Scrisoare deschisa De ce Gara Filaret nu gazduieste Muzeul National al Cailor Ferate Romane?
Data: 1-15 septembrie 2019 2019
Stimați cititori,
Gara Filaret este prima gară feroviară din București, de pe prima linie de cale ferată construită pe teritoriul României, București Filaret - Giurgiu. Ea a fost construită de compania engleză constituită de inginerii John Trevor Barcley şi John Staniforth, prin concesiunea primită la 1(13) septembrie 1865, după îndelungi dezbateri, de la guvernul Principatelor, aflate sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Lucrările au fost întrerupte, apoi, din cauza unor neînțelegeri. Ele au fost reluate, de la ambele capete, la începutul anului 1867, după venirea în țară a noului domnitor Carol. Gara a fost inaugurată la 31 octombrie 1869, odată cu darea în exploatare a acestei prime linii de cale ferată din România secolului 19.
Cu toate că predecesorii noștri au avut viziunea de a propune ca, atunci când se va închide exploatarea feroviară a Gării Filaret, aceasta să fie amenajată într-un Muzeu al Căilor Ferate Române, introducând clădirea, în anul 1932, pe lista monumentelor istorice (drept pentru care nu putea fi folosită decât în interes public, fiind scoasă din circuitul civil), lucrurile nu s-au întâmplat așa. Din nefericire, atunci când, la începutul anilor 1960 din secolul trecut, s-a suspendat activitatea feroviară, Gara Filaret a devenit Autogară.
„Prin ordine succesive ale ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor din 1961, respectiv 1964, clădirea Gării Filaret și terenul cu o suprafață de 9280,4 mp au fost trecute în administrarea Direcției Generale de Transporturi Auto"1).
*
După anul 1990, în originala perioadă de tranziție, odată cu privatizarea activității de transport auto, monumentul istoric și de arhitectură a fost inclus în patrimoniul (capitalul social) al noilor firme private SC Autotrans Călători Filaret SA și SC Intertrans SA.
În anul 1994, Tren Clubul Român - Asociația prietenilor căilor ferate a inițiat și a obținut, cu sprijinul conducerii Ministerului Transporturilor, Hotărârea de Guvern nr. 88 din 10 februarie 1995 privind transmiterea monumentului istoric și de arhitectură Gara Filaret în administrarea Regiei Autonome „Societatea Națională a Căilor Ferate Române".
Din păcate, până în prezent, această Hotărâre de Guvern nu numai că n-a fost transpusă în fapte, dar societățile de transport au fost vândute între timp unor străini, cu gară cu tot! Cum este posibil așa ceva, într-o țară care se pretinde normală?
„În loc să fie amenajată ca muzeu al căilor ferate române, așa cum ar fi fost firesc, prima gară a Bucureștilor, monument istoric și de arhitectură, a ajuns în patrimoniul unei firme private cu capital străin. Cu complicitatea guvernului Năstase, Gara Filaret este acum proprietatea companiei israeliene Horen&Leibovici... Totul a fost posibil ca urmare a unei sarabande judiciare, iar fostul ministru al Transporturilor Miron Mitrea nu a făcut nimic pentru ca statul român să poată câștiga procesul și să reintre în posesia acestui monument istoric."1)
Textul actului normativ este fără urmă de echivoc: „Se aprobă transmiterea Monumentului istoric și de arhitectură Gara Filaret, bun proprietate publică a statului, împreună cu terenul aferent în suprafață de 8750 mp (o parte din teren fusese folosită pentru construirea șoselei cunoscute sub numele de Trafic Greu - n. red.), situat în municipiul București, identificat potrivit planului de situație, din patrimoniul societăților comerciale Autotrans Călători Filaret SA și Intertrans SA în administrarea Regiei Autonome Societatea Națională a Căilor Ferate Române".
În hotărârea semnată de prim-ministrul Nicolae Văcăroiu se mai stipulează faptul că imobilul cu pricina va fi amenajat ca muzeu tehnic al Căilor Ferate Române.
„Cuprinderea terenului și clădirii în capitalul social al societăților comerciale sus-menționate s-a făcut cu încălcarea regimului juridic al clădirilor stabilite ca fiind monument de arhitectură și cu caracter istoric", se arată în nota de fundamentare a actului normativ.
Tot aici se remarcă faptul că, potrivit art. 135, alin. 5 din Constituție, imobilul face obiectul exclusiv al proprietății publice și, în consecință, nu are ce căuta în capitalul social al unor societăți comerciale.
Mai mult, fostul ministru Aurel Novac, fost ceferist, între timp decedat, constată că ,,prin utilizarea necorespunzătoare a spațiilor din Gara Filaret, s-au produs degradări și modificări constructive ale clădirii". 1)
Numeroasele noastre intervenții derulate de-a lungul anilor, la nivelul conducerii ministerului de profil, au rămas fără ecou.
De fapt, am primit un singur răspuns, şi anume cel emis de Direcţia juridică, la data de 17 mai 2016, din care cităm: „(...) Ministerul Transporturilor nu poate interveni și nu este răspunzător de deciziile luate de către Compania Națională «CFR» SA, în aplicarea dispozițiilor art.4, alin (1) și (2) din OUG nr. 109/2011, care menționează faptul că:
Art.4 - (1) Autoritatea Publică tutelară și Ministerul Finanțelor Publice nu pot interveni în activitatea de administrare și conducere a întreprinderior publice. (2) Competența luării deciziilor de administrare și a deciziilor de conducere a întreprinderii publice și răspunderea, în condițiile legii, pentru efectuarea acestora, revine consiliului de administrație și directorilor, dacă le-au fost delegate atribuțiile de conducere sau, după caz, consiliului de supraveghere a directoratului".
Oare chiar așa stau lucrurile? Dar din 1995 și până în 2011 de ce nu s-a întreprins nimic?
Desigur că există păreri care susțin că avem un muzeu al căilor ferate, situat pe Calea Griviței nr. 193 B. Da, există și este bine că, prin existența lui, în spațiul restrâns în care funcționează, reușește să fie atractiv, în special pentru copii, prin diorama ce funcționează spectaculos. De asemenea, există un muzeu în aer liber, organizat în incinta depoului de locomotive Dej, la inițiativa unor feroviari entuziaști.
Din păcate, muzeul din București, care ar trebui să fie muzeul principal/naţional, nu se ridică la nivelul pe care îl merită istoria unei instituții cu tradiție, numită „Căile Ferate Române" şi, ca atare, nici nu este înregistrat la Ministerul Culturii ca Muzeu Naţional.
Chiar dacă, în ultimii 30 de ani, această instituție strategică a fost neglijată și adusă într-o situație dramatică, istoria ei, care nu se poate șterge cu buretele, merită mult mai mult.
Anul acesta, când, la 31 octombrie, vom marca împlinirea a 150 de ani de la darea în exploatare a liniei București Filaret - Giurgiu, ne vom afla în situaţia de a nu aprecia la adevărata ei valoare tocmai Gara Filaret. Cum să marcăm acest eveniment aniversar cât timp linia este închisă de peste 14 ani, iar Gara Filaret nu mai seamănă deloc cu ceea ce a fost cândva, devenind acum o autogară privată, al cărei aspect nu mai este cazul să-l comentăm? Dacă pentru linia feroviară (București Nord - Giurgiu) aflăm că se află în curs de derulare un studiu de fezabilitate pentru modernizarea acesteia, despre Gara Filaret nu știm nimic.
*
Considerăm că a sosit timpul ca organe-le în drept să se sesizeze și să acționeze în consecință. Calea Ferată Română, chiar dacă, în ultimii ani, a fost pe nedrept neglijată, merită să-și recapete prima ei gară, în vârstă de 150 de ani, și s-o transforme într-un muzeu, așa cum și-au dorit predecesorii, un muzeu care să completeze, în cel mai fericit mod cu putinţă, „polul cultural din zona Parcului Carol I", alături de Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida, Observatorul Astronomic, uzina electrică etc. Tot în Gara Filaret s-ar putea organiza biblioteca tehnică a Căilor Ferate Române, ale cărei valoroase cărți zac de ani de zile în subsolul plin de igrasie și mucegai, din clădirea de pe Calea Griviței 193 B.