Resursele naturale si dezvoltarea durabila
Data: 16 – 30 septembrie 2017 2017
La 7 septembrie 2017 a avut loc, la Palatul Parlamentului, în organizarea Comisiei pentru industrii și servicii a Camerei Deputaților, o dezbatere pe tema mineritului în România de astăzi. Dezbaterea a fost moderată de președintele Comisiei, Iulian Iancu, și la ea au participat deputați, senatori, membri ai Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR), ai Academiei Române, ai ministerelor și agențiilor naționale de profil, ai organizațiilor patronale și sindicatelor din ramură, ONG-uri, reprezentanți ai mass media.
Punctul de plecare al dezbaterilor a fost raportul întocmit sub egida ASTR de patru specialiști în domeniu (Dumitru Fodor, Gavril Baican, Ioan Călin Vedinaș și Ervin Robert Medves). Raportul a fost publicat de Editura AGIR (lucrarea - deosebit de valoroasă - a fost distinsă cu Premiul AGIR, aşa cum se va vedea din secţiunea dedicată evenimentului, inclusă în numărul de faţă al Universului ingineresc), iar rezumatul și concluziile acestuia au fost prezentate asistenței de prof. univ. dr. ing. Dumitru Fodor. El a avut drept scop analiza și prezentarea situației reale a mineritului românesc în urma restructurărilor din ultimii 25 de ani și susținerea necesităţii revigorării și dezvoltării activităților de extragere și valorificare în folosul economiei naționale a substanțelor minerale utile din subsolul țării.
Prin eforturile geologilor în România de-a lungul timpului au fost descoperite numeroase și variate zăcăminte de combustibili minerali de toate tipurile, minereuri de metale feroase și neferoase, metale prețioase, minereuri cu conținuturi de metale rare și radioactive, minereuri nemetalifere, sare și roci utile de toate proveniențele și categoriile. Nu sunt zăcăminte foarte mari, dar varietatea este impresionantă. Din cele 3000 de minerale cunoscute pe planetă, 500 se găsesc și în subsolul țării noastre, iar 35 dintre acestea au fost descoperite și descrise pentru prima dată la noi.
Activitățile miniere pe teritoriul românesc au o vechime de peste 2000 de ani și s-au dezvoltat continuu, contribuind decisiv la dezvoltarea țării. În anii de dinainte de 1989 existau 278 de mine și cariere în operare. Funcționau 70 de uzine și unități de preparare, dintre care 30 în sectorul de minereuri metalifere, 34 în sectorul de substanțe nemetalifere și 6 în sectorul de cărbune. Se asigura integral cererea internă de cărbune energetic, combustibil nuclear, metale prețioase, plumb și zinc în concentrate și parțial cererea de cupru în concentrate, huilă cocsificabilă, minereu de fier, bauxită și pentru majoritatea substanțelor nemetalifere. Se extrăgeau cantități impresionante de agregate de râu și roci utile. Trebuie menționat, totuși, că cele mai multe zăcăminte din România se află în condiții geologice grele, exemplificate prin tectonică specifică, rezerve mici în strate sau filoane subțiri, cu conținuturi utile modeste, adâncime mare, condiții hidrogeologice dificile etc.
Direct sau indirect, în activitatea minieră erau angajați peste un milion de oameni.
În ultimele două decenii și jumătate, s-au produs schimbări majore în mineritul românesc, de readaptare prin reorganizări, restructurări, concesionări și mai ales prin încetarea activităților miniere. Au fost închise mine, cariere (și anexele tehnologice aferente), cu efecte negative majore asupra economiei și vieții sociale a întregii țări. Capacitățile de producție s-au diminuat mult, iar nivelul de utilizare a celor rămase s-a redus considerabil. Producțiile de diverse substanțe minerale și roci utile sunt mult diminuate față de ceea ce se realiza înainte de 1990. Producțiile de minereu de fier și mangan, bauxită, minereuri cu conținut de plumb, zinc, sulf etc. pur și simplu au dispărut din statisticile oficiale.
În 2006, s-a închis tot mineritul metalifer din România.
Astăzi mai lucrează în minerit doar 15 000 de muncitori.
Și totuși, România mai dispune încă de miliarde de tone de rezerve geologice totale de diverse substanțe minerale utile. Valoarea produselor miniere utilizabile după extragerea și prelucrarea acestora cu tehnologiile actuale este de ordinul a sute de miliarde de dolari (250 de miliarde după evaluarea comunicată de profesorul Dumitru Fodor). Concret, rezervele geologice ale României sunt de 3 miliarde tone lignit, 900 milioane tone huilă, 750 milioane tone minereuri auro-argentifere, 100 milioane tone minereuri polimetalice, 1 miliard tone minereuri cuprifere, 10 miliarde tone sare etc. Toate acestea ar putea contribui decisiv la reindustrializarea țării, la dezvoltarea economică durabilă a ei. Dar cum?
Participanții la dezbatere au încercat să răspundă acestei întrebări și au făcut diverse propuneri care să contribuie la reluarea activității miniere pe bazele unei noi strategii a dezvoltării durabile.
Iulian Iancu a arătat, încă de la începutul dezbaterii, că, în prezent, omenirea în ansamblu face față la cel puțin trei provocări majore legate de securitate (se au în vedere recentele evoluţii geopolitice din mai multe zone ale lumii), schimbările climatice (ultimele fenomene meteorologice generate de acestea au produs pagube estimate la sute de miliarde de dolari la nivel mondial) și inegalitățile sociale (care, în loc să se atenueze, se accentuează, inclusiv în România). Pe de altă parte, se constată o acutizare a luptei atât pentru piețe de desfacere, cât și pentru accesul la materii prime. Noua strategie trebuie să țină seama de toate acestea.
Un rol foarte important în acest proces revine Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), care, din păcate, în acest moment nu are destui specialiști și care nu sunt suficient de stimulați pentru a-și îndeplini rolul de adevărați gestionari ai bogățiilor minerale naționale. Agenția ar trebui transformată în autoritate națională cu puteri decizionale mult mai mari. Iulian Offenberg, noul președinte al ANRM, a subliniat că personalul de 124 de salariați este total insuficient, dar că activitatea agenției în viitorul apropiat va avea o serie de priorități, printre care: accelerarea avizării operațiunilor miniere și petroliere în condițiile legii, supravegherea mai strictă a respectării programelor de lucrări asumate de operatori, revizuirea sistemului de redevențe, creșterea transparenței decizionale, participarea activă la procesul de reglementare din domeniu, reactualizarea fondului geologic național, integrarea europeană.
Ion Popescu, președintele Confederației Sindicale Meridian, a relevat consecințele sociale ale situației din domeniul minier, susținând că decidenții trebuie să se hotărască dacă se mai doreşte sau nu să avem minerit în România și să acționeze în consecință.
Au mai fost şi alte intervenții pe marginea subiectului cu propuneri concrete de acțiune pentru viitor. În încheiere, moderatorul dezbaterii a propus ca ideile expuse să fie centralizate și prezentate sintetic ministerelor de profil.