Astfel, comunicatele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică (INS), mai ales cel publicat recent privind rezultatele din intervalul ianuarie - iunie 2016 vizând evoluţia produsului intern brut, desfăşurat pe ramuri de activitate, atestă că anul în curs situează România în vârful statelor UE în materie de creştere economică. Aşa cum am mai avut prilejul să remarcăm, asemenea date, care includ fenomene complexe, uneori contradictorii, se cer examinate cu multă atenţie pentru a nu cădea pradă aprecierilor pripite, insuficient fundamentate. Desigur, atenţia se concentrează, de regulă, nu asupra realizărilor, ci a neîmplinirilor, a factorilor care pot diminua sau chiar elimina efectele unei creşteri economice atât de robuste cum înregistrează România. Dar de aici până la vehicularea unui titlu precum „Pericolul creşterii record a economiei", aşa cum se deschide prima pagină a unei publicaţii cu profil economic, este cale destul de lungă.
Principalul argument al celor care vehiculează asemenea formule prăpăstioase îl constituie puternica expansiune a consumului pe fondul unor investiţii insuficiente. Or, recentele date arată că, în 2016, a avut loc şi un început de relansare semnificativă a investiţiilor, cu un spor de cca 15 procente. Evident, nu este suficient, dacă ţinem seama de contracţiile care au avut loc în acest domeniu, în anul precedent.
Acum ajungem şi la explicarea (justificarea) titlului comentariului de faţă: Fundamentele „anticipărilor raţionale". Tot la începutul lunii septembrie, prestigioasa publicaţie Le Monde diplomatique a lansat ediţia din acest an a Manualului de economie critică. Este exact pe gustul celor care văd mai degrabă partea goală a paharului decât cea plină. Teoria anticipaţiilor raţionale a fost promovată încă din anii 80 ai secolului trecut şi a căpătat o vizibilitate tot mai mare în ultimii ani. Ideea principală este aceea că niciun fel de predicţie nu este valabilă dacă nu se raportează la o perioadă semnificativă din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat. Or, în cazul nostru, al României, ce poate fi mai semnificativ decât parcursul din perioada în care s-au depăşit efectele negative ale crizei globale?
Nu este cazul să intrăm în detalii, însă faptul că, începând din 2011, se înregistrează, an de an, creşteri ale produsului intern brut arată că nu avem de-a face cu o stare de fapt de tip conjunctural. Economia României a demonstrat că are un real potenţial de creştere, iar măsurile stimulative care s-au adoptat, în primul rând pentru o anumită relaxare fiscală, au dat roade. Şi când te gândeşti cât de multe „Casandre" s-au pronunţat împotriva unor asemenea măsuri, avem toate temeiurile să fim prudenţi când receptăm asemenea semnale. „Anticipările raţionale" în favoarea cărora pledăm nu implică în niciun fel ignorarea dificultăţilor, a punctelor slabe (şi sunt destule) ale economiei româneşti, ci luarea în considerare - de pe poziţii exclusiv ştiinţifice - a tuturor elementelor care sunt evidenţiate nu numai de rezultatele din acest an, ci şi din întreaga perioadă care a trecut de la stoparea declinului şi relansarea (uneori modestă, alteori mai puternică) a economiei româneşti. Această remarcă se impune mai ales în condiţiile în care actuala campanie electorală scoate în evidenţă atât de multe partizanate politice. Să optăm, deci, pentru „anticipaţii raţionale".