Simpozionul stiintific al inginerilor romani de pretutindeni - SINGRO 2012, editia a X-a
Data: 1 - 15 octombrie 2012
Dupa cum am mai informat, Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (AGIR) a organizat, in zilele de 13 - 14 septembrie a.c., Simpozionul stiintific al inginerilor romanilor de pretutindeni - SINGRO 2012, eveniment aflat la cea de-a X-a editie. In atentia celor circa 100 de participanti, din Romania si din alte cinci tari (Republica Moldova, Ucraina, Polonia, Rusia si SUA) a fost supusa tema Educatie si inginerie. Alegerea datei de desfasurare a prestigioasei manifestari are un suport istoric de prima importanta: la 14 septembrie 1895 a fost pus in functiune podul de peste Dunare de la Cernavoda, care, la data respectiva, era cel mai mare din Europa si al doilea din lume. Constructia podului a fost incredintata de Guvernul Romaniei de atunci inginerului Anghel Saligny. La propunerea AGIR, incepand cu anul 2000, printr-o hotarare de guvern, la 14 septembrie se sarbatoreste Ziua Inginerului Roman.
Simpozionul - un adevarat forum stiintific international al romanilor de pretutindeni - a fost descris de participanti ca eveniment remarcabil, care a oferit premise pentru o mobilizare ampla si responsabila, pentru o participare activa si pentru o diseminare ampla a rezultatelor creatiei tehnico-stiintifice din tara si de peste hotare. In numarul de fata vom prezenta, in paginile 4 - 6, principalele aspecte abordate in comunicari si schimburi de opinii, declaratii si impresii ale unor participanti, toate subsumate necesitatii ca procesul de formare, ca si cel de perfectionare a pregatirii generale si de specialitate a inginerilor din toate generatiile, din toate domeniile de activitate, din toate zonele lumii in care traiesc si creeaza colegi din comunitatea noastra profesionala sa fie aliniate cerintelor actuale si de perspectiva determinate de evolutiile lumii contemporane prin procesele de globalizare si de construire a societatii cunoasterii. Elementele concrete, multe de noutate, aduse in dezbatere au relevat, din nou, capacitatea de creatie proprie profesiei de inginer, comuniunea de interese si aspiratii care genereaza solutii cu o arie larga de aplicare. Lucrarile prezentate vor fi publicate in Buletinul AGIR.
Concluzii pe marginea unor contributii valoroase din sfera cercetarii-dezvoltarii-inovarii
Cea de-a X-a editie a Simpozionului stiintific al inginerilor romani de pretutindeni - SINGRO 2012 s-a desfasurat intr-o sesiune plenara si doua sectiuni - educatie si inginerie. In acest fel, a fost posibil sa se trateze atat aspectele cu caracter general, cat si cele care vizeaza diverse specializari. S-au prezentat aproape 40 de comunicari - in plen si in sectiuni -, au avut loc numeroase alte luari de cuvant, dialoguri si schimburi de opinii intre participanti. O idee concluziva este aceea ca nota dominanta a fost data de inaltul nivel stiintific al interventiilor, de efortul fiecaruia si al tuturor de a identifica domeniile cele mai importante de aplicare a rezultatelor cercetarii stiintifice.
O noua viziune asupra profesiei, cale de acces spre performanta
Sectiunea plenara a fost deschisa cu citirea mesajelor adresate evenimentului. S-au primit mesaje din partea Filialei Cluj a AGIR si a Federatiei Romane de Bioinginerie.
Prima prezentare in plen a fost sustinuta de dr. ing. EurIng Mihai Mihaita, presedintele AGIR si presedinte ad.i. al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania (ASTR) si a vizat „Mobilitatea, o mare provocare profesionala“. Autorul a abordat subiectul din prisma dificultatilor provocate de fenomenul globalizarii si al dezvoltarii durabile la nivel individual, local, national si global, intre care accentuarea polarizarii economice si sociale. In acest context, inginerii trebuie sa aiba o noua viziune asupra profesiei intrucat mobilitatea conduce la evidentierea competentelor reale ale fiecaruia. De asemenea, aceasta vizeaza necesitatea invatamantului permanent pe langa cel formativ initial si intareste legatura dintre invatamant si cercetare.
Deoarece in Europa, dar si in intreaga lume, exista o mare diversitate a sistemelor educationale, o importanta aparte are armonizarea mecanismelor de acreditare, instituirea unui standard european de transfer de credite. Evaluarea competentelor se cere corelata cu cerintele pietei muncii. Accentul se pune acum pe abilitati, nu pe curricula.
Efectele finale ale migratiei inca nu se cunosc, dar o prima consecinta o reprezinta deficitul de ingineri din tarile sursa, o realitate dramatica.
A doua lucrare a fost prezentata de prof. univ. em. dr. ing. dipl. Mircea Bejan, fiind elaborata impreuna cu trei doctoranzi (Ioan Vidican, Ioan Aurel Chereches si Daniel Gheorghe Lakatos) de la Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca, si a avut tema „Invatamantul romanesc, incotro?“. S-au analizat diverse aspecte ale sistemului educational romanesc, in special ale celui superior tehnic-ingineresc, examinandu-se unele cauze ale procesului continuu si accelerat de degradare a acestuia. Clasamentele Shanghai si al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului din Romania sintetizeaza situatia actuala a universitatilor romanesti. In lucrare s-au sugerat unele masuri privind restructurarea sistemului educational romanesc in concordanta cu cerintele societatii cunoasterii, cu accent pe formarea noilor generatii de ingineri.
A treia prezentare in plen a fost sustinuta de prof. dr. ing. dipl. Alexandru Marin, care, impreuna cu prof. dr. ing. dipl. Valentin Gutu si conf. dr. ing. dipl. Tudor Alcaz, de la Universitatea Tehnica a Moldovei, a elaborat lucrarea „Dezvoltarea invatamantului ingineresc in Republica Moldova“. Lucrarea contine informatii succinte despre istoria (moderna) a invatamantului ingineresc din Republica Moldova, situatia actuala si perspectivele acestuia in conditiile crizei economice la scara mondiala.
Modalitati de actiune, finalitate pe masura cerintelor
Sectiunea Educatie l-a avut moderator pe prof. dr. ing. dipl. Gheorghe Manolea, de la Centrul de Inovare si Transfer Tehnologic din Universitatea din Craiova. S-au sustinut 17 lucrari, 13 fiind din Romania, doua din Republica Moldova si cate una din Rusia si Polonia. Temele abordate s-au referit la particularitatile formarii inginerilor in variate domenii (constructii, arhitectura si servicii aferente, inginerie electrica, instalatii hidraulice si pneumatice, bioinginerie, biomedicina, inginerie chimica si energii regenerabile), practici in educatia inginerilor si a elevilor din liceele cu profil tehnic (metode de invatare bazate pe proiect, organizarea procesului de invatamant, solutii interactive, modalitati de stimulare a competitiei), instrumente folosite in educatia inginerilor (platforme eLearning, formarea continua). Autorii lucrarilor isi desfasoara activitatea in institutii de invatamant superior si preuniversitar, institute de cercetare, societati comerciale, de productie si de servicii.
Prezentarile si dezbaterile au permis conturarea unor idei-forta cu caracter de generalitate. Astfel, pentru formarea unei culturi nationale solide in domeniul protectiei proprietatii industriale sunt necesare o politica si o strategie nationala care sa fie promovate de la nivelul ministerului de resort. Asociatiile profesionale au rolul de a mentine cultura educatiei permanente. Matematizarea cursurilor, prelegerilor sau lectiilor trebuie sa tina seama de auditoriu, de scopul pentru care acesta este format. Procesul de invatamant se cere abordat ca un sistem in care fiecare componenta are un scop functional, iar prin reactia inversa se fac corectii permanente.
De asemenea, s-a retinut ca folosirea tehnologiei informatice ofera multiple avantaje, dar acest instrument reprezinta doar un element complementar deoarece, daca se uniformizeaza totul, daca elevul, studentul, inginerul se situeaza in afara procesului de creatie atunci nu mai are de unde sa apara progresul; progresul este realizat de om, de inginer. Pentru ca procesul de educatie sa fie eficient, este important ca si studentul sa stie ce vrea, unde vrea sa ajunga si care sunt obiectivele formative asumate. Pe de alta parte, pentru ca procesul de formare sa fie eficace, formatorul are datoria de a selecta informatiile utile. Inginerul care urmeaza o cariera didactica trebuie sa aiba si o pregatire pedagogica adecvata.
Se impune sa se imprime practicii studentilor un caracter activ, in sensul ca practicantul sa participe la procesul de productie, de fabricare sau de proiectare. Educatia inginerilor se cere astfel orientata incat sa nu devina simpli creatori de obiecte, ci arhitecti care sa realizeze produse functionale, incadrate armonios in mediu. Pentru formarea competentelor si abilitatilor necesare, curriculum-ul de studii al specialitatii impune o abordare de sistem, transdisciplinara si de dezvoltare durabila. Eficientizarea procesului de studiu presupune implicarea activa a studentilor, mediului de afaceri si diversificarea relatiilor internationale. Pentru optimizarea procesului de instruire in domeniul Inginerie electrica apare ca necesara unificarea si generalizarea Nomenclatorului de specialitati pentru licenta - masterat - doctorat.
Totodata, inginerul care presteaza o activitate de proiectare, cercetare, de organizare si conducere a proceselor tehnologice dintr-o companie poate desfasura actiuni eficiente doar daca are cunostinte riguroase, abilitati practice si creativitate, disciplina muncii si responsabilitate. Iar marile realizari ingineresti trebuie sa fie mai bine mediatizate.
Pregatirea inginerilor se cere completata si cu notiuni economice, mai ales de management, cu respectarea conceptelor dezvoltarii durabile in conditiile noii societati bazate pe cunoastere. Se impune optimizarea procesului de educatie prin imbunatatirea strategiilor didactice interactive prin utilizarea tehnologiilor care permit proiectarea demersului didactic in mod corect si coerent, racordat la cerintele unei instruiri centrate pe cursant.
Dezvoltarea accelerata si necontrolata a unor sectoare de activitate a facut ca, in prezent, intreaga omenire sa se afle sub impactul actiunii potrivnice a mediului asupra vietii. In acest context, comunitatea noastra profesionala are datoria sa elaboreze programe eficiente, sa impuna noi tehnologii si proiecte cat mai „curate“ pentru pastrarea unui climat sanatos.
Formarea inginerului este un proces continuu, care cuprinde doua elemente principale: formarea initiala si formarea continua. Formarea initiala asigura dobandirea competentelor si a certificarilor oficiale necesare desfasurarii meseriei alese. Formarea continua este o cale de imbogatire a cunostintelor teoretice si practice din domeniul in care inginerul activeaza. Din experienta reiese ca doar participarea la programul de formare nu este suficienta. Calitatea programelor analitice ale cursurilor de autorizare si de pregatire continua este esentiala.
Viziune sistemica, solutii structurale
Cea de-a doua sectiune s-a desfasurat in paralel cu prima si l-a avut ca moderator pe prof. univ. em. dr. ing. dipl. Mircea Bejan, de la Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca. S-au prezentat cinci lucrari din Bucuresti, cinci din Cluj-Napoca, doua din Brasov, cate una din Galati, din Timisoara, din Kiev (Ucraina) si trei din Chisinau (Republica Moldova). Tematica lucrarilor a fost extrem de diversa, acoperind o larga paleta din domeniile ingineriei.
Concluziile care se desprind din trecerea in revista a temelor arata ca lucrarile s-au definit nu numai prin noutate, ci si prin actualitate, astfel incat, pe temeiul investigatiilor stiintifice, sa se poata desprinde orientari teoretice extrem de importante, care - la randul lor - reprezinta instrumente practice de o valoare incontestabila.
Pentru orice inginer, indiferent de domeniul in care isi desfasoara activitatea, aspectele de ordin metodologic orientate pe actiuni, pe solutii, ofera - asa cum a rezultat din majoritatea comunicarilor - instrumente de actiune care determina si rezultate pe masura. De altfel, un loc important in analizele consacrate temelor enuntate l-a ocupat prezentarea diverselor experimente, modul in care rezultatele au fost verificate, inclusiv prin metode de laborator. S-a dovedit ca formularea unor criterii optime, dezvoltarea unor modele matematice, alegerea unor tratamente adecvate in fiecare caz in parte, solutiile adoptate in materie de control si comanda slujesc deopotriva progreselor stiintifico-tehnice pe ansamblul conceptului de inginerie si pe elementele lui componente.
In toate aspectele tratate de autorii lucrarilor, criteriul eficientei a reprezentat o trasatura distincta, efortul creativ urmarind atingerea unor parametri superiori intr-o tripla ipostaza: economica, sociala si ecologica. Liantul, in toate domeniile abordate, l-a constituit tehnica avansata, ca sursa si ca domeniu de aplicare a rezultatelor cercetarii stiintifice. Asemenea notiuni precum randament, fiabilitate, flexibilitate au revenit des atat in expunerile autorilor de lucrari, cat si in interventiile participantilor la dezbateri.
Bineinteles, cea mai mare importanta o prezinta referirile concrete de ordin tehnic, respectiv contributiile autorilor la solutionarea unor probleme specifice fiecarui domeniu. Bunaoara, in cazul temelor referitoare la energie, accentul s-a pus pe utilizarea surselor neconventionale, astfel incat potentialul fiecarei zone si fiecarui domeniu de activitate sa fie folosit la parametri optimi. De asemenea, se cer mentionate noile tehnologii, ca si noile aparate si echipamente electrice folosite in diverse domenii, inclusiv in cel medical. La fel, prezinta un interes deosebit abordarea moderna a modalitatilor de producere eficienta a biodieselului.
Un interes aparte a generat prezentarea unor rezultate deosebite in ceea ce priveste constructia robotilor industriali, determinarea caracteristicilor acestora constituind o premisa favorabila pentru cresterea substantiala a productivitatii muncii. Bunaoara, asemenea aspecte cum sunt precizia de pozitionare, viteza de deplasare, preluarea sarcinii in conditii dinamice au constituit elemente-cheie pentru constructia unor roboti de inalt randament, inclusiv in medii nocive pentru om.
Nu mai putin importante au fost lucrarile care au vizat diversele tipuri de transport, cresterea sigurantei in exploatare si reducerea consumurilor constituind teme deosebit de preocupante. Asa, de exemplu, o noua solutie care a determinat conceperea si realizarea unui stand computerizat privind testarea echipamentelor de franare ale vehiculelor feroviare a atestat un domeniu de mare noutate, precum posibilitatea automatizarii intregului proces de testare a respectivelor echipamente.
Concluzia generala consta in aceea ca s-au adus contributii de prima importanta la clarificarea unor teme de cel mai mare interes, intr-o larga viziune sistemica si strategica. Privirea spre viitor din perspectiva creatiei tehnico-stiintifice actuale a permis si identificarea unor punti intre tematica primei sesiuni si a celei de-a doua. Astfel, folosirea realitatii virtuale in procesul de formare si perfectionare profesionala a inginerilor a deschis noi orizonturi in ceea ce priveste adaptarea procesului de invatamant la exigentele societatii cunoasterii.
Cea de-a X-a editie a Simpozionului stiintific al inginerilor romani de pretutindeni a relevat dorinta care ii anima pe toti cei care au participat de a extinde legaturile profesionale si colegiale. In mod emotionant, inginerii care traiesc si lucreaza dincolo de granite au dat glas atasamentului fata de valorile tarii noastre, dorintei ca Romania sa avanseze mai rapid. De altfel, aceeasi stare de spirit si acelasi sentiment de solidaritate au razbatut pregnant din modul de abordare a dezbaterilor de catre toti participantii la simpozion. In acest cadru, a fost evidenta dorinta comuna de dezvoltare, a cooperarii inginerilor romani din tara si de peste hotare, de sprijin reciproc in ceea ce intreprind. S-a considerat ca AGIR trebuie sa isi amplifice actiunile in aceasta privinta, sa militeze pentru implicarea mai activa a factorilor de decizie in analiza si gestionarea marilor si dificilelor probleme ale dezvoltarii. Participantii si-au exprimat convingerea ca, prin folosirea superioara a resurselor materiale si umane, a potentialului de gandire si de creatie de care dispune, Romania se poate inscrie pe o traiectorie moderna de dezvoltare.